opțiuni
  • info

5 definiții pentru conjurare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONJURA, conjur, vb. I. 1. Tranz. A ruga cu stăruință; a implora. 2. Intranz. (Rar) A conspira, a unelti; a complota. – Din fr. conjurer, lat. conjurare.

CONJURA vb. I. 1. tr. A ruga stăruitor, a implora. 2. intr. (Rar) A complota, a conspira. [P.i. conjur. / < fr. conjurer, cf. lat. coniurare].

A CONJURA conjur 1. tranz. (persoane) A ruga în mod stăruitor și cu umilință; a implora. 2. intranz. A urzi o conjurație; a unelti; a complota; a conspira. /<fr. conjurer, lat. conjurare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conjura vb., ind. prez. 1 sg. conjur, 3 sg. și pl. conjură

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONJURA vb. 1. v. implora. 2. v. complota.

Intrare: conjurare
conjurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjurare
  • conjurarea
plural
  • conjurări
  • conjurările
genitiv-dativ singular
  • conjurări
  • conjurării
plural
  • conjurări
  • conjurărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conjura, conjurverb

  • 1. tranzitiv A ruga stăruitor. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: implora ruga
    • format_quote Vă rog, vă conjur, plecați de la fereastră. SEBASTIAN, T. 262. DLRLC
    • format_quote Conjur, nu scrie nimic nicăieri despre mine. CARAGIALE, O. VII 385. DLRLC
    • format_quote În epistola ce scriam șefului răsculării din Transilvania îl conjuram să se împace cu ungurii. GHICA, A. 175. DLRLC
  • 2. intranzitiv rar Complota, conspira, unelti. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: complota conspira unelti
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.