7 definiții pentru jur (jurământ)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv).

JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv).

jur3 sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 189 / Pl: ~uri / E: jura] (Rar; în poezia populară) Jurământ (1).

JUR2, jururi, s. n. (Rar, popular) Jurămînt. Ei nu mai răbda, Și jur îl călca, Fiecare spunea La femeia sa. PĂSCULESCU, L. P. 189.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!jur3 (jurământ) (pop.) s. n., pl. júruri

jur (împrejurime, jurământ; petrecere) s. n., pl. júruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUR s. v. jurământ, legământ.

Intrare: jur (jurământ)
jur2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jur
  • jurul
  • juru‑
plural
  • jururi
  • jururile
genitiv-dativ singular
  • jur
  • jurului
plural
  • jururi
  • jururilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jur (jurământ)

etimologie: