24 de definiții pentru împrejur

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPREJUR adv. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. ◊ Loc. adv. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur. ◊ Expr. (La) stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere înapoi prin învârtire de 180° spre stânga. – În + pre + jur.

împrejur [At: VARLAAM, C. 109 / V: (înv) ~egiur[1], ~ul / E: în + pre + jur] 1-2 av (În sau) pe locul înconjurător. 3 av (Șîe) Stânga-m~ Comandă militară la care persoana căreia i se ordonă face o întoarcere de 180° spre stânga. 4 av (Șîe) A lua (pe cineva) ~ A-l zori cu vorba, cerându-i socoteală. 5-6 av (Îlav) (De) jur-~ (Din sau) în toate părțile. 7 av (D. plante; îe) A crește ~ A se face tufa. 8 av (Îe) A umbla pe-mprejur A umbla pe căi lăturalnice. 9 av (Îlav) Prin ~ Prin apropiere. 10 av (Îlav) De prin ~ Din apropiere. 11 av (Înv; îe) Roată ~ Peste tot spațiul înconjurător. 12 av (Înv) Aproximativ. 13 pp (Îf împrejurul) În jurul.... 14 pp (Îf împrejurul) Prin apropierea. 15 pp (îf ~ul) Din apropierea. 16 sn (Înv; mpl) Împrejurime. 17 sn (Înv; îc) ~-gură Gura hainei. 18 sn (Înv; îc) ~-piept Parte a hainei care înconjoară pieptul. 19 sn (Înv; îc) ~-stanție Circumstanță. 20 sn (Înv) Circumferință. 21 sn (Înv; îc) ~-stare împrejurare. 22 av Aproape.

  1. Varianta împregiur nu are cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

ÎMPREJUR adv. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. ◊ Loc. adv. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur. ◊ Expr. (La) stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere îndărăt prin învârtire de 180° spre stânga. – În + pre + jur.

ÎMPREJUR adv. În (sau pe) locul înconjurător, în jur. Șeful stației se opri, privind îngrijorat împrejur. C. PETRESCU, A. 305. Mare veselie se făcu în sat la nunta lor, și trăiesc în fericire pînă în ziua de azi. Cine nu crede, să facă bine să se uite împrejur și va vedea multe de aceste case. ISPIRESCU, L. 351. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țerușe ascuțite. EMINESCU, N. 19. ◊ Loc. adv. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur; roată. Ca niște uriași, culcați pe brînci, stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. 153. A deschis ochii privind de jur împrejur. CARAGIALE, O. III 81. Turcu-afară că ieșea Și-n pivniță se ducea, Iar Mărculeț rămînea Și prin casă se primbla Și jur împrejur căta, Și căta și prea căta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. ◊ Expr. (La) stînga-mprejur, comandă la care o persoană sau un grup de persoane face, pe loc sau din mers, o întoarcere de 180° spre stînga. – Variantă: (în locuțiuni) prejur (TEODORESCU, P. P. 440) adv.

ÎMPREJUR adv. În spațiul din preajma cuiva sau a ceva; în (sau pe) locurile din jur; în jur. A se uita ~.(De) jur ~ din (sau în) toate părțile; în jur. [Sil. îm-pre-] /în + pre + jur

împrejur prep. 1. ocolind: a umbla împrejur; 2. pe lângă: împrejurul lui; 3. tăiat împrejur, circumcis. [V. jur].

prejúr s. n. uzitat numaĭ în loc. prepozițională în prejur, care se scrie de ordinar împrejur (pre și jur 1). În jur, pe lîngă partea exterioară și ocolind: mă uĭt în (saŭ pin) prejur, semăn florĭ în (saŭ pin) prejuru caseĭ, locu din prejuru caseĭ, copiiĭ fug în prejuru caseĭ. De jur în prejur, din toate părțile (se zice și numaĭ jur în prejur, ceĭa ce nu e maĭ bine). Arm. A te întoarce la stînga (orĭ dreapta) în prejur, a te întoarce cu fața drept în apoĭ. Stînga’n prejur! comandă militară de întoarcere drept în apoĭ și întrebuințată ironic și în vĭața civilă cu înțelesu de „ĭeșĭ, du-te, pașol, marș, pleacă imediat”: fă stînga’n prejur, orĭ mănîncĭ bătaĭe! – Vechĭ cu ac.: prejur dînsa, prejur cetate, în prejuru eĭ, în prejuru cetățiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împrejur adv.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPREJUR s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.

ÎMPREJUR adv. primprejur, (înv.) prejur. (Au ~ ape bogate în pește.)

ÎMPREJUR adv. primprejur, (înv.) prejur. (Au ~ ape bogate în pește.)

împrejur s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE.

MĂSURĂ ÎMPREJUR s. v. circumferință, perimetru.

împrejur-stare s. v. CAZ. CIRCUMSTANȚĂ. CONDIȚIE. CONJUNCTURĂ. IPOSTAZĂ. ÎMPREJURARE. POSTURĂ. POZIȚIE. SITUAȚIE. STARE.

măsură împrejur s. v. CIRCUMFERINȚĂ. PERIMETRU.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

împrejur adv. – În jur, în locul înconjurător. De la jur, prin intermediul unei forme înv. prejur, compusă cu prep. pre. Adăugarea pref. în- este modernă; prejur este forma curentă în sec. XVI-XVII. După DAR, împrejur, a rezultat din încrucișarea lui în jur cu pre jur. Uzuri speciale: a lua împrejur, a dojeni; a tăia împrejur, a circumcide. Cf. Moser 427. Der. împrejuraș (var. împrejurean), s. m. (înv., vecin); împrejurime, s. f. (locul dimprejur); prejur-gură, s. n. (înv., răscroială, tăietură), ca gr. περιστόμιον; împrejur-stare, s. f. (înv., circumstanță), ca lat. circumstantia; împrejura, vb. (a înconjura, a împrejmui; a încinge), der. normal, ca împreunăîmpreuna (după Densusianu, Hlr., 170; Pușcariu 791; Candrea-Dens., 926 și DAR, din lat. pop. pergyrāre); împrejurare, s. f. (circumstanță; înv., împrejur); desprejura, vb. (a descinde, a desprinde).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face stânga-mprejur expr. 1. a se întoarce la 180°. 2. a-și schimba opinia / părerea / atitudinea etc.

a lua împrejur (pe cineva) expr. a ironiza (pe cineva), a-și bate joc (de cineva)

Intrare: împrejur
împrejur adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • împrejur
  • ‑mprejur
prejur adverb
adverb (I8)
  • prejur
deprejur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împrejuradverb

  • 1. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șeful stației se opri, privind îngrijorat împrejur. C. PETRESCU, A. 305. DLRLC
    • format_quote Mare veselie se făcu în sat la nunta lor, și trăiesc în fericire pînă în ziua de azi. Cine nu crede, să facă bine să se uite împrejur și va vedea multe de aceste case. ISPIRESCU, L. 351. DLRLC
    • format_quote Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țerușe ascuțite. EMINESCU, N. 19. DLRLC
    • chat_bubble (La) stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere înapoi prin învârtire de 180° spre stânga. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • În + pre + jur DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.