6 intrări

81 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziție condițională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Cu toate că, deși, și dacă. Obraznicul, și de-i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ Chiar dacă. 3. (Introduce o propoziție finală) Ca (să), pentru ca (să). 4. (Introduce o propoziție consecutivă) Încât, că. 5. (În legătură cu „ce”, introduce o propoziție cauzală) Fiindcă, pentru că. 6. (Introduce o propoziție subiectivă) Dacă. ♦ Că. 7. (Introduce o propoziție interogativă indirectă) Dacă. 8. (Introduce o propoziție completivă directă sau indirectă) Să. 9. (Introduce o propoziție atributivă) Are obicei de aruncă scrisorile. 10. (Introduce o propoziție predicativă) În așa fel încât, în situația să... II. (Exprimă raporturi de coordonare) 1. (Pop.; leagă două propoziții copulative) Și. 2. (În corelație cu sine însuși, introduce propoziții disjunctive) Sau... sau, ori... ori. III. (Introduce propoziții optative) O, dacă...! IV. (În expr.) De ce... de ce sau de ce... de aceea..., de ce... tot... = cu cât... cu atât... – Cf. alb. de.

DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziție condițională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Cu toate că, deși, și dacă. Obraznicul, și de-i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ Chiar dacă. 3. (Introduce o propoziție finală) Ca (să), pentru ca (să). 4. (Introduce o propoziție consecutivă) Încât, că. 5. (În legătură cu „ce”, introduce o propoziție cauzală) Fiindcă, pentru că. 6. (Introduce o propoziție subiectivă) Dacă. ♦ Că. 7. (Introduce o propoziție interogativă indirectă) Dacă. 8. (Introduce o propoziție completivă directă sau indirectă) Să. 9. (Introduce o propoziție atributivă) Are obicei de aruncă scrisorile. 10. (Introduce o propoziție predicativă) În așa fel încât, în situația să... II. (Exprimă raporturi de coordonare) 1. (Pop.; leagă două propoziții copulative) Și. 2. (În corelație cu sine însuși, introduce propoziții disjunctive) Sau... sau, ori... ori. III. (Introduce propoziții optative) O, dacă...! IV. (În expr.) De ce... de ce sau de ce... de aceea..., de ce... tot... = cu cât... cu atât... – Cf. alb. de.

DE4 prep. I. (Introduce un atribut) 1. (Atributul exprimă natura obiectului determinat) Spirit de inițiativă. Vinde țesături de cele mai noi. ♦ (În titlurile de noblețe) Ducele de Burgundia. 2. (Atributul exprimă materia) a) (Materia propriu-zisă din care este confecționat un lucru) Făcut din... Căsuța lui de paiantă. b) (Determinând un substantiv cu înțeles colectiv, atributul arată elementele constitutive) Compus din... Roiuri de albine. 3. (Atributul arată conținutul) Care conține, cu. Un pahar de apă. 4. (Atributul exprimă un raport de filiație) Un pui de căprioară. 5. (Atributul arată apartenența) Crengi de copac. 6. (Atributul arată autorul) Un tablou de Țuculescu. 7. (Atributul determinând substantive de origine verbală sau cu sens verbal arată) a) (Subiectul acțiunii) Începutul de toamnă; b) (Obiectul acțiunii) Constructor de vagoane. 8. (Atributul exprimă relația) În ce privește. Prieten de joacă. 9. (Atributul arată locul) a) (locul existenței) Care se găsește (în, la), din partea... ◊ (În nume topice) Filipeștii de Pădure; b) (punctul de plecare în spațiu) Plecarea de acasă; c) (atributul exprimă concomitent și natura obiectului determinat) Aer de munte. 10. (Atributul arată timpul) Care trăiește sau se petrece în timpul..., care datează din... Plănuiau amândoi viața lor de mâine.Loc. adj. De zi cu zi = zilnic. 11. (Atributul arată proveniența) Cizme de împrumut. 12. (Atributul arată destinația obiectului determinat) Sală de dans. 13. (Atributul reprezintă termenul care în realitate este determinat de calificativul precedent) Primi o frumusețe de cupă.Loc. adj. Fel de fel de... = felurite. II. (Introduce un nume predicativ) 1. (Numele predicativ exprimă natura obiectului determinat) Cine e de vină?Expr. A fi de... = a avea... Suntem de aceeași vârstă. ♦ (Numele predicativ arată materia) Făcut din... Haina e de tergal. ♦ (Numele predicativ exprimă apartenența) Era de-ai noștri. 2. (Predicatul nominal, alcătuit din verbul „a fi” și un supin, exprimă necesitatea) E de preferat să vii. III. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Complementul arată locul de plecare al acțiunii) Din locul... (sau dintr-un loc). Se ridică de jos. 2. (Complementul arată locul unde se petrece acțiunea) În, la. IV. (Introduce un complement circumstanțial de timp) 1. (Complementul arată momentul inițial al acțiunii) Începând cu... De mâine. 2. (Complementul arată timpul în care se petrece acțiunea) La, cu ocazia.... De Anul Nou merg la mama. 3. (Leagă elemente de același fel care se succedă în timp) După, cu: a) (în construcții cu funcție de complement circumstanțial de timp) Zi de zi. An de an; b) (în construcții cu funcție de complement circumstanțial de mod) Fir de fir; c) (în construcții cu funcție de complement circumstanțial de loc) Casă de casă (= în toate casele, pretutindeni); d) (în construcții cu funcție de complement direct) Om de om (= pe toți oamenii); e) (în construcții cu funcție de subiect) Trece spre miazănoapte nor de nor. 4. (Complementul are sens iterativ) A văzut filmul de trei ori. V. (Introduce un complement circumstanțial de cauză) Din cauza... ♦ (Complementul este exprimat prin adjective) Din cauză că sunt (ești etc.) sau eram (am fost etc.)... Și plângeam de supărată. VI. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Pentru. Roșii de salată. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la supin) Ca să..., pentru a... VII. (Introduce un complement circumstanțial de mod) 1. (În loc. adv.) De fapt. De bună seamă. 2. (Complementul arată cantitatea, măsura) Ușă înaltă de trei metri. ♦ (Complementul arată mijlocul de schimbare, de cumpărare sau de vânzare) În schimbul a..., cu..., pentru... 3. (Complementul are și sens consecutiv; în loc. adj. și adv.) De moarte = îngrozitor, teribil. De minune = admirabil. De mama focului = cu mare intensitate, în gradul cel mai înalt. 4. (Complementul determină un adjectiv sau un adverb la gradul pozitiv) Aud cât se poate de bine. ♦ (Determinând un adverb la gradul comparativ, complementul exprimă termenul de comparație) Mai presus de toate îmi place muzica. VIII. (Introduce un complement circumstanțial de relație) În ce privește, cât despre, privitor la...: a) (complementul determină un adjectiv) Bun de gură; b) (complementul determină o construcție folosită ca termen de comparație) De iute, e iute ca focul; c) (complementul determină un verb) De foame aș răbda, dar mi-e somn. IX. (Introduce un complement de agent) Aceste adunări se convocau de direcție. X. (Introduce un complement indirect). 1. (După verbe) S-a apropiat de mine. 2. (După expresii verbale ca „e bine” și după interjecții ca „vai”) Pentru. ◊ Expr. A fi ceva (sau a nu fi nimic) de cineva (sau de capul cuiva) = a avea o oarecare valoare (sau a nu avea niciuna). 3. (După verbe ca „a lua”, „a lăsa” etc.) Ca, drept. M-a luat de nebun. 4. (În legătură cu construcții distributive) Pentru. S-au împărțit câte trei cărți de om. 5. (După adjective ca „vrednic”, „demn”, „bucuros” etc.) Bucuros de oaspeți. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la infinitiv) Capabil de a învăța. XI. (În construcții cu funcție de complement direct) 1. (Complementul are sens partitiv) Ceva din, o parte din... Învățam de toate. 2. (Complementul este exprimat printr-un supin) În ce privește, cu. Am terminat de scris.Expr. A avea de (+ supin) = a trebui să..., a voi.... 3. (Pop.; înaintea unui verb la infinitiv) A încetat de a plânge. 4. (În imprecații) Bat-o Dumnezeu de babă. XII. (În construcții cu funcție de subiect) 1. (Pop.; construcția prepozițională are sens partitiv) Scrie cu argințel, Că de-acela-i puțintel. 2. (Subiectul este exprimat printr-un verb, la supin) E ușor de văzut. XIII. 1. (Face legătura dintre numeralele cardinale și substantivele determinate) a) (după majoritatea numeralelor cardinale de la 20 în sus) O mie de lei; b) (după numerale cu valoare nehotărâtă, ca „zeci”, „sute” etc.) Mii de fluturi mici albaștri; c) (În structura numeralelor cardinale de la 20 000 în sus, înaintea pluralului „mii”) O sută de mii. 2. (Face legătura dintre articolul adjectival „cel, cea” și numeralul ordinal, începând de la „al doilea”, „a doua”) Celui de-al treilea lan. XIV. Element de compunere formând cuvinte care se scriu împreună, locuțiuni care se scriu în două sau mai multe cuvinte. 1. În adverbe sau locuțiuni adverbiale, ca: deasupra, dedesupt, de aceea, de cu seară etc. 2. În prepoziții sau locuțiuni prepoziționale, ca: despre, dintre, dinaintea, de dindărătul etc. 3. În conjuncții sau locuțiuni conjuncționale, ca: de cum, de când, de vreme ce, deoarece etc. 4. (Rar) Formează substantive, adjective și verbe, ca: decurge, dedulci, demâncare, deplin.Lat. de.

DE5 pron. rel. invar. (Pop.) Care, ce. Omul de-l văzuși.Et. nec.

DE5 pron. rel. invar. (Pop.) Care, ce. Omul de-l văzuși.Et. nec.

DE2 interj. 1. Introduce afirmații și replici, exprimând: a) nedumerire, șovăială, nesiguranță; b) resemnare; c) nepăsare față de cineva. Apoi de! ce să-ți fac!; d) supărare; e) ironie. 2. (Introduce replici care exprimă o atitudine de negare sau de dezaprobare) la te uită, asta-i acum. [Var.: (reg., 1) dă, (pop., 2) dec interj.] – Onomatopee.

DE3 interj. Exclamație cu care se îndeamnă caii la mers. – Onomatopee.

DE3 interj. Exclamație cu care se îndeamnă caii la mers. – Onomatopee.

de1 c [At: PSALT. HUR. 2 / E: ns cf, de] (Îvp și poetic) Exprimă raporturi de subordonare, introducând o: 1 Propoziție condițională De îl asculți, vei învăța multe Si: dacă, în caz(ul) că. 2 Propoziție cauzală De nu te îmbraci gros, ai să răcești Si: dacă, fiindcă, pentru că. 3 (Îcs și ~... tot) Propoziție concesivă Și de te duci, tot nu te bagă în seamă Si: cu toate că, (și) dacă, deși. 4 Propoziție finală Mergi de-l vezi Si: ca (să), pentru ca (să). 5 Propoziție consecutivă Plouă de inundă Si: încât. 6 Propoziție subiectivă Ar fi bine de-ar veni / Nu se știe de-a venit sau nu Si: că, dacă. 7-8 Propoziție completivă directă (sau indirectă) Știe (se întreabă) de vine sau nu Si: dacă. 9 Propoziție atributivă Gândul de-l voi pierde mă înfioară Si: că, să. 10 Propoziție predicativă A ajuns de-l plânge lumea Si: încât, să. 11 Propoziție temporală (cu nuanță cauzală) De se însera, venea Si: când, dacă. 12 Exprimă raporturi de coordonare copulativă Si: și. 13 (Îcrî) Conjuncție disjunctivă Si: ori... ori, sau... sau. 14 Introduce propoziții exclamative cu valoare retorică O, de-ai ști cât mi-e de dor Si: dacă. 15 Introduce propoziții interogative indirecte Te întreb de-l cunoști bine Si: dacă. 16 (Îcs corelativă ~ ce... ~ aceea) Exprimă ideea de progresie. 17 (Îlc) Și ~ (sau chiar ~) Chiar dacă. 18 (Îlc) ~ ce Din prima.

de4 pp [At: PSALT. HUR. 2 / V: (reg) dă, di / E: ml de] Exprimă: 1 Natura obiectului determinat Spirit de inițiativă, Oameni de bine. 2 Titlul de noblețe Duce de Burgundia. 3 Descendența Fecior de împărat. 4 Materia din care e făcut un obiect Blocuri de beton Si: din. 5 Elementele constitutive ale unui grup Roiuri de albine. 6 Conținutul Pahar de apă Si: cu. 7 Raportul de filiație Pui de urs, nepot de unchi. 8 Relația Prieten de joacă, de pahar. 9 (În toponime) Situarea în spațiu Filipeștii de Pădure, Roșiorii de Vede, Picior de Munte. 10 Punctul de plecare în spațiu Plecarea de acasă. 11 Locul existenței simultan cu natura obiectului determinat Aerul de munte. 12-13 Momentul în care se petrece (sau din care datează) ceva Întâmplarea de dimineață, De trei ani e tot bolnav. 14 Proveniența Haine de import Si: din. 15 Destinația obiectului determinat Sală de dans. 16 Termenul care, în realitate este determinat de calificativul precedent O frumusețe de fată. 17-18 Introduce un nume predicativ care exprimă calitatea (sau natura) obiectului determinat Cine este de vină? Obiectul este de sticlă. 19 (Îe) A fi ~ A avea A fi de aceeași vârstă. 20 Exprimă materia Haine de tergal Si: din. 21 Arată scopul Banii sunt de plătit facturile Si: pentru. 22 Arată apartenența El e de-al casei. 23 Exprimă necesitatea E de dorit să muncești mai mult. 24 Exprimă ipoteza E de presupus că... 25 Introduce un complement circumstanțial de loc, arătând punctul de plecare al acțiunii Se ridică de jos. 26 Introduce un complement circumstanțial de timp, arătând începutul acțiunii A ajuns de ieri. 27 Introduce un complement circumstanțial de timp, arătând data la care se (va) petrece ceva Ei vin de Crăciun Si: la. 28 Introduce un complement circumstanțial de mod (cu sens iterativ sau multiplicativ) A văzut filmul de trei ori. 29 Introduce un complement circumstanțial de mod cantitativ Înalt de trei metri. 30 (Îlav) ~ fapt În realitate. 31 (Îlav) ~ bună seamă Desigur. 32 (Îlav) Cât se poate ~ Foarte. 33 (Îlav) Mai presus ~ (toate) Cel mai mult. 34 Introduce un complement circumstanțial de cauză Plânge de supărare. 35 Introduce un complement circumstanțial de scop Roșii de salată. 36 Introduce un complement circumstanțial de relație Bun de gură, bun de comerciant Si: cât despre, privitor la, în ceea ce privește. 37 Introduce un complement de agent Cartea e scrisă de ea. 38 Introduce un complement indirect S-a apropiat sufletește de mine. 39 Introduce un complement direct (exprimat prin supin) Am terminat de scris. 40 (Îe) A avea ~... A trebui Are de completat un formular. 41 (Introduce complementul direct în imprecații) Bat-o Dumnezeu de babă! 42 Introduce un subiect (exprimat prin supin) E ușor de zis, e mai greu de făcut. 43 Intră în construcții cu numerale distributive Câte cinci milioane de lei de om. 44 Introduce cardinale adverbiale De două ori. 45 Intră în construcția numeralelor cardinale de la 20 în sus, înaintea pluralului „mii” sau a substantivelor la plural Treizeci de mii, cincizeci de muncitori. 46 Face legătura între articolul adjectival „cel” („cea”) și numeralul ordinal, începând de la „al doilea”, „a doua” Cel de-al patrulea. 47 Leagă un numeral fracționar (cu valoare substantivală) de obiectul la care acesta se referă Un sfert de oră. 48 Intră în componența modului supin al verbului De făcut. 49 (Rar) Precedă un verb la infinitiv, rezultând construcții echivalente conjunctivului A încetat de a mai încerca... 50 Este element de compunere în cuvinte sudate sau nu Deoarece, dedulci, floare de piatră, floare de colț, untdelemn. 51 (Îla) Fel ~ fel Divers(e). 52-53 (Îlav; îlpp; construită cu G) ~ dinainte(a) Din față (fața). 54-55 (Îlav; îlpp; construită cu G) ~ dinapoi(a) Din spate(le). 56-57 (Îlav; îlpp; construită cu G) ~ dindărăt(ul) Din dos(ul). 58-59 (Îlav; îlpp; construită cu G) ~ deasupra De peste. 60-61 (Îlav; îlpp; construită cu G) ~ dedesubt(ul) De sub. 62-63 (Îlav; îlpp; construită cu G) ~ primprejur(ul) Din jur(ul). 64 (Îlc) ~ când Din momentul. 65 (Îlc) ~ vreme ce Pentru că. 66 (Îlc) ~ unde Din ce loc. 67 (Îlc) ~ cum De îndată ce. 68 (Îcr până) Exprimă cuprinderea maximă între două limite De sus până jos, de ieri până azi. 69 (Îc) ~ pe Exprimă ideea de suprapunere prin contact Cartea de pe masă. 70 (Îc) ~ prin Exprimă ideea răspândirii Oameni de prin sate. 71-72 (Îc) ~ sub Exprimă ideea de situare inferioară (în contact) Creionul de sub masă, foaia de sub carte. 73 (Îc) ~ către De (39). 74 (Îc) ~ cu Încă (de) De cu seară. 75 (Îc) ~ după Din spatele De după deal. 76 (Cu sens temporal; îac) După De după război. 77 (Îc) ~ la Din De la Cluj. 78 (Îac) Dinspre. 79 (Îac) Din momentul. 80 (Îc) ~ lângă Din apropierea Si: lângă. 81 (Îc) ~ pe lângă Aproximativ din apropierea Si: lângă. 82 (Îac) În legătură oficială cu Organ de pe lângă Parlament. 83 (Cu sens temporal; îc) ~ peste Peste. 84 (Cu sens spațial; îac) Dincolo de. 85-86 (Cu sens temporal și spațial; îc) ~ până la Până la. 87 (Îc) ~a La De-a dreapta Tatălui.

de5 prli [At: DLR ms / E: lat de] 1 Exprimă particularizarea unui element prin atribuirea unei caracteristici: casa de era mai mare Si: care, (înv) ce. 2 Exprimă identificarea obiectului în timp, în spațiu etc. casa de am văzut-o (ieri) acolo.

de2 i [At: DLR ms / V: dă, dec, deh / E: de1] Introduce (sau înlocuiește) afirmații față de care vorbitorul are o atitudine de: 1 Neîncredere. 2 Șovăială. 3 Teamă. 4 Resemnare. 5 Nepăsare. 6 Supărare. 7 Ironie.

de3 i [At: DLR ms / V: di, die / E: fo] Exclamație cu care se îndeamnă caii la mers.

DE4 prep. I. (Introduce un atribut) 1. (Atributul exprimă natura obiectului determinat) Spirit de inițiativă. Vinde țesături de cele mai noi. ♦ (În titlurile de noblețe) Ducele de Burgundia. 2. (Atributul exprimă materia) a) (Materia propriu-zisă din care este confecționat un lucru) Făcut din... Căsuța lui de paiantă. b) (Determinând un substantiv cu înțeles colectiv, atributul arată elementele constitutive) Compus din... Roiuri de albine. 3. (Atributul arată conținutul) Care conține, cu. Un pahar de apă. 4. (Atributul exprimă un raport de filiație) Un pui de căprioară. 5. (Atributul arată apartenența) Crengi de copac. 6. (Atributul arată autorul) Un tablou de Țuculescu. 7. (Atributul determinând substantive de origine verbală sau cu sens verbal, arată:) a) (Subiectul acțiunii) Început de toamnă; b) (Obiectul acțiunii) Constructor de vagoane. 8. (Atributul exprimă relația) În ce privește. Prieten de joacă. 9. (Atributul arată locul) a) (locul existenței) Care se găsește (în, la), din partea... ◊ (În nume topice) Filipeștii de Pădure; b) (punctul de plecare în spațiu) Plecarea de acasă; c) (atributul exprimă concomitent și natura obiectului determinat) Aer de munte. 10. (Atributul arată timpul) Care trăiește sau se petrece în timpul..., care datează din... Plănuiau amândoi viața lor de mâine.Loc. adj. De zi cu zi = zilnic. 11. (Atributul arată proveniența) Cizme de împrumut. 12. (Atributul arată destinația obiectului determinat) Sală de dans. 13. (Atributul reprezintă termenul care în realitate este determinat de calificativul precedent) Primi o frumusețe de cupă.Loc. adj. Fel de fel de... = felurite. II. (Introduce un nume predicativ) 1. (Numele predicativ exprimă natura obiectului determinat) Cine e de vină?Expr. A fi de... = a avea... Suntem de aceeași vârstă. ♦ (Numele predicativ arată materia) Făcut din... Haina e de tergal. ♦ (Numele predicativ exprimă apartenența) Era de-ai noștri. 2. (Predicatul nominal, alcătuit din verbul „a fi” și un supin, exprimă necesitatea) E de preferat să vii. III. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Complementul arată locul de plecare al acțiunii) Din locul... (sau dintr-un loc). Se ridică de jos. 2. (Complementul arată locul unde se petrece acțiunea) În, la. IV. (Introduce un complement circumstanțial de timp) 1. (Complementul arată momentul inițial al acțiunii) Începând cu... De mâine. 2. (Complementul arată timpul în care se petrece acțiunea) La, cu ocazia... De Anul Nou merg la mama. 3. (Leagă elemente de același fel care se succedă în timp) După, cu: a) (în construcții cu funcțiune de complement circumstanțial de timp) Zi de zi. An de an; b) (în construcții cu funcțiune de complement circumstanțial de mod) Fir de fir; c) (în construcții cu funcțiune de complement circumstanțial de loc) Casă de casă = (în toate casele, pretutindeni); d) (în construcții cu funcțiune de complement direct) Om de om (= pe toți oamenii); e) (în construcții cu funcțiune de subiect) Trece spre miazănoapte nor de nor. 4. (Complementul are sens iterativ) A văzut filmul de trei ori. V. (Introduce un complement circumstanțial de cauză) Din cauza... ♦ (Complementul este exprimat prin adjective) Din cauză că sunt (ești etc.) sau eram (am fost etc.)... Și plângeam de supărată. VI. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Pentru. Roșii de salată. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la supin) Ca să..., pentru a... VII. (Introduce un complement circumstanțial de mod) 1. (În loc. adv.) De fapt. De bună seamă. 2. (Complementul arată cantitatea, măsura) Ușă înaltă de trei metri. ♦ (Complementul arată mijlocul de schimbare, de cumpărare sau de vânzare) În schimbul a..., cu..., pentru... 3. (Complementul are și sens consecutiv; în loc. adj. și adv.) De moarte = îngrozitor, teribil. De minune = admirabil. De mama focului = cu mare intensitate, în gradul cel mai înalt. 4. (Complementul determină un adjectiv sau un adverb la gradul pozitiv) Aud cât se poate de bine. ♦ (Determinând un adverb la gradul comparativ, complementul exprimă gradul de comparație) Mai presus de toate îmi place muzica. VIII. (Introduce un complement circumstanțial de relație) În ce privește, cât despre, privitor la...: a) (complementul determină un adjectiv) Bun de gură; b) (complementul determină o construcție folosită ca termen de comparație) De iute, e iute ca focul; c) (complementul determină un verb) De foame aș răbda, dar mi-e somn. IX. (Introduce un complement de agent) Aceste adunări se convocau de sindicatul întreprinderii. X. (Introduce un complement indirect) 1. (După verbe) S-a apropiat de mine. 2. (După expresii verbale ca „e bine” și după interjecții ca „vai”) Pentru. ◊ Expr. A fi ceva (sau a nu fi nimic) de cineva (sau de capul cuiva) = a avea o oarecare valoare (sau a nu avea nici una). 3. (După verbe ca „a lua”, „a lăsa” etc.) Ca, drept. M-a luat de nebun. 4. (În legătură cu construcții distributive) Pentru. S-au împărțit câte trei cărți de om. 5. (După adjective ca „vrednic”, „demn”, „bucuros”, etc.) Bucuros de oaspeți. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la infinitiv) Capabil de a învăța. XI. (În construcții cu funcțiune de complement direct) 1. (Complementul are sens partitiv) Ceva din, o parte din... Învățăm de toate. 2. (Complementul este exprimat printr-un subiect) În ce privește, cu. Am terminat de scris.Expr. A avea de (+ supin) = a trebui să..., a voi... 3. (Pop.; înaintea unui verb la infinitiv) A încetat de a plânge. 4. (În imprecații) Bat-o Dumnezeu de babă. XII. (În construcții cu funcțiune de subiect) 1. (Pop.; Construcția prepozițională are sens partitiv) Scrie cu argințel, Că de-acela-i puțintel. 2. (Subiectul este exprimat printr-un verb la supin) E ușor de văzut. XIII. 1. (Face legătura dintre numerale cardinale și substantivele determinate) a) (după majoritatea numeralelor cardinale de la 20 în sus) O mie de lei; b) (după numeralele cu valoare nehotărâtă, ca „zeci”, „sute” etc.) Mii de fluturi mici albaștri; c) (în structura numeralelor cardinale de la 20.000 în sus, înaintea pluralului „mii”) O sută de mii. 2. (face legătura dintre articolul adjectival „cel, cea” și numeralul ordinal, începând de la „al doilea”, „a doua”) Celui de-al treilea lan. XIV. Element de compunere, formând cuvinte care se scriu împreună, locuțiuni care se scriu în două sau mai multe cuvinte. 1. În adverbe sau locuțiuni adverbiale, ca: deasupra, dedesubt, de aceea, de cu seară etc. 2. În prepoziții sau locuțiuni prepoziționale, ca: despre, dintre, dinaintea, de dindărătul etc. 3. În conjuncții sau locuțiuni conjuncționale, ca: de cum, de când, de vreme ce, deoarece etc. 4. (Rar) Formează substantive, adjective și verbe, ca: decurge, dedulci, demâncare, deplin.Lat. de.

DE2 interj. 1. Introduce afirmații și replici, exprimând: a) nedumerire, șovăială, nesiguranță; b) resemnare; c) nepăsare față de cineva. Apoi de! ce să-ți fac!; d) supărare; e) ironie. 2. (Introduce replici care exprimă o atitudine de negare sau de dezaprobare) Ia te uită, asta-i acum. [Var.: (1, reg.) dă, (2, pop.) dec interj.] – Onomatopee.

DE3 interj. Exclamație cu care se îndeamnă caii la mers; hi. De! silește. Te grăbește, Agerul meu armăsar. NEGRUZZI, S. II 102. De!... cal de!... ȘEZ. III 189.

DE2 interj. (Și în forma regională dă; precedat uneori de «apoi», «d-apoi») 1. Introduce afirmații și replici, dînd expresie unui sentiment, unei stări sau unei atitudini de: a) șovăială, nedumerire, nesiguranță în fața unei situații încurcate. Apăi de, cucoane, ce să fie mai gras decît porcul meu din ogradă? ISPIRESCU, L. 178. Ce este talentul? – De! aceasta este prea ușor de spus. CARAGIALE, N. F. 12. Ș-apoi de ce nu m-ați sculat? – D-apoi dă, mămucă. CREANGĂ, P. 11; b) resemnare în fața unei situații firești sau a unei întîmplări neplăcute, nenorocite. Făt-Frumos, cu inima curată... se duse, de! de datorie. ISPIRESCU, L. 105. Te cred, cumătre: d-apoi dă, nu-i cum vrem noi. CREANGĂ, P. 31. Numai dă! ce să facă bietul om? id. ib. 140; c) nepăsare față de cineva care se află într-o situație încurcată sau neplăcută. Apoi de! ce să-ți fac?; d) supărare care se manifestă uneori printr-o mustrare, un avertisment sau o amenințare adresată cuiva. De! nu vă mai fandosiți acum. Spuneți și voi, ia, ce vă-ți pricepe. ISPIRESCU, L. 68. Dă, măi gogule!... cată-ți de drum pînă ce nu scot luleaua de la ciubuc ALECSANDRI, T. I 238. De, mă, ce vă țineți cîrd Și intrați așa cîntînd. TEODORESCU, P. P. 129; e) ironie. Apoi dă!... vorba ceea: Azi tare, mîne mare. ALECSANDRI, T. I 381.2. (Introduce replici, dînd expresie unei atitudini de negare sau dezaprobare) Ia te uită, asta-i acum, tronc. (În forma populară dec) Mă duc... să nu mă bați... Să nu dai! – Dec! de ce să te bat?... du-te sănătos. CARAGIALE, O. I 250. În ce te bizui, de te îndîrjești așa, nepoate? Dec! Nu cumva ai pofti să-mi iai vițica pentr-un cuc armenesc? CREANGĂ, A. 57. Dec!... ce te răstești așa la mine, jupîneasă?... Ai uitat cu cine vorbești? ALECSANDRI, T. I 35. – Variantă: (popular) dec, (regional) interj.

DE4 prep. I. (Introduce un atribut) 1. (Atributul exprimă natura obiectului determinat) Țară de democrație populară. Spirit de inițiativă. Articol de fond. Cîntec de dragoste.Unei copile ca jupînița Marușca, îi trebuie un bărbat cu strălucire de soare. SADOVEANU, F. J. 397. Și ca la mîndre nunți de crai, Ieșit-a-n cales-ales crai. COȘBUC, P. I 56. ◊ (Atributul are și sens partitiv fiind uneori un substantiv în genitiv) Da eu, drept să-ți spun, mai degrabă aș bea un rachiu de celălalt mai prost, de-al nostru. SADOVEANU, O. A. I 93. Călătorul, după chip și port, e un negustor, vreun orzar ori cirezar, de care umblă pîn sate după daraveri. CARAGIALE, P. 44. Se vede că și lui dumnezeu îi plac tot puișori de cei mai tineri. CREANGĂ, P. 31. Mă duc să pregătesc ceva de-a mîncării id. ib. 9. ◊ (Atributul califică prin modul de acțiune a obiectului respectiv) Moară de vînt. Ceasornic de precizie. ◊ (Atributul exprimă natura prin specificul preocupărilor unui colectiv sau ale unei persoane) Academia de științe. Ministerul de Finanțe. Conferință de presă. Unitate de artilerie. Ansamblu de cîntece și dansuri. ◊ (Atributul arată calitatea obiectului prin consecințele însușirilor neexprimate) Un tînăr de nădejde. O noapte de pomină. ◊ (Atributul este exprimat printr-un abstract verbal derivat dintr-un adjectiv care arată calitatea) Fumurile satelor, aburul acoperișurilor, pîclele uriașe ale pădurilor suiau într-un văzduh de limpezimea lacrimilor. CAMILAR, TEM. 7. În grădina bordeiului lor crescuse... un măr de toată frumusețea. VISSARION, B. 10. Curtozzi însă era un om de o veselie proverbială. HOGAȘ, DR. II 196. ◊ (Atributul exprimă originea obiectului respectiv, în ce privește locul, timpul sau cauza) Brînză de Brăila. Salam de Sibiu. Vin de Cotnar. Apă de Borsec. Miere de mai. Rană de schijă. ◊ (În titlurile de noblețe) Ducele de Parma. ◊ (Atributul exprimă natura prin aprecierea cantității, valorii, greutpții, dimensiunii sau vîrstei) O bancnotă de 100 de lei. Laminate de grosimea unei foițe. Cale de două zile. Un copil de 2 ani. ▭ L-au bătut copiii de sama lui, căci era cel mai slab. CAMILAR, N. I 19. Doamna Ionescu, femeie ca de patruzeci de ani. CAMIL PETRESCU, T. II 7. 2. (Atributul exprimă materia) a) (Materia propriu-zisă din care este confecționat un lucru) Făcut din. Stofă de lînă. Haine de pînză. O masă de lemn. Un inel de aur. Vapori de apă. Straturi de cărbune. ▭ Prin întuneric tremurau vîrtejuri de nea. SADOVEANU, O. A. I 99. Pe coastă, la urcuș, Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș. TOPÎRCEANU, B. 54. Pe fața mesei, albă cu dungi de borangic, se grămădea toată îmbelșugarea casei. MACEDONSKI, O. III 8. ◊ (În comparații eliptice, exprimînd natura obiectului determinat) Braț de fier. Inimă de piatră.Și nici n-auzea În crîng cum pășea... Mînz de aramă, Cu vîntul în coamă. BANUȘ, B. 34. Acest rîu... șerpuiește printre pajiștile și arăturile acoperite, primăvara, cu talazurile de smarald și de aur ale grîului. MACEDONSKI, O. III 3. ◊ (Determinînd substantive care arată o măsură, o parte, atributul arată obiectul din care se ia cantitatea sau bucata respectivă) Un metru de pînză. Un hectar de pămînt. O baniță de grîu. O felie de pîine. Un bob de grîu.Izbuti să strîngă bani pentru un petec de grădină. CAMILAR, N. I 22. Acu, ia acolo, oleacă de pospai! aista se cheamă omăt? SADOVEANU, O. A. I 94. Să fi mers o bucată bună de drum. CARAGIALE, P. 37. ◊ a) (Determinînd substantive care denumesc unități de timp) O lună de zile. b) (Determinînd un substantiv cu înțeles colectiv, atributul arată elementele constitutive) Compus din. Consiliul de miniștri. Colectivul de electricieni. ▭ Pădurea de brad de pe Măgură clipi din cetini și dădu și ea zvon. SADOVEANU, B. 24. Ieșit-a-n cale-ales alai De sfetnici mulți și mult popor. COȘBUC, P. I 56. O ceată de băiețandri ieși la iveală cît ai clipi din ochi. MACEDONSKI, O. III 14. Roiuri de albine Curg în rîuri sclipitoare. EMINESCU, O. I 85. 3. (Atributul arată conținutul) Care conține, cu. Un car de lemne. Un pahar de apă. O pungă de bani. O carte de basme.Curg doniți de lapte. TULBURE, V. R. 39. Cinsteam bucuros cu moșneagul un păhărel de rachiu. SADOVEANU, O. A. I 93. Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci. EMINESCU, O. I 87. 4. (Atributul corespunde unui complement direct) Proprietar de căruță. 5. (Atributul exprimă raportul de filiație) Fiu de muncitor. Tată de erou. Un pui de rîndunică. 6. (Atributul arată apartenența) Crengi de copac. Tăiș de coasă. O rază de soare. Magazin de stat.La mijloc de codru des Toate păsările ies. EMINESCU, O. I 215. Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură. ALECSANDRI, P. A. 120. ◊ (Cu un pronume posesiv sau cu un genitiv, atributul are sens partitiv) Și tot tavanul era scris Cu versuri d-a lui Dionis. COȘBUC, P. I 86. 7. (Atributul arată autorul) Poezii de Eminescu. Un tablou de Grigorescu. O simfonie de Beethoven. ◊ (Atributul indică producătorul unui lucru și natura lucrului) Pînză de păianjen. Ou de găină. 8. (Atributul, determinînd substantive care au origine verbală, sens verbal sau fac parte dintr-o locuțiune verbală, indică subiectul acțiunii) Început de toamnă. La o bătaie de pușcă.Ascultă, ascultă bătăi de ciocane. BANUȘ, B. 79. Niște șănțulețe ca pentru scurgere de apă... erau botezate de noi tranșee. CAMIL PETRESCU, U. N. 5. Urlete, mugete, șuierături, bubuituri de tun, dangăte de clopot se amestecau într-un concert sinistru, formidabil. BART, E. 389. 9. (Atributul – substantiv sau verb la infinitiv -, determinînd substantive care au origine verbală, sens verbal sau fac parte dintr-o locuțiune verbală, arată obiectul acțiunii) a) (Cu funcțiune de complement direct) Schimb de experiență. Constructor de vagoane.Să fii de viață nouă și bună făurar. DEȘLIU, G. 7. Știi tu, mîndră, ce ți-am spus La sapă de cucuruz? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 245. ◊ Loc. adv. Cu băgare de seamă v. băgare.Expr. Dare de seamă v. dare. b) (Cu funcțiune de complement indirect) Setea de cultură. Frica de moarte.Cine are aripi bune nu știe ce e teama de pămînt. BASSARABESCU, V. 50. Această îndoială de sine... îi stinse, încetul cu încetul, energia lui, nebiruită altădată. VLAHUȚĂ, N. 19. Pînă cînd să creadă lumea... C-orice dor de libertate a pierit? ALECSANDRI, P. A. 82. ♦ (Atributul obiectiv arată și cauza) Onoarea pe care o am de a mă număra oarecum printre prietenii d-voastră. CAMIL PETRESCU, T. I 21. Humuleștenii... au fericirea de a vedea lume de toată mîna. CREANGĂ, A. 74. 10. (Atributul exprimă relația) În ce privește. Tovarăș de drum.Ăsta-i Ile Caraiman de la Runc, tovarăș de cărăușie cu mine. SADOVEANU, N. P. 15. 11. (Atributul arată locul) a) (Locul existenței) Care se găsește (în, la), din partea... V. de la, din. Moș Gheorghe mă ispiti o vreme despre școală, despre cei de-acasă. SADOVEANU, O. A. I 94. ◊ (În nume topice compuse) Baia de Arieș. Roșiorii de Vede. Vălenii de Munte.Loc. adj. De față v. față. b) (Punctul de plecare în spațiu) Plecarea de acasă.Se rîdica domol, deocamdată, simfonia de pretutindeni a revărsatului zile. HOGAȘ, DR. II 109. ♦ (Atributul exprimă și natura obiectului determinat) Aer de munte.Păsări de apă albe se înalță pe vîrful catargelor. SAHIA, N. 40. ◊ Loc. adj. De jos v. jos. 12. (Atributul arată timpul) Care trăiește sau se petrece în timpul (ziua sau perioada): care datează din. Plănuiau amîndoi viața lor de mîne. CAMILAR, N. I 227. Te rog să ierți scena de adineaori. SEBASTIAN, T. 95. ◊ (Atributul este precedat de articolul adjectival «cel, cea, cei, cele») Vezi un rege ce-mpînzește globu-n planuri pe un veac, Cînd la ziua cea de mîne abia cuget-un sărac. EMINESCU, O. I 130. ◊ (Atributul arată și natura obiectului determinat) Satul risipit pe rîpi... pîrăul Tarcăului... erau căzute într-o negură de noapte. SADOVEANU, B. 9. Sură-i sara cea de toamnă. EMINESCU, O. I 83. Ce să vă spun vouă, oameni de ieri, eu omul veacului. NEGRUZZI, S. I 245. ◊ Loc. adj. De zi cu zi = zilnic. 13. (Atributul arată proveniența; se construiește cu un substantiv sau cu un verb la supin) Cal de dar. Cizme de împrumut. ♦ (Atributul exprimă și natura obiectului determinat) Aburul de borș acru stăruia multă vreme pe cerul gurii soldaților. CAMILAR, N. I 9. Tu nu simțești mirosul de ogor. ISAC, O. 20. 14. (Atributul arată destinația obiectului determinat cu privire la folosire, loc, mod, timp, cauză, scop etc.) Lupta de eliberare națională. Cîntece de masă. Concediu de odihnă. Sală de spectacol. Tren de persoane. Miting de protest. Măsuri de protecție. Lamă de ras. Mașină de cusut. Lampă de masă. Ceas de perete. Servietă de avocat.În pădurile lumii, Lîngă vetrele omului, Cîteva posturi de veghe. BANUȘ, B. 92. De la postul de observație al ferestrei, Tina Diaconu a urmărit din primele săptămîni mișcările. C. PETRESCU, A. 312. Căruța... sosește la locul de întîlnire al vînătorilor. ODOBESCU, S. III 16. Că-i iarbă de noi Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1. 15. (Atributul gramatical este în realitate substantivul determinat) Ziua de 23 August. În noaptea de marți spre miercuri. Meseria de miner.Ziua de azi (sau astăzi) v. azi. În ziua de azi v. azi. 16. (Atributul reprezintă termenul care în realitate este determinat de calificativul precedent, acesta din urmă fiind determinat numai formal; din punct de vedere logic «un drag de copilaș» înseamnă «un copilaș drag») Hoțul de păgubaș. Gloaba de cal. O bunătate de fată. O grozăvie de vreme.Mamele, privind-o-n horă, Se cotesc: «Olio, tu leică, Ce mai drac frumos de noră!». COȘBUC, P. I 97. Dobîndi un drag de copilaș. ISPIRESCU, L. 41. Cea dintăi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii, o zgîtie de copilă. CREANGĂ, A. 2. Sărăcuțul de mine! id. P. 22. ◊ Loc. adj. Fel de fel de... = feluriți. [Căprița] face sărituri de necrezut și mehăie, și face fel de fel de nebunii. CARAGIALE, P. 39. II. (Introduce un nume predicativ) 1. (Numele predicativ, construit ca un atribut pe lîngă substantivul subiect care nu se mai repetă, exprimă natura obiectului determinat) Cine e de vină?În după-amiaza acelei zile, de mare mirare erau cuviosului monah niște meșteșuguri pe care le săvîrșise logofătul Drăghici. SADOVEANU, F. J. 398. ◊ Expr. A fi de... = a avea... A fi de aceeași vîrstă. A fi de competența cuiva.Abramovici a foat de părere să rămînem în picioare. SAHIA, N. 79. Amîndoi sîntem de-o mamă, De-o făptură și de-o samă. ALECSANDRI, P. A. 104. Să-ți fie (să vă fie etc..) de bine! formulă de urare folosită în diferite împrejurări (după masă, după strănutat etc.). Cumătrul a strănutat... Atunci iedul de sub chersin să nu tacă!... -Să-ți fie de bine, nînașule! CREANGĂ, P. 24. ♦ (Numele predicativ arată materia) Făcut din. Masa e, firește, de brad. CAMIL PETRESCU, U. N. 8. ♦ (Numele predicativ exprimă apartenența, avînd sens partitiv) Tatu-său era de-ai noștri, om de omenie. SADOVEANU, O. A. I 97. 2. (Predicatul nominal alcătuit din verbul «a fi» și un supin exprimă necesitatea: «ce e de făcut?» = ce trebuie (sau ce urmează) să facem?) Ar mai fi de strîns, la un loc, Toate inimile tinere. DEȘLIU, G. 10. E de văzut cum vor rîndui locurile la masa cea mare. SADOVEANU, F. J. 388. III. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Complementul arată punctul de plecare al acțiunii) Din locul (sau dintr-un loc). A zis fetei să se suie în pod, să-și aleagă de-acolo o ladă. CREANGĂ, P. 289. [Luna] pe deal mi se oprea Și cu drag, de sus, privea. ALECSANDRI, P. I 101. ◊ (Complementul circumstanțial de loc e însoțit de alt complement circumstanțial de loc, care arată punctul final al acțiunii) De aici ăînă acasă.Începe el a o măsura cu ochii de sus pănă jos și de jos pănă sus. CREANGĂ, P. 163. ◊ Loc. adv. De colo (pînă) colo v. colo. De unde pînă unde v. unde. 2. (Complementul arată locul unde se petrece acțiunea) În, la. O lua cu binișorul s-o ducă de partea ulmilor. MACEDONSKI, O. III 6. Ograda lui de toate părțile era îngrădită. DRĂGHICI, R. 100. Ne-a ales pe noi, Doi sau trei voinici, Cu doi-trei cai murgi, În grajd bine odihniți, De patru picioare potcoviți. TEODORESCU, P. P. 179. IV. (Introduce un complement circumstanțial de timp) 1. (Complementul arată punctul de plecare în timp, momentul inițial al acțiunii) Începînd cu (ziua, data, momentul de...). De acum înainte.De azi ești cineva în vale. DAVIDOGLU, M. 77. Doar nu samîn eu grîu de ieri, de-alaltăieri, să nu fi mai avut a face cu secerători. CREANGĂ, P. 160. De-un veac al șede astfel. EMINESCU, O. I. 93. Rămîi, puică, sănătoasă, Că mo duc de mîni la coasă. ȘEZ. I 141. ◊ Loc. prep. De cu v. cu. ◊ (Complementul este exprimat prin substantive sau adjective care sînt la origine nume predicative; «de mic» înseamnă «de cînd era mic») Noi de copii ne știm. COȘBUC, P. I 77. Încă de mic Te cunoșteam. EMINESCU, O. I 175. De copil încă, el admira ochii cei frumoși ai portretului. id. N. 40. ◊ (Complementul circumstanțial de timp e însoțit de un alt complement circumstanțial de timp care arată punctul final al acțiunii) De dimineața pînă seara. 2. (Complementul arată timpul în care se petrece acțiunea) La, cu ocazia... Mii de noapte aici. CARAGIALE, M. 6. Așteptase de mult ca Huțu să vină de crăciun acasă. SLAVICI, O. I 89. ◊ Loc. adv. De astă dată sau de data aceasta (sau asta) v. dată1. ♦ (Cu un substantiv adverbial; popular) Crescut-au, Născut-au, Doi meri d-alunei, De toamna sădiți, De veara-nfloriți. TEODORESCU, P. P. 78. 3. (Prepoziția «de» leagă elemente de același fel care se succed în timp) După, cu. a) (În construcții cu funcțiune de circumstanțial de timp cu sens iterativ, adesea cu nuanță modală; numai în loc. adv.) Zi de zi v. zi. Noapte de noapte v. noapte. An de an v. an. b) (În construcții cu funcțiune de circumstanțial de mod) Fir de fir v. fir. Bob de bob v. bob. c) (În construcții cu funcțiune de circumstanțial de loc) Casă de casă = în toate casele (la r’nd), pretutindeni. A umblat casă de casă. d) (În construcții cu funcțiune de complement direct) Om de om = pe toți oamenii (la rînd), o mulțime de oameni. A întrebat om de om. e) (În construcții cu funcțiune de subiect) N-ați plîns văzînd cum trece-n zbor Spre miazănoapte nor de nor? COȘBUC, P. I 90. 4. (Complementul, exprimat printr-un numeral adverbial sau prin construcții asemănătoare, are sens iterativ) De mai multe ori, în strîngerea hîrtiilor, mîinile lor s-au atins. SAHIA, N. 81. Calul se și scutură de treo ori. CREANGĂ, P. 195. V. (Introduce un complement circumstanțial de cauză) Din cauza... Rodește spornic holda de muncă și strădanii!. DEȘLIU, G. 6. Țiuie de bucurie Că-i vremea culesului. BANUȘ, B. 87. Crăpau lemnele și pietrele de ger. MACEDONSKI, O. III 33. Și ea, mergînd spre Viorel, Roșind, s-a zăpăcit de drag. COȘBUC, P. I 57. ◊ Loc. adv. De aceea v. acela2. Nu de alta = nu din alt motiv. ◊ (Complementul este exprimat printr-un verb la supin) Fata... știa că de făcut treabă nu mai cade coada nimănui. CREANGĂ, P. 287. ♦ (Complementul este exprimat prin adjective) Din cauză că sînt (ești etc.) sau eram (am fost etc.)... Și plîngeam de supărată, Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. De străin și de sărac, Nu știu seara und’ să trag. TEODORESCU, P. P. 326. VI. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Pentru. Ce au azi soldații de mîncare? CAMILAR, N. I 154. Acu n-am vreme de jucării! CARAGIALE, P. 45. Nu-i gîscă, ci-i gînsac; l-am cumpărat de semînță. CREANGĂ, P. 43. Au prins voinicul să zică de joc. SBIERA, P. 36. Toderică... porunci de masă. NEGRUZZI, S. I 82. ◊ Loc. adv. De exemplu v. exemplu. De pildă v. pildă. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la supin) Ca să..., pentru a... Doba-mi bate de pornit, Nu cată că-s ostenit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 302. ◊ (Neobișnuit; complementul este exprimat printr-un verb la infinitiv) Îmi rămăsăsă numai zăci galbeni, pe care i-am întrebuințat de a-mi cumpăra o canape. KOGĂLNICEANU, S. 79. VII. (Introduce un complement circumstanțial de mod) 1. (Complementul exprimă modul propriu-zis, numai în loc. adv.) De comun acord v. acord. De altfel v. altfel. De fapt v. fapt. De asemenea v. asemenea. De bună seamă v. seamă. De fel v. fel. De loc v. loc. De obicei v. obicei. De zor v. zor. ◊ (Complementul, exprimat eliptic, are și valoarea unui circumstanțial de timp, în loc. adv.) De viu v. viu. 2. (Complementul arată cantitatea, măsura) Ușă înaltă de trei metri. (Despre soare) A fi de o suliță (sau de două sulițe etc.). Cînd era soarele de două sulițe pe ceri, a plecat în lumea largă. EMINESCU, N. 5. ♦ (Complementul arată mijlocul de schimbare, de cumpărare sau de vînzare) Cu, pentru, în schimbul a..., în valoare de... Am cumpărat de 10 lei.N-află fier de trei parale. TEODORESCU, P. P. 150. Mă-ntîlnii c-o copiliță, Cerui gură de-o groșiță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404. 3. (Complementul are și sens consecutiv; în expr.) De moarte = îngrozitor, groaznic, teribil (încît îți dă impresia morții). De minune = admirabil (încît te minunezi). Planul lui Cassian izbuti de minune. VLAHUȚĂ, O. A. 159. De mama focului = cu mare intensitate, cu încordare, în gradul cel mai înalt (încît îți dă impresia de ceva neobișnuit). Cioplea și bocănea de mama focului. REBREANU, R. II 62. Era frumoasă de mama focului. CREANGĂ, P. 276. 4. (Complementul, exprimat printr-un adverb sau o locuțiune adverbială care arată cantitatea, gradul sau intensitatea însușirii ori acțiunii respective, determină un adjectiv sau un adverb la gradul pozitiv, rar și un substantiv dintr-o expresie verbală de tipul «mi-e silă») Cît de puternic cînta sirena! VINTILĂ, O. 8. Așa de bine mi se dezleagă limba, încît s-ar mira părintele Amfilohie auzindu-mă ce fel mă bucur. SADOVEANU, F. J. 263. Eu cînt tot un cîntec... Și-așa mi-e silă să-l cînt. COȘBUC, P. I 64. Acum văz cît se poate de bine. CARAGIALE, P. 38. O rămîi, rămîi la mine, Te iubesc atît de mult. EMINESCU, O. I 110. ◊ (Determinînd un adverb la gradul comparativ, complementul exprimă termenul de comparație) Prefer să spun în proză ce gîndesc, Și mai presus de toate îmi place să tac. BENIUC, V. 29. ◊ Loc. adv. Mai bine de... v. bine. Mai puțin de... v. puțin. VIII. (Introduce un complement circumstanțial de relație) În ce privește, cît despre, privitor la. a) (Complementul determină un adjectiv) Bun de gură.Se vorbește prin sate despre măria-sa că-i om nu prea mare de stat. SADOVEANU, F. J. 9. [Intră] Tulpină-Voinic, sigur de el. CAMIL PETRESCU, T. II 11. Cănuță a rămas sărman de părinți. CARAGIALE, P. 12. Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinași în cale. EMINESCU, O. I 91. Bătrînețele m-au făcut olog de picioare. ALECSANDRI, T. I 430. ◊ (Adjectivul determinat în calitate de nume predicativ este același cu cel prin care se exprimă complementul) De cuminte, vedea că-i cuminte. SBIERA, P. 218. De frumoasă, ești frumoasă, Dar iia nu ți-o știi coasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 427. b) (Complementul determină o construcție folosită ca termen de comparație) De bună, e ca o bucată de pîne albă. RETEGANUL, P. II 43. De bărbată, e bărbată ca focul. id. ib. 46. c) (Complementul determină un verb) De foame ar fi ce-ar fi, Dar n-am cu ce mî-nveli; De-nvelit aș mai lăsa, Dar n.am cu ce mă-ncălța. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. ◊ (Complementul este exprimat prin supinul verbului determinat sau printr-un substantiv din familia acestuia) Am auzit de tine, da de văzut nu te-am văzut. EMINESCU, N. 6. Ai gonit ori te-au gonit, Ai gonit ori ai fugit?... – Nici de goană m-au gonit, Nici de fugă n-am fugit. TEODORESCU, P. P. 69. IX. (Introduce un complement de agent) Povestea Sindipii... scrisă de mine, cuviosul Chesarie. SADOVEANU, D. P. 6. Pe vremile acele, mai toate țările erau bîntuite de războaie grozave. CREANGĂ, P. 183. Își simte gîtu-atuncea cuprins de brațe reci. EMINESCU, O. I 95. Aceste adunări se convocau de domn. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Franțuzism neobișnuit și învechit; după locuțiuni verbale ca «a fi alcătuit», exprimînd elementele componente) Din. Parcul meu se compune de doi plopi plutași, trei paltini, cîțiva tei. NEGRUZZI, S. I 96. Au agiuns numai pănă la lăcașul spu cel de vară, care închipuie un chioșc alcătuit de frunză. DRĂGHICI, R. 160. X. (Introduce un complement indirect) 1. (După verbe ca «a vorbi», «a spune», «a afla» și după locuțiuni verbale ca «a-și face o idee» etc.) Despre. I... ra! moș Nichifor, nu mai spune de lup, că tare mă tem. CREANGĂ, P. 120. Vorbind de-a lor iubire, iubire fără saț Ea se lăsase dulce și greu pe al lui braț. EMINESCU, O. I 97. Nu cînt de-mpăratul tău, Ci cînt pentru dorul meu. TEODORESCU, P. P. 83. ◊ (După verbe ca «a uita», «a-și aminti» și locuțiuni verbale ca «a-și aduce aminte» etc.) Ș-ai uitat de soarta mîndrei, iubitoarei tale fete! EMINESCU, O. I 83. ◊ (După verbe ca «a rîde», «a se plînge») O să înceapă a rîde lumea de noi. HOGAȘ, DR. II 135. ◊ (După verbe ca «a se îndrăgosti», «a se molipsi», «a se îmbolnăvi») Îndrăgostiți de scripeți și motor, Îi tălmăcim pe scripcă și poemă. DEȘLIU, G. 17. Și fata s-a-ndrăgit de el. COȘBUC, P. I 54. Curînd n-a lipsit a se molipsi de aerul acestui oraș. NEGRUZZI, S. I 20. ◊ (După verbe și locuțiuni verbale ca «a se bucura», «a avea parte», «a da dovadă», «a dispune», «a se folosi», «a avea nevoie») Jupîn Niculăieș Albu... se bucura de ocrotire și de dragoste, cu toate nebuniile pe care le săvîrșea. SADOVEANU, F. J. 394. A avut parte cine știe ce alt drumeț... de patul cel curat. CARAGIALE, P. 41. D-a omului mărire nimic nu dă dovadă. ALEXANDRESCU, P. 79. ◊ (După verbe ca «a se ocupa», «a se interesa», «a se îngriji», «a se convinge», «a-i păsa» și după locuțiuni verbale ca «a avea grijă», «a-și da seama» etc.) De ce nu mă lasă să-mi văd liniștit de ocupațiile mele? SEBASTIAN, T. 30. Îngrijise de un foc ce ardea. MACEDONSKI, O. III 11. Nu de mine, Mi-e de dînsa, ce-a făcut! COȘBUC, P. I 202. ◊ (După verbe ca «a se feri», «a se teme», «a se adăposti», «a apăra» și după locuțiuni verbale asemănătoare sau înrudite ca sens) Răsună Sirenele de care zadarnic te ferești. DEȘLIU, G. 6. Hotărîndu-se dintr-o dată să se puie cu desăvîrșire la adăpost de orice răutate și viclenie a acelui dușman, își luă în poală ulcelele și se duse. SADOVEANU, F. J. 422. Și cu crengi îl apăr pagii de muscuțe și zăduf. EMINESCU, O. I 85. ◊ (După verbe ca «a asculta», «a înțelege») Înțelege de glumă.Și toată lumea în ocean De tine o s-asculte. EMINESCU, O. I 170. 2. (După verbe ca «a se apropia», «a se atinge», «a se lipi», «a se freca», «a se rezema», «a se sprijini») M-am atins de zid.Un mutilat cu obrazul ars, ciopîrțit se sprijină de mine. SAHIA, N. 20. Obrazul și-l lipește strîns De piatra cea din veac cioplită. COȘBUC, P. II 261. Căprița s-a apropiat de mîna mea. CARAGIALE, P. 39. ◊ (După verbe ca «a se ciocni», «a se izbi», «a se lovi») Ilona, revenind din stînga, caută găleata, n-o găsește și dă cu ochii de Maria. DAVIDOGLU, M. 16. Fumul acru urca în susul obrajilor, se lovea de marginile căștilor și cobora furișîndu-se pe lîngă gulerele mantalelor. CAMILAR, N. I 11. După ce deșertau oalele, le spărgeau îndată de pămînt. SADOVEANU, F. J. 397. Dete poarta de perete și trecu înainte. ISPIRESCU, L. 359. ◊ (După verbe ca «a se atîrna», «a se lega», «a se prinde», «a țineooBB, «a trage», uneori cu verbul subînțeles, sau după interjecții cu valoare verbală asemănătoare) Voiam să mă înțeleg cu el, să-l fac să se ție de tocmeală. SADOVEANU, O. A. I 91. Omul... plecă deznădăjduit, trăgînd de funie văcșoara. SANDU-ALDEA, D. N. 245. Pune omului merinde-n traistă și-i dă iapa de căpăstru. SBIERA, P. 58. Nici una nici două, haț! pe ied de gît. CREANGĂ, P. 23. Care-a fost voinic mai mare Acum e legat mai tare, Și de mîni, și de picioare, Cu lanțuri și cu zăvoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 287. Sta Codreanul frățior Cu butucul de picior. ALECSANDRI, P. P. 90. ◊ (După verbe și locuțiuni ca «a fugi», «a se îndepărta», «a se lepăda», «a se curăța», «a scuti», «a scăpa», «a se lăsa păgubaș», «a se sătura», «a trece», «a se despărți», «a se deosebi») Tînărul... se șterge de sudoare. CARAGIALE, P. 45. Fetelor, hăi! s-a trecut de șagă CREANGĂ, P. 9. Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare! EMINESCU, O. I 136. Hai, copii, cu voinicie, Să scăpăm biata moșie De păgîni și de robie! ALECSANDRI, P. A. 36. 3. (După verbe ca «a umple», «a încărca», «a îmbelșuga») După delușoare, automatele porniră cu deznădejde... și noaptea se umplu de spaime. CAMILAR, N. I 100. Vezi, cît ești de avan, moș Nichifor, cum îți încarci sufletul de păcate?! CREANGĂ, P. 134. 4. (După expresii verbale ca «e bine», «e rău», uneori fără verbul «a fi» și după interjecții ca «vai!») Pentru. Ferice de el!Pe urmă am fugit, am umblat prin lume, vai de capul meu! SADOVEANU, O. A. I 195. ◊ (După interjecții complementul poate fi repetat) Vai de ea și de ea! S-o fi îmbolnăvit, s-o fi întîmplat ceva. MACEDONSKI, O. III 7. ◊ Expr. A fi ceva (sau a nu fi nimic) de cineva sau de capul (cuiva) = a avea o oarecare valoare (sau a nu avea nici una), a fi de oarecare însemnătate. E ceva de capul lui.Trebuie să fie ceva de ciobanul acela. ISPIRESCU, la TDRG. ◊ (După verbe ca «a se alege», «a fi») Praful s-a ales de ea. ◊ (Eliptic) Era o învălmășeală acolo: lucruri stricate, bastoane rupte, umbrele vechi – mai mult scheletul de ele – și mai ales praf și hîrtii. BASSARABESCU, V. 42. Ce folos de tine, dragă, Că ești albă și spălată Și trăiești tot supărată? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 375. 5. (După verbe ca «a lua», «a lăsa», «a da», «a trece») Știu eu tare bine că boierul m-a luat de nebun. CREANGĂ, P. 157. Murise vecinul și lasase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba. EMINESCU, N. 3. Dincoace-ndemnul firii trece de taină mare. ALEXANDRESCU, P. 44. Dă-mi pe Vidra ta de vamă. ALECSANDRI, P. P. 99. 6. (În legătură cu construcții distributive) Pentru. S-au împărțit cîte 3 cărți de om. Ne-a dat 10 lei de cap.De tot carul șese boi, Înjugați doi cîte doi. ALECSANDRI, P. A. 93. Porcii ți-oi plăti...: De tot mascurul Ți-oi da galbenul. TEODORESCU, P. P. 461. 7. (După adjective ca «vrednic», «demn», «capabil», «independent», «plin», «bucuros» etc.) Bucuros de oaspeți.Revăd măceșii plini de foare. GALACTION, O. I 17. ◊ (După adjective verbale, complementul indirect este echivalentul complementului direct al verbului corespunzător) Om știutor de carte. Popoare iubitoare de pace. 8. (Complementul este exprimat printr-un verb la infinitiv) Capabil de a învăța. Ferește-te de a munci superficial. 9. (Franțuzism; verbul «a schimba» este greșit construit cu un complement indirect în locul complementului direct) Am schimbat de steaguri și ne-am răzlețit. ANGHEL, PR. 159. XI. (În construcții cu funcțiune de complement direct) 1. (Complementul are sens partitiv) Ceva din, cîte ceva din, o parte din. Avem de toate. Învățăm de toate. ▭ [Copilul] văzu că nu mai are de nici unele. ISPIRESCU, L. 287. 2. (Complementul este exprimat printr-un supin) Cu, în ce privește. Am terminat de scris. Am isprăvit de treierat.Nu s-a lăsat pînă n-a gătat de văzut toate minunile orașului. VINTILĂ, O. 42. După ce sfîrșea de dus apă la case, stropea ulița mare. CAMILAR, N. I 26. ◊ Expr. A avea de (+ supin) = a trebui să..., a avea obligația de a..., a voi să... Am de vorbit ceva cu tine. Am ceva de scris.Am de lăsat o vorbă pentru Lumea cea nouă! DEȘLIU, G. 42. Parcă era pe patul morții și spunea tot ce avea de spus, o dată pentru veșnicie. SADOVEANU, O. A. I 97. ◊ (Complementul are sens final, exprimînd destinația) Ne-a adus ceva de mîncat. Le-a dat de scris. ◊ (Complementul este exprimat printr-un substantiv abstract cu sens verbal) Ne-ai adus de mîncare? Am mult de lucru.Expr. A-și face de lucru (cu ceva sau cu cineva) v. lucru. 3. (Popular, înaintea unui verb la infinitiv) N-oi mai înceta d-a plînge. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 159. 4. (În imprecații, introduce complementul direct substantival care urmează după complementul direct exprimat prin forma neaccentuată a pronumelui personal) Mînca-i-ar ciuma și holera de hoți! La TDRG. Bat-o dumnezeu de babă, s-o bată! CREANGĂ, P. 125. XII. (În construcții cu funcțiune de subiect) 1. (Popular; construcția prepozițională are sens partitiv) N-o scrie [scrisoarea] cu cerneală, Că de-aceea-i multă-n țară, O scrie cu argințel, Că de-acela-i putințel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117. 2. (Subiectul este exprimat printr-un verb la supin, avînd ca predicat o expresie verbală) E ușor de văzut. E greu de citit.E greu de aflat adevărul... zise și inginerul turnînd vin în pahare. SADOVEANU, O. VIII 286. 3. (Incorect, calc după limba franceză la unii scriitori, precedă infinitivul cu rol de subiect) E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped la stîrvuri. ODOBESCU, S. III 16. XIII. 1. (Face legătura între numeralele cardinale și substantivele determinate) a) (După numeralele cardinale de la 20 în sus, afară de compusele sutelor și miilor cu numeralele 1-19, ca: 101-119, 201-219, 5901-5919 etc.) 20 de oameni. 365 de zile.O mie de țechini primești? COȘBUC, P. I 109. b) (După numerale cu valoare nehotărîtă ca «zeci», «sute», «mii») Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în rîuri sclipitoare. EMINESCU, O. I 85. c) (După numerale fracționare) Cuconu Ioniță scoase două sferturi de irmilic și le dădu lui Gîrneață. HOGAȘ, DR. II 99. d) (În structura numeralelor cardinale de la 20000 în sus, înaintea pluralului «mii») O sută de mii. 2. (Face legătura între articolul adjectival «cel, cea» și numeralul ordinal de la «al doilea», «a doua» în sus) Cel de-al doilea plan cincinal. XIV. Element de compunere, formînd cuvinte care se scriu împreună (v. cuvintele respective: deasupra, despre, deoarece etc.), locuțiuni care se scriu în două cuvinte (v. al doilea cuvînt: de către v. către, de cum v. cum, de la v. la etc.) sau care se scriu în mai multe cuvinte (v. cuvîntul caracteristic: de îndată ce v. îndată, de vreme ce v. vreme etc.). 1. În adverbe sau locuțiuni adverbiale ca: deasupra, dedesubt, degeaba, deocamdată, deodată, deoparte, deopotrivă, deseară, devreme etc., dimpotrivă, dinainte, dinapoi, dindărăt etc., de aceea, de cu seară etc., nicidecît, nicidecum etc. 2. În prepoziții sau locuțiuni prepoziționale ca: despre, de către, de la, de lîngă, de pe, de peste, de sub etc., din, dintre, dinspre, dinaintea, dindărătul etc., de dinaintea, de dindărătul etc. 3. În conjuncții sau locuțiuni conjuncționale ca: de cum, de cînd, de îndată ce, deoarece, de vreme ce etc. 4. Rar, în substantive și adjective ca: demîncare, deplin.

DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziție condițională) Dacă, în cazul că. Iar de va fi ca steaua mea să cadă... Un alt fecior... Va duce mai departe drumul meu! BENIUC, V. 72. A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti. ISPIRESCU, L. 1. Oiță bîrsană, De ești năzdrăvană Și de-a fi să mor În cîmp de mohor, Să spui lui Vrîncean Și lui Ungurean Ca să mă îngroape Aice pe-aproape. ALECSANDRI, P. P. 2. ◊ (Introduce propoziții condiționale negative, eliptice) Mai repede, că de nu, totul e pierdut. CAMIL PETRESCU, T. II 394. De-i izbuti, bine... iară de nu, au mai pățit și alți voinici ca tine... CREANGĂ, P. 187. ♦ (Cu nuanță temporală) De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mîndra glăsuire a pădurii de argint. EMINESCU, O. I 85. 2. (Introduce o propoziție concesivă, precedat de «și») Deși, cu toate că, și dacă. Obraznicul, și de-i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ Chiar dacă. Nu-s piedici să-i oprească de-ar crește-n cale stînci. VINTILĂ, O. 20. De-aș ști că mă vei și omorî, nu pot să tac. NEGRUZZI, S. I 147. 3. (Introduce o propoziție finală a cărei acțiune este realizabilă) Ca (să), pentru ca (să). Haide! Luați-l de-l dați norodului. NEGRUZZI, S. I 156. Face-m-aș privighetoare, De-aș cînta noaptea-n răcoare Doina cea dezmierdătoare! ALECSANDRI, O. 63. ◊ (Introduce o finală a cărei acțiune este reală) În toate zilele se ducea el la un puț de aducea apă pentru casă. ISPIRESCU, L. 386. Apoi merse de ocoli cetatea Turnul, o bătu și o arse. BĂLCESCU, O. II 171. 4. (Introduce o propoziție consecutivă) Încît, că. Mircea izbucnește în plîns, de i se scutură ghiozdanul în spate. SAHIA, N. 52. Viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh, de nu se mai vedea nici cer, nici pămînt. VLAHUȚĂ, O. A. 344. Făcu de șarpele îl putu înghiți. RETEGANUL, P. II 42. Pusă să-i facă un buzdugan... îl aruncă în sus, de despică bolta ceriului. EMINESCU, N. 4. Ce-ai pățit, unchiașule, de încaleci pe mine? ALECSANDRI, T. I 430. ◊ (Adesea în corelație cu «atît (de)», «astfel (de)», «așa (de)»). Și era atît de sărac, de nu-i ardea nici focul în vatră. RETEGANUL, P. IV 7. Miile de paseri cîntau... cîntece, așa de duioase, de erau în stare să te adoarmă. ISPIRESCU, L. 17. 5. (În legătură cu «ce»; introduce o propoziție cauzală) Pentru că, fiindcă. Harap-Alb o prăpădea din ochi, de dragă ce-i era. CREANGĂ, P. 276. De-abia umbli de slabă ce ești. ALECSANDRI, T. 1582. 6. (Introduce o propoziție subiectivă) Dacă. Și în farmecul vieți-mi Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeia. EMINESCU, O. I 113. 7. (Introduce o propoziție interogativă indirectă) Dacă. Te-a întreba de nu mai știi de vreun leac. SBIERA, P. 27. Dorul prinse-a mă-ntreba: Drag mi-e bădița ori ba?... De mi-i drag, de nu mi-i drag, Nu poci spune peste sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 70. 8. (Introduce o propoziție subiectivă) Că. Dar al nostru împărat, Tot mergînd pe la vînat, Într-o seară s-a-ntîmplat Pe la noi d-a înnoptat. TEODORESCU, P. P. 116. 9. (Introduce o propoziție completivă directă și indirectă) Să. Oușoare că scotea Și-ncepea De le-mpărțea. TEODORESCU, P. P. 532. 10. (Introduce o propoziție atributivă) [Zmeul] are obicei de aruncă buzduganul. ISPIRESCU, L. 85. 11. (Introduce o propoziție predicativă) În așa fel încît, în situația să. Cînd eram de nu iubeam, Unde mă culcam dormeam. POP. II. (Exprimă raporturi de coordonare) 1. (Învechit și popular, leagă două propoziții copulative) Și. Stai de nu mă săgeta. TEODORESCU, P. P. 40. 2. (Introduce propozițiile disjunctive) Sau... sau, ori... ori. De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. EMINESCU, O. I 146. De lucram, de nu lucram, Mamei tot dragă eram. ALECSANDRI, P. P. 308. III. (În propoziții independente) 1. (Introduce propoziții optative, uneori precedat de numai) O, dacă...! Numai de nu i-ar muri mulți înainte. CREANGĂ, P. 250. Ah! meștere Ruben... cartea ta într-adevăr minunată este!... numai de n-ar ameți mintea! EMINESCU, N. 49. Codrule, frunză rotundă, De mi-ai da puțină umbră! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 199. 2. (Uneori în corelație cu numai, abia etc.) Poate că... numai prin căsuțe de se mai afla ceva veselie. DUNĂREANU, N. 80. IV. (Numai în loc. conj.) De ce... de ce... sau de ce... de aceea... sau de ce... tot... = cu cît... cu atît... De ce se îmbogățea, tot mai lacom era și mai ahtiat de bani. VLAHUȚĂ, O. A. 215. De ce mergeau înainte, de ce lui Harap-Alb i se tulburau mințile. CREANGĂ, P. 275. Au luat-o prin pădure, doar vor putea ieși cumva la largul, dar de ce umblau, de aceea se înfundau mai tare. RETEGANUL, P. II 72. Cum de v. cum.

DE5 pron. relativ invar. (Popular; introduce o propoziție atributivă) Care, ce. E vorba că ei au dat foc la fro (= vreo) cîțiva din Vladomira, de ieșiseră să muncească moșia beiului. DUMITRIU, B. F. 156. L-ale case mari domnești De se văd în Stoenești, Mîndră masă e întinsă. ALECSANDRI, P. P. 206. ◊ Ăl de v. ăl.

DE2- elem. des-.

DE1- pref. „eliminare, opoziție, îndepărtare, separare”. (< fr. dé-, cf. lat. de, fără)

DE2 prep. 1) (exprimă un raport calificativ, indicând apartenența, calitatea, proveniența, timpul, locul, originea, destinația, posesorul etc.) Un pahar de apă. Voce de bărbat. O felie de pâine. Moară de vânt. Mașină de spălat. Lucru de mână. Schimb de păreri. Coleg de clasă. Gazetă de perete. 2) (exprimă raporturi circumstanțiale, indicând modul, timpul, locul, cauza, scopul etc.) Se face de rușine. A plecat de ieri. Pleacă de acolo. Lucrează de ieri. A repetat de mai multe ori. Bun de glume. Bun de vânzare. 3) (exprimă raporturi completive, indicând obiectul, agentul unei acțiuni) Are de lucru. S-a aflat de el. Este demn de laudă. 4) (servește drept indice al supinului) De vândut. De legănat. De învățat. 5) (exprimă raporturi spațiale, indicând locul situării dincolo de un oarecare obiect) S-a uitat de după ușă. A apărut de după deal. 6) (exprimă raporturi temporale, indicând momentul inițial) A veni de cu zori. Culcatul de cu seară... 7) (exprimă raporturi de agent) Aceste obiecte au fost confecționate de către țărani. 8) (exprimă raporturi spațiale, indicând locul situării) S-a sculat de la masă. A plecat de la oraș. 9) (exprimă raporturi temporale, indicând momentul inițial) Este un an de la balul de absolvire al liceului. 10) (exprimă raporturi spațiale, relevând locul situat în imediată apropiere de ceva sau de cineva.) S-a dus de lângă casă. Livada de lîngă sat. 11) (exprimă raporturi spațiale, indicând locul de la suprafața unui obiect) A strânge recolta de pe câmp. Fructele de pe copac. 12) (exprimă raporturi temporale, indicând momentul inițial cu o anumită aproximație) S-a eliberat de pe la amiază. 13) (exprimă raporturi relaționale, indicând obiectul de referire) Secția agricolă de pe lângă Guvernul Moldovei. 14) (exprimă raporturi locative, indicând locul de dincolo de ceva) Vești de peste hotare. 15) (exprimă raporturi locative, indicând locul cu o anumită aproximație) Au apărut de prin alte localități. Oameni de prin părțile Orheiului. 16) (exprimă raporturi temporale, indicând momentul inițial cu o anumită aproximație) Lucrează de prin luna august. 17) (exprimă raporturi spațiale, indicând locul dintre mai multe obiecte) Spațiul de printre clădiri. 18) (exprimă raporturi calificative limitative, indicând momentul final) Sforțările de până acum. 19) (exprimă raporturi calificative limitative, indicând un oarecare fapt ce constituie o limită) Situația social-politică de până la război. 20) (exprimă raporturi spațiale, indicând locul situat mai jos de ceva sau de cineva) A fost scos de sub mașină. /<lat. de

DE3 interj. 1) (se folosește pentru a exprima o atitudine de neîncredere, nedumerire, șovăială, nepăsare etc.) De, ce să faci. 2) (se folosește pentru a îndemna caii la mers). /Onomat.

DE1 conj. 1) (exprimă un raport condițional) Dacă; în caz că. De voi prinde a cânta, munții toți s-or legăna. 2) (exprimă un raport concesiv) Cu toate că; deși. 3) (exprimă un raport completiv) Că. Se întâmplă de pleacă mai înainte. 4) Și. Pleacă de-ți fă datoria. 5) Ori. De plecăm, de nu plecăm, rămâne totul neschimbat. /cf. alb. de

de! int. n’am ce-ți face: apoi de!

de prep. 1. despre: vorbește de mine! 2. de către: e lăudat de toată lumea; 3. din partea: mă tem de oameni răi; 4. indică un raport de cauză: suferă de friguri, de aceea; 5. de scop: ne gătim de drum; 6. de mod: de abia, de grabă; 7. exprimă materia sau specia: sac de făină, fig. om de nimica; 8. cantitate numerică: de trei ani, de patru ori; 9. punctul în timp sau în spațiu: de acum, de apoi, de aci, de unde; 10. o destinațiune (mai ales înaintea supinelor și adjectivelor) ușor de făcut. [Lat. DE].

de conj. 1. dacă: de vrei, de nu vrei; 2. încât: plânge de ți se rupe inima. [Probabil identic cu cel precedent].

2) de saŭ (și ngr. de, scris nte, haĭ, haĭde): De! Știŭ eŭ ce să fac?! De! Fă cum vreĭ! Arată și ironia: Apoĭ de! Deștepțĭ ca tine maĭ rar!

3) de, interj. de mînat calu, ca și hi: de, cal!

*4) de- (lat. de) pref. care în cuv. moderne arată- arată privațiunea, risipirea, depărtarea, înjosirea și corespunde cu des-, dis-, -s: decolorez saŭ descolorez, debandadă, detronare, degradare.

1) de prep. (lat. de; în est mrom. și it. di, pv. cat. sp. pg. de). 1) Despre: a vorbi, a se interesa de cineva, de ceva. (vechĭ: De neamu Moldovenilor). 2) De către: e lăudat de toată lumea; Cartaginea a fost nimicită de Romanĭ. 3) Din partea, din cauza: mă tem de lupĭ, mă mir de tine, bolnav de frigurĭ, rîde de bucurie, scînteĭază de inteligență, îĭ pute urma de leneș (subînț. ce e = e așa de... în cît), e mort de beat, mort de frică, tremură de slab, ĭeșit de soare. 4) Din, făcut din, consistînd din: pahar de aur, pod de fer. 5) Arată conținutu: un pahar de apă (nu cu apă, căcĭ e vorba de conținut: am băut un pahar de apă, adică „conținutu, nu paharu”), un vagon de lemne, o căruță de Jidanĭ (plină de Jidanĭ). 6) Arată scopu, destinațiunea (= pentru): un pahar de apă, o lingură de supă, o umbrelă de ploaĭe, pușcă de vînat (de vînătoare), apă de băut, lemne de ars (orĭ de foc), casă de închiriat, bilet de întors, om bun de bătut, praf de pușcă, drum de care, trenu de Galațĭ, ne gătim de drum, casă de vînzare, n’am (adică „banĭ”) de birjă, aci e de mine, (e bine să trăĭesc eŭ), aci e de trăit. 7) Arată originea, proveniența (= de la): șoĭm de munte, brînză de Brăila, trenu de (= de la) Galațĭ, de acĭ, de după ușă, de supt pat, de acolo, de unde (V. unde), de acasă, de la plug, de la școală, cal de furat (provenit din furt), vin de cel bun (din cel bun), un prieten de aĭ meĭ (fals de al meŭ. Numai cu numele materiale se poate zice un vin de al meŭ, adică „dintr’al meŭ”), un vin de cel bun, din cel bun. 8) Arată genitivu partitiv: un cel de ceĭ bunĭ, cireșe de cele marĭ, ardeĭ de ăĭ de nu ustură (în vest, adică „de ceĭ care nu ustură”), de ale lumiĭ (lucrurĭ dintr’ale lumiĭ), de ale armateĭ, de ale satuluĭ. 9) Arată timpu de cînd: a murit de tînăr, a plecat din țară de copil, a ars de viŭ, copiiĭ aŭ mîncat poamele de crude, căpitan de 30 de anĭ (în etate orĭ în funcțiune), de ĭeri, de mîne, de cu noapte, de cu ĭarnă, de vreme (din vreme); încă de purcesul luĭ Jigmond (N. Cost. 1, 487), de la plecarea luĭ. 10) Arată separațiunea: a despărți oile de capre, a curăța lemnu de coajă. 11) Arată relațiunea, contactu: corabia s’a izbit de stîncă, calu e legat de gard, scara e rezemată de zid. 12) Se unește cu numeralele cardinale de la 19 în sus: 20 de oamenĭ, și cu cele adverbiale de la 2 în sus: de doŭă orĭ, de opt orĭ. 13) Servește la comparațiune: copacu e tot așa de înalt ca casa, vulturu se suĭe maĭ sus de nourĭ saŭ de cît nouriĭ (V. cît), eraŭ maĭ mulț (saŭ maĭ mulțĭ) de saŭ de cît saŭ ca opt oamenĭ. 14) Arată punctu concernut: greŭ de (saŭ la) cap, scurt de (saŭ la) coadă, bun de (saŭ la) gură; de vorbit, poate vorbi, dar nu poate merge; de urat, am maĭ ura, dar ne e că vom însera (versurĭ dintr’o colindă). 15) Servește la formarea locuțiunilor adjectivale și adverbiale și a genitivuluĭ prepozițional: de față (prezent), oameniĭ ceĭ de față, copil de țîță (care suge), de ajuns (suficient), de fel, de loc (nicĭ de cum), degeaba, degrabă (în grabă), ministeru de justiție (l justițiiĭ), schit de călugărĭ (călugăresc). 16) În unire cu a 4, formează o mulțime de loc. adverbiale saŭ adjectivale: de-a valma, de-a berbealecu, de-a dura, de-a tumba, de-a rostogolu, de-a lungu, de-a latu, de-a curmezișu, copiiĭ se joacă de-a baba oarba, de-a hoțiĭ, de-a ascunsu; perceptoru o probozea de-a biruluĭ (nord), o urmărea cu de ale biruluĭ, cu biru. De pe, de deasupra: ĭa ceașca de pe masă, ĭa greutatea de pe mine (Fals copie de pe natură. Corect e după natură, ca fr. d’aprée nature, germ. nach der natur, cum zicĭ după fantazie, după gustu meŭ, după placu meŭ). Conj. 1) Dacă (maĭ ales înainte de vocale, dar și în ainte de de consonante): de-ar și așa; de vreĭ orĭ de nu vreĭ; o, de-așĭ fi sănătos! 2) Vest. Deși, și de, și dacă, măcar că, cu toate că (concesiv): găina, de e pasăre, când bea apă, tot se uĭtă și ĭa la Dumnezeŭ (Isp.) 3) În cît (consecutiv): plînge de ți se rupe inima, nu știŭ ce are de plînge, e frumoasă de te uĭmește, e leneș de-ĭ pute urma. 4) Ca să (cu ind.): am stat de am scris, haĭ de mănîncă, du-te de te plimbă!. De ce... de ce saŭ de ce... de aceĭa, cu cît... cu atît: de ce-ĭ daĭ, de ce maĭ cere. V. ce și după.

interj. v. de2.

interj. v. de2.

interj. v. de2.

DEC interj. v. de2.

DEC interj. v. de2.

DEC interj. v. de2.

i vz de1

de pe pp vz de

dec i vz de2

dupră pp vz de

dupren pp vz de

DES1- (Înaintea vocalelor și consoanelor sonore, în forma dez-) Element de compunere cu sens privativ, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. [Var.: dez-, dis-] – Lat. dis-, fr. des-.

DEZ- v. des1-.

DIS- v. des1-.

DES1- pref. (Înaintea vocalelor și a consoanelor sonore, în forma dez-). Element de compunere cu sens privativ, care servește la formarea unor verbe ca: dezaproba, dezlipi, desface etc., a unor adjective ca: desfrînat, dezumflat etc. și a unor substantive ca: dezrobire, dezgropare etc. – Variantă: dez- pref.

DEZ- pref. v. des-.

DES- /DE- /DEZ- pref. „desfacere”, „negație”, „intrare, pătrundere”. (< fr. dés-, dé-, cf. lat. dis)

DEZ- elem. des-.

dec! Mold. int. exprimă o surprindere, iacașa, ai nemerito (ironic): dec! nu cumva ai pofti? CR.

2) dă interj. V. de 2.

1) dă prep. Munt. vest. V. de 1.

dec, interj. de mirare și ironie ca și tronc: Dec! Nu cum-va ai pofti? Dec! Da asta ce-a maĭ fi oare?

1) des- și (est) dis- (lat. dis-), pref. privativ în cuv. vechĭ: dez-brac, des-ham, des-prind, dez-vîrtesc. Dis- se întrebuințează și în cuv. noŭă literare, ca: dis-pun, dis-par. V. de- și dez-.

dez- prefix privativ ca și des, dar uzitat înainte de b, d, l, m, n, r și v: dez-bin, dez-doĭesc, dez-leg, dez-morțesc, dez-nod, dez-robesc, dez-văț. În cuv. moderne ca dezaprob, dezinfectez, care încep cu vocală, poate fi considerat ca venind d. fr. dés-. V. dis-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

de1 conjcț. (~ treci codrii de aramă...)

de2/deh interj. (N-ai ce face, ~!)

de3 (pop.) pr. invar. (omul ~ a venit aseară)

de4 prep. (casă ~ piatră)

de3 (pop.) pr. invar.

de2 / dec / deh interj.

de1 conjcț., prep.

de/dec interj.

de conjcț., prep., pr. invar.

!de pe prep. + prep.

de pe prep.

dec v. de2

deh v. de2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DE conj. 1. (condițional) dacă. (Doar ~ n-ar veni astăzi.) 2. (consecutiv) că, încât, (înv. și pop.) cât. (Gemea ~ îți era mai mare mila.) 3. (temporal) dacă. (~ va fi să plec...) 4. (completiv) să, și. (Stai ~ mă așteaptă.)

DE prep. 1. (arată conținutul). (Un pahar ~ apă.) 2. (temporal) cu, după. (Zi ~ zi.) 3. (local) în. (O trece ~ partea cealaltă a drumului.) 4. (arată scopul) pentru. (Plantă ~ sămânță.) 5. (arată scopul) ca, drept, pentru, spre. (~ încercare; ~ exemplu.) 6. (arată natura, proveniența) din. (Făină ~ porumb; masă ~ brad.) 7. (arată obiectul) (înv.) pregiur. (Avea grijă ~ oaspeți.) 8. (arată obiectul) despre. (E vorba ~ el.)

DE pron. v. care, ce.

DE conj. v. când, dacă.

DE prep. 1. (arată conținutul) cu. (Un pahar ~ apă.) 2. (temporal) cu, după. (Zi ~ zi.) 3. (local) în. (O trece ~ partea cealaltă a drumului.) 4. (arată scopul) pentru. (Plantă ~ sămînță.) 5. (arată scopul) ca, drept, pentru, spre. (~ încercare; ~ exemplu.) 6. (arată natura, proveniența) din. (Făină ~ porumb; masă ~ brad.) 7. (arată obiectul) (înv.) pregiur. (Avea grijă ~ oaspeți.) 8. (arată obiectul) despre. (E vorba ~ el.)

de pron. v. CARE. CE.

DE conj. 1. (condițional) dacă. (Doar ~ n-ar veni astăzi.) 2. (consecutiv) că, încît, (înv. și pop.) cît. (Gemea ~ îți era mai mare mila.) 3. (temporal) dacă. (~ va fi să plec...) 4. (completiv) să, și. (Stai ~ mă așteaptă.)

de conj. v. CÎND. DACĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

de- Prefix neologic, care adaugă anumitor cuvinte ideea de privațiune sau suprimare: decolora, denatura, deplasa etc. În marea majoritate a cazurilor, aparține împrumuturilor străine, în general din fr.; nu pare a fi fost productiv în cadrul rom.

de prep.1. Indică punctul de proveniență: de undeva, de dincolo de moarte (Goga). – 2. Indică motivul, cauza: degetele rebegite de frig (Macedonski). – 3. Din (indică ceea ce conține): o cupă de aur (Bălcescu). – 4. Cu (indică ceea ce conține). – 5. Indică echivalența cu o unitate de măsură. – 6. (Înv.) Prin (indică mijlocul): de bunătatea făpturiei cunosc pre Ziditoriu (Coresi). – 7. Pentru (indică scopul sau finalitatea): cum dorește cerbul fîntîna (Dosoftei); Florica nu-i de tine (Alecsandri). – 8. Indică separația. – 9. Funcție partitivă: de toate cele ce i-au trebuit (Neculce). – 10. Funcție distributivă. – 11. Funcție ordinală. – 12. La (indică direcția). – 13. (Înv.) Ca, decît (funcție comparativă): de vulpile și păsările mai sărac iaste (Coresi), (astăzi se preferă decît). – 14. Funcție atributivă: ai făcut moarte de Grec (Alecsandri); nevasta i-a murit de tînără (Sadoveanu). – 15. Care (funcție relativă): era un om de avea o rană (Dosoftei). – 16. Funcție copulativă: prostul de Ion.17. Funcție expletivă: ori tu n’ai văzut de-un zid păsărit (Popular Tocilescu). – Mr., megl. di, istr. de. Lat. de (Pușcariu 491; Candrea-Dens., 474; REW 2488; Tiktin); cf. it. di, prov., fr., cat., sp., port. de. Cf. cuvîntul următor. În compunerea de-a forma cu s. și adj. un mare număr de locuțiuni adv. Cf. Moser 418-20. Comp. dacă, conj. (de cînd, cînd, introduce o subordonată temporală; cu condiția, introduce o subordonată condițională), rezultat al lui de și că, cf. fr. dès que sp. desde que. Compunerea ar putea fi romanică, forma intermediară deacă, cu e diftongat, apare în sec. XVI-XVII (Tiktin și Scriban o consideră a proveni de la de și ca). Cf. N. Drăganu, Conj. de și dacă, Dacor., III, 251-84. Miklosich, Et. Wb., deducea din rom. rut. dak „astfel”, bg. dakle „astăzi”, ceea ce nu pare posibil (cf. Berneker 177). Decît, conj. (ca, introduce al doilea membru al unei comparații de neegalitate; ci, mai curînd, contrapune un concept afirmativ unui concept negativ anterior; numai, doar, funcție adv.), de la de și cît (cf. numaidecît, adv., imediat; nicidecît adv., în nici un caz). Deci, adv. (atunci; prin urmare, așa fiind, introduce concluzia unui silogism), de la de și aci (înv., deci), cf. de aci înainte, fr. dorénavant. Din, prep. (de la, indică punctul de plecare, începutul, momentul inițial, cauza, materia, instrumentul, modul, partea), comp. de la de și în (în texte din sec. XVI, deîn, den). Cf. dintre, prep. (de) comp. de la de și între, cf. gal. înv. dentre; dintru, prep. (de la), comp. de la de și întru.Din (mr., megl. din) formează de asemenea loc. adv., cf. dinafară; dinapoi; dinăuntru; dincoace; dincolo; dindată etc. În general, acestor comp. le corespund formațiile respective cu prep. în: înafară, înapoi, etc. Cf. dar.

de interj. – Ia te uită, asta-i acum (exprimă o reticență, adesea pur și simplu emfatică). Var. (Mold.) dec, deh.Mr. de. Creație expresivă, cf. ngr. ντέ, alb., sb., cr. de. Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 275 credea că este vorba de un cuvînt dac.

de conj.1. Și (funcție copulativă): abia au scăpat puținei de au fugit (Neculce). – 2. Pentru (funcție consecutivă): fu trimis de liniști tulburările (Bălcescu); se uscase de se făcuse cîrlig (Ispirescu). – 3. Dacă (funcție condițională): de nu era bărbatu-meu, puteai să mori (Alecsandri). Este neîndoios cuvînt identic cu prep. de. Funcția copulativă coincide cu uzul lui de relativ (15 și 16); iar funcția consecutivă coicide cu uzul lui de 7 anterior. Totuși, se consideră adesea că este vorba de un cuvînt diferit; după Cihac, II, 92, ar deriva de la conj. sl. de, rus. de „pentru că”, slov. de „pentru ca”; iar Tiktin se gîndește la alb. the „și”.

des-Pref. care intră în compunerea a numeroase cuvinte de orice proveniență (lat. desface; sl. despăgubi; fr. descentraliza; etc.) pentru a indica o acțiune contrarie celei indicate de cuvîntul primitiv. Lat. dĭs-, cf. it. dis-, fr. dés-, sp. des-. Pref. verbal, încă activ. Nu se menționează în continuare decît cuvintele la care este de presupus că respectiva compunere cu dis- este anterioară rom.; în celelalte cazuri, cf. cuvîntul de bază. Modern se scrie dez- înainte de b, d, l, m, n, r, v. Utilitatea acestei inovații pare discutabilă, iar diferența de pronunțare a pref., de ex., în descompunere și în desbate, este de nesesizat pentru majoritatea vorbitorilor rom. Este evident, pe de altă parte, că timbrul Z nu este propriu cons. în discuție, ci introdus de cea următoare, și că grafii ca dezlipi sau dezvoltat nu sînt transcrieri mai fidele decît deslipi sau desvoltat.

Intrare: de (conj.)
de2 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • de
Intrare: de (pref.)
prefix (I7-P)
  • de
Intrare: de (prep.)
de3 (prep.) prepoziție
prepoziție (I12)
  • de
  • d‑
interjecție (I10)
  • dă
dupră prepoziție
prepoziție (I12)
  • dupră
dupren prepoziție
prepoziție (I12)
  • dupren
Intrare: de (pron.)
pronume invariabil (I13)
  • de
Intrare: de / dec / deh (interj.)
de1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • de
dec2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • dec
interjecție (I10)
  • deh
interjecție (I10)
  • dă
Intrare: des (pref.)
prefix (I7-P)
  • des
prefix (I7-P)
  • dez
prefix (I7-P)
  • dis
prefix (I7-P)
  • de
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deconjuncție

  • 1. Exprimă raporturi de subordonare. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. (Introduce o propoziție condițională) În cazul că. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: dacă
      • format_quote Iar de va fi ca steaua mea să cadă... Un alt fecior... Va duce mai departe drumul meu! BENIUC, V. 72. DLRLC
      • format_quote A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti. ISPIRESCU, L. 1. DLRLC
      • format_quote Oiță bîrsană, De ești năzdrăvană Și de-a fi să mor În cîmp de mohor, Să spui lui Vrîncean Și lui Ungurean Ca să mă îngroape Aice pe-aproape. ALECSANDRI, P. P. 2. DLRLC
      • 1.1.1. Introduce propoziții condiționale negative, eliptice. DLRLC
        • format_quote Mai repede, că de nu, totul e pierdut. CAMIL PETRESCU, T. II 394. DLRLC
        • format_quote De-i izbuti, bine... iară de nu, au mai pățit și alți voinici ca tine... CREANGĂ, P. 187. DLRLC
      • 1.1.2. Are nuanță temporală. DLRLC
        • format_quote De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mîndra glăsuire a pădurii de argint. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
    • 1.2. (Precedat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Cu toate că, și dacă. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: deși
      • format_quote Obraznicul, și de-i cu obraz, tot fără obraz se poartă. DEX '09 DLRLC NODEX
      • 1.2.1. Chiar dacă. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Nu-s piedici să-i oprească de-ar crește-n cale stînci. VINTILĂ, O. 20. DLRLC
        • format_quote De-aș ști că mă vei și omorî, nu pot să tac. NEGRUZZI, S. I 147. DLRLC
    • 1.3. (Introduce o propoziție finală a cărei acțiune este realizabilă) Ca (să), pentru ca (să). DEX '09 DLRLC
      sinonime: ca
      • format_quote Haide! Luați-l de-l dați norodului. NEGRUZZI, S. I 156. DLRLC
      • format_quote Face-m-aș privighetoare, De-aș cînta noaptea-n răcoare Doina cea dezmierdătoare! ALECSANDRI, O. 63. DLRLC
      • 1.3.1. Introduce o finală a cărei acțiune este reală. DLRLC
        • format_quote În toate zilele se ducea el la un puț de aducea apă pentru casă. ISPIRESCU, L. 386. DLRLC
        • format_quote Apoi merse de ocoli cetatea Turnul, o bătu și o arse. BĂLCESCU, O. II 171. DLRLC
    • 1.4. Introduce o propoziție consecutivă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mircea izbucnește în plîns, de i se scutură ghiozdanul în spate. SAHIA, N. 52. DLRLC
      • format_quote Viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh, de nu se mai vedea nici cer, nici pămînt. VLAHUȚĂ, O. A. 344. DLRLC
      • format_quote Făcu de șarpele îl putu înghiți. RETEGANUL, P. II 42. DLRLC
      • format_quote Pusă să-i facă un buzdugan... îl aruncă în sus, de despică bolta ceriului. EMINESCU, N. 4. DLRLC
      • format_quote Ce-ai pățit, unchiașule, de încaleci pe mine? ALECSANDRI, T. I 430. DLRLC
      • 1.4.1. Adesea este în corelație cu «atât (de)», «astfel (de)», «așa (de)». DLRLC
        • format_quote Și era atît de sărac, de nu-i ardea nici focul în vatră. RETEGANUL, P. IV 7. DLRLC
        • format_quote Miile de paseri cîntau... cîntece, așa de duioase, de erau în stare să te adoarmă. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
    • 1.5. (În legătură cu „ce”, introduce o propoziție cauzală) Pentru că. DEX '09 DLRLC
      sinonime: fiindcă
      • format_quote Harap-Alb o prăpădea din ochi, de dragă ce-i era. CREANGĂ, P. 276. DLRLC
      • format_quote De-abia umbli de slabă ce ești. ALECSANDRI, T. 1582. DLRLC
    • 1.6. Introduce o propoziție subiectivă. DEX '09 DLRLC
      sinonime: dacă
      • format_quote Și în farmecul vieți-mi Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeia. EMINESCU, O. I 113. DLRLC
    • 1.7. Introduce o propoziție subiectivă. DEX '09 DLRLC
      sinonime:
      • format_quote Dar al nostru împărat, Tot mergînd pe la vînat, Într-o seară s-a-ntîmplat Pe la noi d-a înnoptat. TEODORESCU, P. P. 116. DLRLC
    • 1.8. Introduce o propoziție interogativă indirectă. DEX '09 DLRLC
      sinonime: dacă
      • format_quote Te-a întreba de nu mai știi de vreun leac. SBIERA, P. 27. DLRLC
      • format_quote Dorul prinse-a mă-ntreba: Drag mi-e bădița ori ba?... De mi-i drag, de nu mi-i drag, Nu poci spune peste sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 70. DLRLC
    • 1.9. Introduce o propoziție completivă directă sau indirectă. DEX '09 DLRLC
      sinonime:
      • format_quote Oușoare că scotea Și-ncepea De le-mpărțea. TEODORESCU, P. P. 532. DLRLC
    • 1.10. Introduce o propoziție atributivă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Are obicei de aruncă scrisorile. DEX '09 DLRLC
      • format_quote [Zmeul] are obicei de aruncă buzduganul. ISPIRESCU, L. 85. DLRLC
    • 1.11. (Introduce o propoziție predicativă) În așa fel încât, în situația să... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cînd eram de nu iubeam, Unde mă culcam dormeam. POP. DLRLC
  • 2. Exprimă raporturi de coordonare. DEX '09 DLRLC
    • 2.1. popular Leagă două propoziții copulative. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: și
      • format_quote Stai de nu mă săgeta. TEODORESCU, P. P. 40. DLRLC
    • 2.2. (În corelație cu sine însuși, introduce propoziții disjunctive) Sau... sau, ori... ori. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
      • format_quote De lucram, de nu lucram, Mamei tot dragă eram. ALECSANDRI, P. P. 308. DLRLC
  • 3. Este folosită în propoziții independente. DLRLC
    • 3.1. (Introduce propoziții optative, uneori precedat de numai) O, dacă...! DEX '09 DLRLC
      • format_quote Numai de nu i-ar muri mulți înainte. CREANGĂ, P. 250. DLRLC
      • format_quote Ah! meștere Ruben... cartea ta într-adevăr minunată este!... numai de n-ar ameți mintea! EMINESCU, N. 49. DLRLC
      • format_quote Codrule, frunză rotundă, De mi-ai da puțină umbră! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 199. DLRLC
    • 3.2. Uneori este în corelație cu numai, abia etc. DLRLC
      • format_quote Poate că... numai prin căsuțe de se mai afla ceva veselie. DUNĂREANU, N. 80. DLRLC
  • chat_bubble De ce... de ce sau de ce... de aceea..., de ce... tot... = cu cât... cu atât... DEX '09 DLRLC
    • format_quote De ce se îmbogățea, tot mai lacom era și mai ahtiat de bani. VLAHUȚĂ, O. A. 215. DLRLC
    • format_quote De ce mergeau înainte, de ce lui Harap-Alb i se tulburau mințile. CREANGĂ, P. 275. DLRLC
    • format_quote Au luat-o prin pădure, doar vor putea ieși cumva la largul, dar de ce umblau, de aceea se înfundau mai tare. RETEGANUL, P. II 72. DLRLC
    • chat_bubble Cum de. DLRLC
etimologie:

de / dec / dehinterjecție

  • 1. Introduce afirmații și replici, exprimând: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. nedumerire, șovăială, nesiguranță. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Apăi de, cucoane, ce să fie mai gras decît porcul meu din ogradă? ISPIRESCU, L. 178. DLRLC
      • format_quote Ce este talentul? – De! aceasta este prea ușor de spus. CARAGIALE, N. F. 12. DLRLC
      • format_quote Ș-apoi de ce nu m-ați sculat? – D-apoi dă, mămucă. CREANGĂ, P. 11. DLRLC
    • 1.2. resemnare în fața unei situații firești sau a unei întâmplări neplăcute, nenorocite. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Făt-Frumos, cu inima curată... se duse, de! de datorie. ISPIRESCU, L. 105. DLRLC
      • format_quote Te cred, cumătre: d-apoi dă, nu-i cum vrem noi. CREANGĂ, P. 31. DLRLC
      • format_quote Numai dă! ce să facă bietul om? CREANGĂ. P. 140. DLRLC
    • 1.3. nepăsare față de cineva care se află într-o situație încurcată sau neplăcută. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Apoi de! ce să-ți fac!. DEX '09 DLRLC
    • 1.4. supărare care se manifestă uneori printr-o mustrare, un avertisment sau o amenințare adresată cuiva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote De! nu vă mai fandosiți acum. Spuneți și voi, ia, ce vă-ți pricepe. ISPIRESCU, L. 68. DLRLC
      • format_quote Dă, măi gogule!... cată-ți de drum pînă ce nu scot luleaua de la ciubuc. ALECSANDRI, T. I 238. DLRLC
      • format_quote De, mă, ce vă țineți cîrd Și intrați așa cîntînd. TEODORESCU, P. P. 129. DLRLC
    • 1.5. ironie. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Apoi dă!... vorba ceea: Azi tare, mîne mare. ALECSANDRI, T. I 381. DLRLC
  • 2. (Introduce replici care exprimă o atitudine de negare sau de dezaprobare; și în forma populară dec) la te uită, asta-i acum. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mă duc... să nu mă bați... Să nu dai! – Dec! de ce să te bat?... du-te sănătos. CARAGIALE, O. I 250. DLRLC
    • format_quote În ce te bizui, de te îndîrjești așa, nepoate? Dec! Nu cumva ai pofti să-mi iai vițica pentr-un cuc armenesc? CREANGĂ, A. 57. DLRLC
    • format_quote Dec!... ce te răstești așa la mine, jupîneasă?... Ai uitat cu cine vorbești? ALECSANDRI, T. I 35. DLRLC
  • 3. Exclamație cu care se îndeamnă caii la mers. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: hi
    • format_quote De! silește. Te grăbește, Agerul meu armăsar. NEGRUZZI, S. II 102. DLRLC
    • format_quote De!... cal de!... ȘEZ. III 189. DLRLC
etimologie:

deelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „eliminare, opoziție, îndepărtare, separare”. MDN '00
etimologie:

