7 definiții pentru implorat

implorat1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: implora] 1-5 Implorare (1-5).

implorat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: implora] 1 Care este rugat cu umilință. 2 Care este rugat insistent. 3 Care este chemat în ajutor. 4 Căruia i se cere ceva în mod insistent, cu lacrimi.

IMPLORÁ, implór, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva stăruitor, cu desperare (și cu umilință). – Din fr. implorer, lat. implorare.

implorá vb., ind. prez. 1 sg. implór, 3 sg. și pl. implóră

IMPLORÁ vb. a conjura, (pop.) a jura, a milui, (înv.) a supăra. (Te ~ să mă ajuți!)

IMPLORÁ vb. I. tr. A ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (și cu umilință). [P.i. implór. / < fr. implorer, it., lat. implorare].

A IMPLORÁ implór tranz. 1) (persoane) A ruga în mod stăruitor și cu umilință; a conjura. 2) (ajutor, favoruri etc.) A cere cu insistență. [Sil. im-plo-] /<fr. implorer, lat. implorare

Intrare: implorat
implorat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular implorat imploratul implora implorata
plural implorați implorații implorate imploratele
genitiv-dativ singular implorat imploratului implorate imploratei
plural implorați imploraților implorate imploratelor
vocativ singular
plural

implora implorat

  • 1. A ruga pe cineva insistent, cu disperare (și cu umilință).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: cere conjura ruga 3 exemple
    exemple
    • Au ars-o ș-au dărîmat-o subt ochii noștri, deși îi imploram în genunchi s-o cruțe. SADOVEANU, Z. C. 97.
      surse: DLRLC
    • Din suflet te rog și te implor, ia seama să nu se nenorocească din pricina matale biata fată!... REBREANU, R. I 208.
      surse: DLRLC
    • Eu nu implor, principe, nimica de la tine. MACEDONSKI, O. I 252.
      surse: DLRLC

etimologie: