8 intrări

63 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUR1, juri, s. m. (Înv.) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury.

JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv).

JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv).

JUR2 s. n. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. ◊ Loc. adv. În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile. ◊ Loc. prep. În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la... Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur-împrejurul... = în preajma... – Lat. gyrus.

jur3 sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 189 / Pl: ~uri / E: jura] (Rar; în poezia populară) Jurământ (1).

jur2 sn [At: (a. 1771) URICARIUL XVII, 195/6 / V: gir, giur, jir / Pl: ~uri l E: ml gyrus, -um] 1 Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva Si: împrejur, împrejurime, înconjur, ocol. 2-3 (Îlav) În (sau prin) ~ În (sau prin) preajmă. 4 (Îal) Alăturat. 5 (Îlav) În ~ împrejur sau, înv, ~ de ~ Împrejur. 6 (Înv; îlav) De ~ De toate părțile. 7 (Îlav) În ~ Împrejur. 8 (Îlav) De (sau din) ~ împrejur (ori, înv, ~ prejur) Din toate părțile. 9 (Îlpp) În ~ul În preajma. 10 (Îal) Relativ la. 11 (Îal) Aproximativ în... 12 (Îlpp) Prin ~ul În apropiere de... 13 (Îal) Cam pe la... 14 (Îlpp) Din ~ul Pe lângă. 15 (Îal) Prin preajma. 16 (Îlpp) De ~ împrejurul În preajma. corectată

jur1 sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr jury] 1 (Asr) Jurat1. 2 (În vechea organizare judecătorească) Curte cu ~i Organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1 (8).

JUR1, juri, s. m. (Astăzi rar) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury.

JUR2, jururi, s. n. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. ◊ Loc. adv. În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părțile. ◊ Loc. prep. În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre...; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la...; Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur împrejurul... = în preajma... – Lat. gyrus.

JUR2, jururi, s. n. (Rar, popular) Jurămînt. Ei nu mai răbda, Și jur îl călca, Fiecare spunea La femeia sa. PĂSCULESCU, L. P. 189.

JUR1 s. n. Loc, spațiu care împrejmuiește pe cineva sau ceva; înconjur, împrejur, împrejurime. O casă albă ca laptele cu jurul geamurilor încondeiat în roșu și-n albastru. DELAVRANCEA, S. 3. Un hohot răsunător... făcu într-o clipă jurul rondului. ALECSANDRI, la TDRG. ◊ Loc. adv. În jur = în preajmă, alături; în cerc. Afară bat zorii, și iată, culorile-n jur se stîrnesc nencetat. CASSIAN, H. 21. Constatînd lipsa, mă uitam în jur, destul de indispus. SADOVEANU, A. L. 26. În jur stăteau bătrînii. COȘBUC, P. I 216. Prin jur = împrejur, pe aproape, în apropiere. Din jur = dimprejur, din preajmă, din apropiere. (Rar) De jur = în jur. Un chioșc... cu stîlpi și arabescuri De jur împodobit. ALECSANDRI, P. III 76. (De) jur împrejur sau (rar) jur prejur = din (sau în) toate părțile, în jur, în cerc. De jur împrejur erau numai cîmpii fertile. BOGZA, Ț. 9. [Castelul] era înveșmîntat jur împrejur cu iederă. REBREANU, R. I 79. De jur împrejur cădea zăpada albă-albă, moale ca puful. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Ochii roată că-și făcea, Jur prejur că se uita. TEODORESCU, P. P. 440. ◊ Loc. prep. (Construit cu genitivul, cu un adjectiv posesiv sau, regional, în forma nearticulată, urmat de prep. «de») În jurul = a) împrejurul, în preajma. Să privesc puțin în juru-mi! EFTIMIU, Î. 124. Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată în jurul meu, – ce groaznică tăcere! IOSIF, P. 43. [Cătana] plîngea și se văieta de gemea lumea-n jur de el. RETEGANUL, P. III 20. Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. EMINESCU, O. I 93; b) cu privire la, relativ la, despre. S-au dus discuții în jurul problemei dezarmărilor; c) (arătînd aproximația în timp) cam pe la..., aproximativ în... În jurul anului 1844, locuitorii din satele Gaila, Dimitria și Terpiu se răscoală împotriva proprietarilor. IST. R.P.R. 108. Prin jurul = de jur împrejurul, pe lîngă, în apropierea; (temporal) cam pe la. În zborul lui [vîntul] spulbera prin jurul săniei o ometiță ușoară ca o negură. SADOVEANU, P. S. 32. Din jurul = dimprejurul, din preajma, de lîngă. Cu vorbirea-i entuziastă și înflăcărată despre libertate, dragoste, jertfă și fericire, mișca pe toți cei din juru-i. SADOVEANU, E. 237. (De) jur împrejurul (sau, rar, jur prejur) (de...) = în jurul. Da, pace de jur împrejurul țării ca și înlăuntrul ei. DELAVRANCEA, A. 23. Jur împrejur de sine Vedea, ca-n ziua cea de-ntîi, Cum izvorau lumine. EMINESCU, O. I 176. Jur prejur de mese. TEODORESCU, P. P. 23.

JUR s. m. jurat. ♦ curte cu ~ i = organ de jurisdicție cu caracter penal format din juri. (< fr. jury)

JUR2 ~uri n. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva. ◊ În (sau prin) ~ în apropiere; în preajmă; pe aproape. În ~ul a) în preajmă; în apropiere; b) referitor la...; relativ la...; despre...; aproximativ în...; cum pe la... (De) ~ împrejur în (sau din) toate părțile. /<lat. gyrus

JUR1 m. înv.: Curte cu ~i organ de jurisdicție, în componența căruia intrau jurații. /<fr. jury

jur n. ocol: în jurul său [Lat. GYRUS]. ║ adv. în cerc: de jur împrejur.

1) jur n., pl. urĭ (lat. gyrus, voltă, învîrtitură, cerc, d. vgr. gyros; it. sp. pg. giro, pg. gir. Din aceĭași răd. e și fr. environ, aproape. V. virez). Ocol circuit, mișcare în cerc: am făcut doŭă jururĭ (Rar). În jur, în prejur: în juru caseĭ, în juru tăŭ, în juru orașuluĭ (rar: în jur de tine [Mureșeanu. Trans.], în jur de oraș și maĭ des în prejuru caseĭ, tăŭ, orașuluĭ). Îșĭ strîngea bunda pe jur, îșĭ strîngea bunda în prejuru trupuluĭ (Luceafăru, 1903, 7, Trans.). – Barb. (după fr. autour), în jur îld. despre: în juru afaceriĭ. V. prejur.

2) jur, a -á v. intr. (lat. jurare, a jura, d. jus, juris, drept, dreptate; it. giurare, pv. cat. sp. pg. jurar, fr. jurer. Rudă cu just). Iaŭ martur pe Dumnezeŭ saŭ altă autoritate pe care o cred sacră: jur pe cruce, pe onoare că spun adevărat. Mă oblig pin jurămînt, promit serios: jur supunere cuiva. V. tr. Blestem pe cineva dacă nu va face ceva: te jur să facĭ așa cum țĭ-am spus. V. refl. Jur, afirm bazat pe religiune saŭ pe altă credință: mă jur pe cruce, pe onoare că spun adevărat, mă jur să fac (saŭ: că voĭ face) un spital. V. zăŭ.

ÎMPREJÚR adv. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. ◊ Loc. adv. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur. ◊ Expr. (La) stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere înapoi prin învârtire de 180° spre stânga. – În + pre + jur.

JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare.

JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare.

jur-fix sns [At: DEX2 / E: fr jour fixe] (Înv) 1 Zi de primire la unele familii aristocrate. 2 Petrecere care avea loc în jur-fix (1).

jura [At: CORESI, EV. 60/22 / Pzi: jur / E: ml juro, -are] 1 vtr A afirma ceva sub jurământ. 2 vtr A declara ceva prin jurământ. 3 vtr A confirma ceva la judecată prin jurământ. 4 vt A depune o mărturie despre cineva. 5 vt A promite sub jurământ. 6 vr (Pop) A se blestema (pentru a întări cele afirmate). 7 vr A crede cu tărie un anumit lucru. 8 vr A avea încredere oarbă în cineva. 9 vt A făgădui ceva în mod solemn. 10-11 vtr A (se) lega prin jurământ (5). 12 vt (Pop) A ruga pe cineva stăruitor Si: a conjura, a implora. 13 vt (Nob) A înjura.

arată toate definițiile

Intrare: jur
jur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jur (interj.)
jur4 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • jur
Intrare: jur (împrejurime)
jur2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jur
  • jurul
  • juru‑
plural
  • jururi
  • jururile
genitiv-dativ singular
  • jur
  • jurului
plural
  • jururi
  • jururilor
vocativ singular
plural
Intrare: jur (jurământ)
jur2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jur
  • jurul
  • juru‑
plural
  • jururi
  • jururile
genitiv-dativ singular
  • jur
  • jurului
plural
  • jururi
  • jururilor
vocativ singular
plural
Intrare: jur (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jur
  • jurul
  • juru‑
plural
  • juri
  • jurii
genitiv-dativ singular
  • jur
  • jurului
plural
  • juri
  • jurilor
vocativ singular
  • jurule
  • jure
plural
  • jurilor
Intrare: de jur împrejur
de jur împrejur locuțiune adverbială
compus
  • de jur împrejur
jur-împrejur locuțiune adverbială
compus
Surse flexiune: DOR
  • jur-împrejur
Intrare: de jur-împrejurul
de jur împrejurul locuțiune prepozițională
compus
  • de jur împrejurul
jur-împrejurul locuțiune prepozițională
compus
  • jur-împrejurul
Intrare: jura
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jura
  • jurare
  • jurat
  • juratu‑
  • jurând
  • jurându‑
singular plural
  • ju
  • jurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jur
(să)
  • jur
  • juram
  • jurai
  • jurasem
a II-a (tu)
  • juri
(să)
  • juri
  • jurai
  • jurași
  • juraseși
a III-a (el, ea)
  • ju
(să)
  • jure
  • jura
  • jură
  • jurase
plural I (noi)
  • jurăm
(să)
  • jurăm
  • juram
  • jurarăm
  • juraserăm
  • jurasem
a II-a (voi)
  • jurați
(să)
  • jurați
  • jurați
  • jurarăți
  • juraserăți
  • juraseți
a III-a (ei, ele)
  • ju
(să)
  • jure
  • jurau
  • jura
  • juraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jur (interj.)

etimologie:

jur (împrejurime)

etimologie:

jur (jurământ)

etimologie:

jur (persoană)

  • surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: jurat (s.m.)
    • 1.1. (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați (1.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
      exemple
      • Procesul de calomnie s-a judecat la curtea cu juri. SADOVEANU, E. 157.
        surse: DLRLC

etimologie:

de jur împrejur jur-împrejur

  • 1. Din (sau în) toate părțile.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: roată (cerc) attach_file 7 exemple
    exemple
    • Ca niște uriași, culcați pe brînci, stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. 153.
      surse: DLRLC
    • A deschis ochii privind de jur împrejur. CARAGIALE, O. III 81.
      surse: DLRLC
    • Turcu-afară că ieșea Și-n pivniță se ducea, Iar Mărculeț rămînea Și prin casă se primbla Și jur împrejur căta, Și căta și prea căta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488.
      surse: DLRLC
    • De jur împrejur erau numai cîmpii fertile. BOGZA, Ț. 9.
      surse: DLRLC
    • [Castelul] era înveșmîntat jur împrejur cu iederă. REBREANU, R. I 79.
      surse: DLRLC
    • De jur împrejur cădea zăpada albă-albă, moale ca puful. SANDU-ALDEA, U. P. 35.
      surse: DLRLC
    • Ochii roată că-și făcea, Jur prejur că se uita. TEODORESCU, P. P. 440.
      surse: DLRLC

etimologie:

de jur-împrejurul de jur împrejurul jur-împrejurul

  • 1. În preajma...
    surse: DLRLC DEX '09 attach_file 3 exemple
    exemple
    • Da, pace de jur împrejurul țării ca și înlăuntrul ei. DELAVRANCEA, A. 23.
      surse: DLRLC
    • Jur împrejur de sine Vedea, ca-n ziua cea de-ntîi, Cum izvorau lumine. EMINESCU, O. I 176.
      surse: DLRLC
    • Jur prejur de mese. TEODORESCU, P. P. 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

jura

  • 1. tranzitiv reflexiv A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ; a se angaja prin jurământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: jurui (făgădui) attach_file 11 exemple
    exemple
    • Au doar nu mi-ați jurat și mie credință? NEGRUZZI, S. I 140.
      surse: DLRLC
    • Știi, bădiță, cum jurai Seara, cînd la noi veneai Că pe alta n-o s-o iai? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 258.
      surse: DLRLC
    • figurat A noastre inimi își jurau Credință pe toți vecii, Cînd pe cărări se scuturau De floare liliecii. EMINESCU, O. I 186.
      surse: DLRLC
    • Hai să jurăm Jurămîntul mare. TEODORESCU, P. P. 463.
      surse: DLRLC
    • Dumnezeu să-l ierte că Ștefăniță î-i ticluise o carte către Petru-vodă... să fi jurat că e de el. DELAVRANCEA, O. II 184.
      surse: DLRLC
    • Puteai să juri că n-are mai mult de treizeci de ani. VLAHUȚĂ, O. A. 111.
      surse: DLRLC
    • absolut Îl cunosc. Dar nu știu de unde... Credeți-mă, uite... jur. SAHIA, N. 75.
      surse: DLRLC
    • Să mă mai jur eu?... Nu m-am jurat? n-am plîns? Cu ce m-am ales? CARAGIALE, O. I 63.
      surse: DLRLC
    • Jură-mi-te pe ascuțișul paloșului tău că mi-i da ascultare și supunere. CREANGĂ, P. 206.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde lemn uscat, Tare, mîndră, te-ai jurat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243.
      surse: DLRLC
    • Vin’, mîndră, să ne jurăm Și să nu ne mai lăsăm. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 256.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. reflexiv A promite prin jurământ.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. reflexiv popular A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mă jur să n-am parte de mătușica, dacă nu dau păretele jos. ALECSANDRI, T. I 39.
      surse: DLRLC
    • Ea o prins a se jura: De-oi fi dat gura cuiva, Uște-mi-se cununa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv popular A ruga pe cineva cu stăruință.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: conjura implora attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mă jură pe ce am mai scump pe lume, pe tata, ca să nu o las la zmei. ISPIRESCU, L. 301.
      surse: DLRLC
    • A jurat-o pe nevastă-sa ca nu cumva să spuie cuiva. ȘEZ. II 212.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Te giur cu pistolu-n pept Spune mie tot cu drept De ai bani mai multicei. ALECSANDRI, P. P. 162.
      surse: DLRLC
    • diferențiere A obliga, a pune pe cineva să jure.
      surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv A presta un jurământ.
    surse: NODEX

etimologie: