14 definiții pentru jurat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JURÁT1, jurati, s. m. (în unele state și în România în trecut) Cetățean ales să ia parte la judecarea unor procese penale și uneori a unor procese civile; jur1. ◊ Curte cu jurați = Curte cu juri. – Din fr. juré, lat. juratus.

jurat1 sm [At: (a. 1690) IORGA, S. D. XII, 233/11 / Pl: ~ați / E: fr juré, lat juratus] 1 (Trs; înv) Consilier comunal. 2 (Iuz) Judecător sătesc care împreună cu primarul alcătuiau judecătoria comunală, care judeca neînțelegerile dintre săteni. 3 Membru al comitetului bisericesc Cf efor, epitrop. 4 (Iuz) Primar. 5 (Mar; înv) Subprefect. 6 (Buc; înv) Plăieș. 7 (Buc; înv) Străjer. 8 (În unele state) Cetățean ales să ia parte la judecarea unor procese penale și uneori a unor procese civile. 9 (Îs) Curte cu ~ați Curte cu juri2 (2).

JURÁT1, jurați, s. m. (În unele state) Cetățean ales să ia parte la judecarea unor procese penale și uneori a unor procese civile; jur1. ◊ Curte cu jurați = curte cu juri. – Din fr. juré, lat. juratus.

JURÁT1, jurați, s. m. 1. (În vechea organizare judecătorească) Persoană făcînd parte dintre cetățenii desemnați să judece cauzele criminale. Dacă eram jurat, eu îl achitam. CAMIL PETRESCU, U. N. 9. Ia spune, Dragomire, ce fel de om era... Eu n-am văzut de cînd sînt o judecată la jurați. CARAGIALE, O. I 243. ◊ Curte cu jurați = instanță de judecată pentru procese criminale, delicte politice sau de presă etc. compusă din magistrați și din cetățeni aleși după anumite criterii. 2. (Învechit, Transilv.) Membru al unui consiliu cu atribuții administrative (comunale, bisericești etc.). Tot umblînd să fiu jurat, Ce-am avut tot am mîncat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 462.

JURÁT s.m. Fiecare dintre cetățenii care fac parte dintr-o curte cu juri. [Cf. lat. iuratus, fr. juré].

JURÁT s. m. cetățean ales pentru a participa la judecarea unor procese penale; jur. (< fr. juré, lat. iuratus)

JURÁT ~ți m. (în vechea organizare judecătorească) Cetățean ales să participe la soluționarea unor procese în instanța judecătorească. /v. a jura


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JURÁT s, (JUR.) jur. (Curtea cu ~ți.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jurát, jurați, s.m. – 1. Pretor (Bud, 1908). 2. Solgăbirău (Bârlea, 1924). 3. Avocat, judecător (Memoria 2001): „Cartea mi-o scrie juratu” (Bârlea, 1924, I: 202). 4. Ales local, consilier comunal: „Primarul o strâns îndată consiliul comunal, toți cei 12 jurați, că împreună cu el să margă și să vadă ce-i de făcut să aibă vitele la vară destulă apă” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 285). – Lat. juratus „jurământ”, fr. juré (DEX, MDA).

jurát, jurați, s.m. – Pretor (Bud 1908); solgăbirău (Bârlea 1924); avocat, judecător (Memoria 2001): „Cartea mi-o scrie juratu” (Bârlea 1924: I. 202). – Lat. juratus.

Intrare: jurat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurat
  • juratul
  • juratu‑
plural
  • jurați
  • jurații
genitiv-dativ singular
  • jurat
  • juratului
plural
  • jurați
  • juraților
vocativ singular
  • juratule
  • jurate
plural
  • juraților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jurat (s.m.)

  • 1. (În unele state și în România în trecut) Cetățean ales să ia parte la judecarea unor procese penale și uneori a unor procese civile; jur (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: jur (persoană) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dacă eram jurat, eu îl achitam. CAMIL PETRESCU, U. N. 9.
      surse: DLRLC
    • Ia spune, Dragomire, ce fel de om era... Eu n-am văzut de cînd sînt o judecată la jurați. CARAGIALE, O. I 243.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Curte cu jurați = Curte cu juri; instanță de judecată pentru procese criminale, delicte politice sau de presă etc. compusă din magistrați și din cetățeni aleși după anumite criterii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. învechit Transilvania Membru al unui consiliu cu atribuții administrative (comunale, bisericești etc.).
    exemple
    • Tot umblînd să fiu jurat, Ce-am avut tot am mîncat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 462.
      surse: DLRLC

etimologie: