JUR¹, juri, s. m. (Înv.) Jurat¹. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați¹. – Din fr. jury.

jur¹ sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr jury] 1 (Asr) Jurat¹. 2 (În vechea organizare judecătorească) Curte cu ~i Organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați¹ (8).

JUR¹, juri, s. m. (Astăzi rar) Jurat¹. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați¹. – Din fr. jury.

JUR s. m. jurat. ♦ curte cu ~ i = organ de jurisdicție cu caracter penal format din juri. (< fr. jury)

JUR¹ m. înv.: Curte cu ~i organ de jurisdicție, în componența căruia intrau jurații. /<fr. jury

JURI s. m. pl. (Ieșit din uz; numai în expr.) Curte cu juri = curte cu jurați, v. jurat¹ (1). Procesul de calomnie s-a judecat la curtea cu juri. SADOVEANU, E. 157.

JURI s.m.pl. Curte cu juri = comisie de cetățeni, care îndeplineau ocazional și temporar funcții judiciare. [Cf. fr. juré, engl. jury].

juri m., pl. corpul juraților: Curtea cu juri.

* jurĭ m. pl. V. jurat.

jur² (jurat) (înv.) s. m., pl. juri (dar: Curtea cu Juri s. propriu f. art.)

!jur¹ (jurat) (înv.) s. m., pl. juri

juri (jurați) s. m. pl.

JUR s. v. jurat.