20 de definiții pentru însemna (nota)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSEMNA, (I) însemn, (II) însemnez, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. – Lat. insignare sau în + semn.

însemna [At: URECHE, ap. LET. I, 102/1 / V: (reg) ~săm~ / Pzi: însemn, (înv) ~nez / E: în- + semn] 1 vt A semnala. 2 viu A avea o anumită semnificație. 3 vt (Îe) A nu ~ nimic A nu avea nici o valoare. 4 vi A aplica un semn caracteristic de recunoaștere. 5 vt (Îe) A ~ cu fIerul roșu A înfiera. 6 vi A delimita. 7 viu (D. cuvinte) A exprima un anumit sens. 8 vr (înv) A se remarca. 9-10 vtr (Înv) A (se) arăta. 11-12 vti (Îrg) A îndrepta o armă spre... Si: a ochi, a ținti. 13 vi A înregistra ceva în scris. 14 vt A nota. 15 vt A face cunoscut. 16 vt (Rar) A lua aminte de ceva. 17 vt (Înv) A stabili. 18 viu A avea o anumită importanță.

ÎNSEMNA, însemn, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. [Prez. ind. și: însemnez] – Lat. insignare sau în + semn.

ÎNSEMNA, însemn și însemnez, vb. I. I. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a fi, a marca, a arăta, a reprezenta. L-am întrebat ce însemna acele stane de piatră. ISPIRESCU, L. 302. Arald, ce însemnează pe tine negrul port.? EMINESCU, O. I 97. ◊ Expr. A nu însemna nimic = a nu avea nici o însemnătate, nici o importanță, nici o valoare. O lacrimă în ochii ei Nimic nu-nseamnă. COȘBUC, P. I 79. Ce înseamnă asta? se spune pentru a arăta dezaprobarea față de purtarea cuiva. Ce înseamnă asta? Sperii copiii, unde te trezești? SAHIA, N. 53. ♦ (Despre cuvinte) A avea sensul de..., a exprima o anumită noțiune. ♦ A reprezenta..., a corespunde, a fi egal cu... A vorbi corect înseamnă a o face așa cum cere uzul lingvistic. VIANU, S. 6. Un han lîngă un șleah însemnează lucru mare. SADOVEANU, O. VII 28. II. Tranz. 1. A nota (prin scris sau prin alte semne), a face o însemnare, a scrie (a desena, a grava), a înregistra. Înregistrează vești ce vin din tot universul, înseamnă vești triste și vești bune. ANGHEL, PR. 103. Cîte greșeli va face, să i le însemne cu cărbune pe ceva. CREANGĂ, A. 3. Însemnă, pe grozavele acele porți de aramă, o mare cruce. NEGRUZZI, S. I 89. ◊ Intranz. Am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18. 2. A marca, a delimita, a determina. Cu cofa de brad, Măriuca trecea prin iarbă spre casă și intra pe ușa care însemna în lumină o pată neagră. SADOVEANU, O. V 179. Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. REBREANU, R. I 70. Piața se întinde ovală... însemnată cu stîlpușori de lemn. NEGRUZZI, S. I 36. 3. A aplica unui lucru un semn caracteristic (după care să se poată recunoaște sau găsi ușor); a marca. Ciobanul înseamnă oile.Refl. pas. Cu omor și pustiire drumul lor se însemna. NEGRUZZI, S. I 118. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 4. (Învechit) A indica, a nota. S-apropie de scrinul ce i-l însemnase bolnavul. EMINESCU, N. 79. Cred în sincerul și lealul ajutor ce mi se dă astăzi de imperiul rusesc și-mi însemnez de îndată mie și lumii întregi la ce anume scop are să-mi serve acest ajutor. ODOBESCU, S. III 452. 5. (Rar) A lua act, a remarca, a observa, a afla. Acest onorabil sărdar e director la Agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. 429.

ÎNSEMNA vb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit înțeles; a marca. ◊ (despre cuvinte) a avea accepția de... ◊ a avea o anumită importanță, valoare. (< lat. insignare)

A ÎNSEMNA însemn 1. tranz. 1) A evidenția printr-un semn distinctiv; a marca. 2) (informații, imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice. 2. intranz. (despre obiecte, semne) A avea o anumită semnificație; a fi dotat cu o semnificație; a semnifica. [Și însemnez] /în + a semna

însemnà v. 1. a face un semn: pe omul rău îl însemnează D-zeu PANN; 2. a nota: a însemna în catalog; 3. a avea cutare înțeles: vorba însemnează multe; 4. a se distinge: s’aînsemnat prin fapte mărețe.

însémn, -éz, a v. tr. (din maĭ vechĭu semnez, d. lat. signare, a însemna; it. segnare, pv. senhar; fr. enseigner, a instrui, sp. enseñar, pg. ensinar.Înseamnă; să însemne). Fac un semn, marchez: însemn copaciĭ în pădure ca să găsesc drumu la înturnare. Observ semnele distinctive, aleg din mulțime, notez: gardistu șĭ-a însemnat cîțĭ-va pungașĭ. Scriŭ, notez: profesoru a însemnat un elev în catalog. Am înțelesu de: cuvîntu latin aqua însemnează „apă”. Am însemnătate, importanță: acest om însemnează mult în știință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

însemna1 (a ~) (a nota; a marca) vb., ind. prez. 1 sg. însemnez, 3 însemnea; conj. prez. 1 sg. să însemnez, 3 să însemneze

!însemna1 (a ~) (a nota) vb., ind. prez. 3 însemnea

însemna vb., ind. prez. 1 sg. însemn/însemnez, 3 sg. și pl. înseamnă/însemnea

însemna (ind. prez. 3 sg. și pl. înseamnă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSEMNA vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. v. înregistra. 4. v. marca. 5. v. constitui. 6. v. semnifica. 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 9. v. rezulta.

ÎNSEMNA vb. v. deosebi, determina, distinge, evidenția, fixa, hotărî, ilustra, ochi, preciza, remarca, singulariza, stabili, statornici, ținti, viza.

însemna vb. v. DEOSEBI. DETERMINA. DISTINGE. EVIDENȚIA. FIXA. HOTĂRÎ. ILUSTRA. OCHI. PRECIZA. REMARCA. SINGULARIZA. STABILI. STATORNICI. ȚINTI. VIZA.

ÎNSEMNA vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. a consemna, a înregistra, a înscrie, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 4. a arăta, a indica, a marca, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 5. a constitui, a fi, a forma, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esențială a lucrării.) 6. a ilustra, a marca, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dată în literatură.) 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ cînd visezi un porumbel?) 9. a reieși, a rezulta, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALBO LAPILLO NOTARE DIEM (lat.) a însemna o zi cu o pietricică albă – A avea o zi bună. La romani era simbolul fericirii. V. și Nigro notanda lapillo.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

însemna, însemn v. t. a bate rău de tot (pe cineva).

a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare.

Intrare: însemna (nota)
însemna2 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnare
  • ‑nsemnare
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatu‑
  • ‑nsemnatu‑
  • însemnând
  • ‑nsemnând
  • însemnându‑
  • ‑nsemnându‑
singular plural
  • însemnea
  • ‑nsemnea
  • însemnați
  • ‑nsemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însemnez
  • ‑nsemnez
(să)
  • însemnez
  • ‑nsemnez
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (tu)
  • însemnezi
  • ‑nsemnezi
(să)
  • însemnezi
  • ‑nsemnezi
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnași
  • ‑nsemnași
  • însemnaseși
  • ‑nsemnaseși
a III-a (el, ea)
  • însemnea
  • ‑nsemnea
(să)
  • însemneze
  • ‑nsemneze
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnă
  • ‑nsemnă
  • însemnase
  • ‑nsemnase
plural I (noi)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
(să)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnarăm
  • ‑nsemnarăm
  • însemnaserăm
  • ‑nsemnaserăm
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (voi)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
(să)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnarăți
  • ‑nsemnarăți
  • însemnaserăți
  • ‑nsemnaserăți
  • însemnaseți
  • ‑nsemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • însemnea
  • ‑nsemnea
(să)
  • însemneze
  • ‑nsemneze
  • însemnau
  • ‑nsemnau
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnaseră
  • ‑nsemnaseră
însemna1 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (VT25)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnare
  • ‑nsemnare
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatu‑
  • ‑nsemnatu‑
  • însemnând
  • ‑nsemnând
  • însemnându‑
  • ‑nsemnându‑
singular plural
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
  • însemnați
  • ‑nsemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însemn
  • ‑nsemn
(să)
  • însemn
  • ‑nsemn
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (tu)
  • însemni
  • ‑nsemni
(să)
  • însemni
  • ‑nsemni
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnași
  • ‑nsemnași
  • însemnaseși
  • ‑nsemnaseși
a III-a (el, ea)
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
(să)
  • însemne
  • ‑nsemne
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnă
  • ‑nsemnă
  • însemnase
  • ‑nsemnase
plural I (noi)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
(să)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnarăm
  • ‑nsemnarăm
  • însemnaserăm
  • ‑nsemnaserăm
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (voi)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
(să)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnarăți
  • ‑nsemnarăți
  • însemnaserăți
  • ‑nsemnaserăți
  • însemnaseți
  • ‑nsemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
(să)
  • însemne
  • ‑nsemne
  • însemnau
  • ‑nsemnau
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnaseră
  • ‑nsemnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însemna, însemnezverb

  • 1. tranzitiv A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: marca
    • format_quote Ciobanul înseamnă oile. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Cu omor și pustiire drumul lor se însemna. NEGRUZZI, S. I 118. DLRLC
    • chat_bubble A însemna cu fierul roșu = înfiera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înfiera
  • 2. tranzitiv A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Înregistrează vești ce vin din tot universul, înseamnă vești triste și vești bune. ANGHEL, PR. 103. DLRLC
    • format_quote Cîte greșeli va face, să i le însemne cu cărbune pe ceva. CREANGĂ, A. 3. DLRLC
    • format_quote Însemnă, pe grozavele acele porți de aramă, o mare cruce. NEGRUZZI, S. I 89. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18. DLRLC
  • 3. tranzitiv Delimita, determina, marca. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Cu cofa de brad, Măriuca trecea prin iarbă spre casă și intra pe ușa care însemna în lumină o pată neagră. SADOVEANU, O. V 179. DLRLC
    • format_quote Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. REBREANU, R. I 70. DLRLC
    • format_quote Piața se întinde ovală... însemnată cu stîlpușori de lemn. NEGRUZZI, S. I 36. DLRLC
  • 4. tranzitiv învechit Indica, nota. DLRLC
    • format_quote S-apropie de scrinul ce i-l însemnase bolnavul. EMINESCU, N. 79. DLRLC
    • format_quote Cred în sincerul și lealul ajutor ce mi se dă astăzi de imperiul rusesc și-mi însemnez de îndată mie și lumii întregi la ce anume scop are să-mi serve acest ajutor. ODOBESCU, S. III 452. DLRLC
  • 5. tranzitiv rar A lua act. DLRLC
    • format_quote Acest onorabil sărdar e director la Agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. 429. DLRLC
etimologie:
  • limba latină insignare DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • în + semn DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.