deprepoziție

  • 1. Introduce un atribut. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Atributul exprimă natura obiectului determinat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Spirit de inițiativă. Vinde țesături de cele mai noi. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Unei copile ca jupînița Marușca, îi trebuie un bărbat cu strălucire de soare. SADOVEANU, F. J. 397. DLRLC
      • format_quote Și ca la mîndre nunți de crai, Ieșit-a-n cales-ales crai. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
      • 1.1.1. Atributul are și sens partitiv fiind uneori un substantiv în genitiv. DLRLC
        • format_quote Da eu, drept să-ți spun, mai degrabă aș bea un rachiu de celălalt mai prost, de-al nostru. SADOVEANU, O. A. I 93. DLRLC
        • format_quote Călătorul, după chip și port, e un negustor, vreun orzar ori cirezar, de care umblă pîn sate după daraveri. CARAGIALE, P. 44. DLRLC
        • format_quote Se vede că și lui dumnezeu îi plac tot puișori de cei mai tineri. CREANGĂ, P. 31. DLRLC
        • format_quote Mă duc să pregătesc ceva de-a mîncării. CREANGĂ. P. 9. DLRLC
      • 1.1.2. Atributul califică prin modul de acțiune a obiectului respectiv. DLRLC
        • format_quote Moară de vânt. Ceasornic de precizie. DLRLC
      • 1.1.3. Atributul exprimă natura prin specificul preocupărilor unui colectiv sau ale unei persoane. DLRLC
        • format_quote Academia de științe. Ministerul de Finanțe. Conferință de presă. Unitate de artilerie. Ansamblu de cântece și dansuri. DLRLC
      • 1.1.4. Atributul arată calitatea obiectului prin consecințele însușirilor neexprimate. DLRLC
        • format_quote Un tânăr de nădejde. O noapte de pomină. DLRLC
      • 1.1.5. Atributul este exprimat printr-un abstract verbal derivat dintr-un adjectiv care arată calitatea. DLRLC
        • format_quote Fumurile satelor, aburul acoperișurilor, pîclele uriașe ale pădurilor suiau într-un văzduh de limpezimea lacrimilor. CAMILAR, TEM. 7. DLRLC
        • format_quote În grădina bordeiului lor crescuse... un măr de toată frumusețea. VISSARION, B. 10. DLRLC
        • format_quote Curtozzi însă era un om de o veselie proverbială. HOGAȘ, DR. II 196. DLRLC
      • 1.1.6. Atributul exprimă originea obiectului respectiv, în ce privește locul, timpul sau cauza. DLRLC
        • format_quote Brânză de Brăila. Salam de Sibiu. Vin de Cotnar. Apă de Borsec. Miere de mai. Rană de schijă. DLRLC
      • 1.1.7. Este folosit în titlurile de noblețe. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Ducele de Burgundia. DEX '09 DLRLC
      • 1.1.8. Atributul exprimă natura prin aprecierea cantității, valorii, greutății, dimensiunii sau vârstei. DLRLC
        • format_quote O bancnotă de 100 de lei. Laminate de grosimea unei foițe. Cale de două zile. Un copil de 2 ani. DLRLC
        • format_quote L-au bătut copiii de sama lui, căci era cel mai slab. CAMILAR, N. I 19. DLRLC
        • format_quote Doamna Ionescu, femeie ca de patruzeci de ani. CAMIL PETRESCU, T. II 7. DLRLC
    • 1.2. Atributul exprimă materia. DEX '09 DLRLC
      • 1.2.1. Materia propriu-zisă din care este confecționat un lucru: făcut din... DEX '09 DLRLC
        • format_quote Căsuța lui de paiantă. Stofă de lână. Haine de pânză. O masă de lemn. Un inel de aur. Vapori de apă. Straturi de cărbune. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Prin întuneric tremurau vîrtejuri de nea. SADOVEANU, O. A. I 99. DLRLC
        • format_quote Pe coastă, la urcuș, Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș. TOPÎRCEANU, B. 54. DLRLC
        • format_quote Pe fața mesei, albă cu dungi de borangic, se grămădea toată îmbelșugarea casei. MACEDONSKI, O. III 8. DLRLC
        • 1.2.1.1. În comparații eliptice, exprimă natura obiectului determinat. DLRLC
          • format_quote Braț de fier. Inimă de piatră. DLRLC
          • format_quote Și nici n-auzea În crîng cum pășea... Mînz de aramă, Cu vîntul în coamă. BANUȘ, B. 34. DLRLC
          • format_quote Acest rîu... șerpuiește printre pajiștile și arăturile acoperite, primăvara, cu talazurile de smarald și de aur ale grîului. MACEDONSKI, O. III 3. DLRLC
      • 1.2.2. Determinând substantive care arată o măsură, o parte, atributul arată obiectul din care se ia cantitatea sau bucata respectivă. DLRLC
        • format_quote Un metru de pânză. Un hectar de pământ. O baniță de grâu. O felie de pâine. Un bob de grâu. DLRLC
        • format_quote Izbuti să strîngă bani pentru un petec de grădină. CAMILAR, N. I 22. DLRLC
        • format_quote Acu, ia acolo, oleacă de pospai! aista se cheamă omăt? SADOVEANU, O. A. I 94. DLRLC
        • format_quote Să fi mers o bucată bună de drum. CARAGIALE, P. 37. DLRLC
      • 1.2.3. Determină substantive care denumesc unități de timp. DLRLC
        • format_quote O lună de zile. DLRLC
      • 1.2.4. Determinând un substantiv cu înțeles colectiv, atributul arată elementele constitutive: compus din... DEX '09 DLRLC
        • format_quote Roiuri de albine. Consiliul de miniștri. Colectivul de electricieni. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Pădurea de brad de pe Măgură clipi din cetini și dădu și ea zvon. SADOVEANU, B. 24. DLRLC
        • format_quote Ieșit-a-n cale-ales alai De sfetnici mulți și mult popor. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
        • format_quote O ceată de băiețandri ieși la iveală cît ai clipi din ochi. MACEDONSKI, O. III 14. DLRLC
        • format_quote Roiuri de albine Curg în rîuri sclipitoare. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
    • 1.3. Atributul arată conținutul: care conține, cu... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Un pahar de apă. Un car de lemne. O pungă de bani. O carte de basme. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Curg doniți de lapte. TULBURE, V. R. 39. DLRLC
      • format_quote Cinsteam bucuros cu moșneagul un păhărel de rachiu. SADOVEANU, O. A. I 93. DLRLC
      • format_quote Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
    • 1.4. Atributul corespunde unui complement direct. DLRLC
      • format_quote Proprietar de căruță. DLRLC
    • 1.5. Atributul exprimă un raport de filiație. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Un pui de căprioară. Fiu de muncitor. Tată de erou. Un pui de rândunică. DEX '09 DLRLC
    • 1.6. Atributul arată apartenența. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Crengi de copac. Tăiș de coasă. O rază de soare. Magazin de stat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote La mijloc de codru des Toate păsările ies. EMINESCU, O. I 215. DLRLC
      • format_quote Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură. ALECSANDRI, P. A. 120. DLRLC
      • 1.6.1. Cu un pronume posesiv sau cu un genitiv, atributul are sens partitiv. DLRLC
        • format_quote Și tot tavanul era scris Cu versuri d-a lui Dionis. COȘBUC, P. I 86. DLRLC
    • 1.7. Atributul arată autorul. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Un tablou de Țuculescu. Poezii de Eminescu. Un tablou de Grigorescu. O simfonie de Beethoven. DEX '09 DLRLC
      • 1.7.1. Atributul indică producătorul unui lucru și natura lucrului. DLRLC
        • format_quote Pânză de păianjen. Ou de găină. DLRLC
    • 1.8. Atributul, determinând substantive de origine verbală sau cu sens verbal, arată: DEX '09 DLRLC
      • 1.8.1. subiectul acțiunii. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Începutul de toamnă. La o bătaie de pușcă. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Ascultă, ascultă bătăi de ciocane. BANUȘ, B. 79. DLRLC
        • format_quote Niște șănțulețe ca pentru scurgere de apă... erau botezate de noi tranșee. CAMIL PETRESCU, U. N. 5. DLRLC
        • format_quote Urlete, mugete, șuierături, bubuituri de tun, dangăte de clopot se amestecau într-un concert sinistru, formidabil. BART, E. 389. DLRLC
      • 1.8.2. obiectul acțiunii. DEX '09 DLRLC
        • 1.8.2.1. Are funcțiune de complement direct. DEX '09 DLRLC
          • format_quote Schimb de experiență. Constructor de vagoane. DEX '09 DLRLC
          • format_quote Să fii de viață nouă și bună făurar. DEȘLIU, G. 7. DLRLC
          • format_quote Știi tu, mîndră, ce ți-am spus La sapă de cucuruz? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 245. DLRLC
        • 1.8.2.2. Are funcțiune de complement indirect. DLRLC
          • format_quote Setea de cultură. Frica de moarte. DLRLC
          • format_quote Cine are aripi bune nu știe ce e teama de pămînt. BASSARABESCU, V. 50. DLRLC
          • format_quote Această îndoială de sine... îi stinse, încetul cu încetul, energia lui, nebiruită altădată. VLAHUȚĂ, N. 19. DLRLC
          • format_quote Pînă cînd să creadă lumea... C-orice dor de libertate a pierit? ALECSANDRI, P. A. 82. DLRLC
          • 1.8.2.2.1. Atributul obiectiv arată și cauza. DLRLC
            • format_quote Onoarea pe care o am de a mă număra oarecum printre prietenii d-voastră. CAMIL PETRESCU, T. I 21. DLRLC
            • format_quote Humuleștenii... au fericirea de a vedea lume de toată mîna. CREANGĂ, A. 74. DLRLC
    • 1.9. Atributul exprimă relația: în ce privește. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Prieten de joacă. Tovarăș de drum. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ăsta-i Ile Caraiman de la Runc, tovarăș de cărăușie cu mine. SADOVEANU, N. P. 15. DLRLC
    • 1.10. Atributul arată locul. DEX '09 DLRLC
      • 1.10.1. Locul existenței: care se găsește (în, la), din partea... DEX '09 DLRLC
        • format_quote Moș Gheorghe mă ispiti o vreme despre școală, despre cei de-acasă. SADOVEANU, O. A. I 94. DLRLC
        • 1.10.1.1. Folosit în nume topice. DEX '09 DLRLC
          • format_quote Filipeștii de Pădure. Baia de Arieș. Roșiorii de Vede. Vălenii de Munte. DEX '09 DLRLC
      • 1.10.2. Punctul de plecare în spațiu. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Plecarea de acasă. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Se rîdica domol, deocamdată, simfonia de pretutindeni a revărsatului zile. HOGAȘ, DR. II 109. DLRLC
      • 1.10.3. Atributul exprimă concomitent și natura obiectului determinat. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Aer de munte. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Păsări de apă albe se înalță pe vîrful catargelor. SAHIA, N. 40. DLRLC
    • 1.11. Atributul arată timpul: care trăiește sau se petrece în timpul..., care datează din... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Plănuiau amîndoi viața lor de mîne. CAMILAR, N. I 227. DLRLC
      • format_quote Te rog să ierți scena de adineaori. SEBASTIAN, T. 95. DLRLC
      • 1.11.1. Atributul este precedat de articolul adjectival «cel, cea, cei, cele». DLRLC
        • format_quote Vezi un rege ce-mpînzește globu-n planuri pe un veac, Cînd la ziua cea de mîne abia cuget-un sărac. EMINESCU, O. I 130. DLRLC
      • 1.11.2. Atributul arată și natura obiectului determinat. DLRLC
        • format_quote Satul risipit pe rîpi... pîrăul Tarcăului... erau căzute într-o negură de noapte. SADOVEANU, B. 9. DLRLC
        • format_quote Sură-i sara cea de toamnă. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
        • format_quote Ce să vă spun vouă, oameni de ieri, eu omul veacului. NEGRUZZI, S. I 245. DLRLC
    • 1.12. Atributul arată proveniența; se construiește cu un substantiv sau cu un verb la supin. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cizme de împrumut. Cal de dar. DEX '09 DLRLC
      • 1.12.1. Atributul exprimă și natura obiectului determinat. DLRLC
        • format_quote Aburul de borș acru stăruia multă vreme pe cerul gurii soldaților. CAMILAR, N. I 9. DLRLC
        • format_quote Tu nu simțești mirosul de ogor. ISAC, O. 20. DLRLC
    • 1.13. Atributul arată destinația obiectului determinat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Sală de dans. Lupta de eliberare națională. Cântece de masă. Concediu de odihnă. Sală de spectacol. Tren de persoane. Miting de protest. Măsuri de protecție. Lamă de ras. Mașină de cusut. Lampă de masă. Ceas de perete. Servietă de avocat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote În pădurile lumii, Lîngă vetrele omului, Cîteva posturi de veghe. BANUȘ, B. 92. DLRLC
      • format_quote De la postul de observație al ferestrei, Tina Diaconu a urmărit din primele săptămîni mișcările. C. PETRESCU, A. 312. DLRLC
      • format_quote Căruța... sosește la locul de întîlnire al vînătorilor. ODOBESCU, S. III 16. DLRLC
      • format_quote Că-i iarbă de noi Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1. DLRLC
    • 1.14. Atributul gramatical este în realitate substantivul determinat. DLRLC
      • format_quote Ziua de 23 August. În noaptea de marți spre miercuri. Meseria de miner. DLRLC
    • 1.15. Atributul reprezintă termenul care în realitate este determinat de calificativul precedent, acesta din urmă fiind determinat numai formal; din punct de vedere logic «un drag de copilaș» înseamnă «un copilaș drag». DEX '09 DLRLC
      • format_quote Primi o frumusețe de cupă. Hoțul de păgubaș. Gloaba de cal. O bunătate de fată. O grozăvie de vreme. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mamele, privind-o-n horă, Se cotesc: «Olio, tu leică, Ce mai drac frumos de noră!». COȘBUC, P. I 97. DLRLC
      • format_quote Dobîndi un drag de copilaș. ISPIRESCU, L. 41. DLRLC
      • format_quote Cea dintăi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii, o zgîtie de copilă. CREANGĂ, A. 2. DLRLC
      • format_quote Sărăcuțul de mine! CREANGĂ. P. 22. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adjectivală Fel de fel de... = felurite. DEX '09 DLRLC
        • format_quote [Căprița] face sărituri de necrezut și mehăie, și face fel de fel de nebunii. CARAGIALE, P. 39. DLRLC
  • 2. Introduce un nume predicativ. DEX '09 DLRLC
    • 2.1. Numele predicativ exprimă natura obiectului determinat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cine e de vină? DEX '09 DLRLC
      • format_quote În după-amiaza acelei zile, de mare mirare erau cuviosului monah niște meșteșuguri pe care le săvîrșise logofătul Drăghici. SADOVEANU, F. J. 398. DLRLC
      • 2.1.1. Numele predicativ arată materia: făcut din... DEX '09 DLRLC
        • format_quote Haina e de tergal. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Masa e, firește, de brad. CAMIL PETRESCU, U. N. 8. DLRLC
      • 2.1.2. Numele predicativ exprimă apartenența, având sens partitiv. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Tatu-său era de-ai noștri, om de omenie. SADOVEANU, O. A. I 97. DLRLC
      • chat_bubble A fi de... = a avea... DEX '09 DLRLC
        • format_quote Suntem de aceeași vârstă. DEX '09 DLRLC
        • format_quote A fi de competența cuiva. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Abramovici a fost de părere să rămînem în picioare. SAHIA, N. 79. DLRLC
        • format_quote Amîndoi sîntem de-o mamă, De-o făptură și de-o samă. ALECSANDRI, P. A. 104. DLRLC
        • chat_bubble Să-ți fie (să vă fie etc..) de bine! formulă de urare folosită în diferite împrejurări (după masă, după strănutat etc.). DLRLC
          • format_quote Cumătrul a strănutat... Atunci iedul de sub chersin să nu tacă!... – Să-ți fie de bine, nînașule! CREANGĂ, P. 24. DLRLC
    • 2.2. Predicatul nominal, alcătuit din verbul „a fi” și un supin, exprimă necesitatea: «ce e de făcut?» = ce trebuie (sau ce urmează) să facem? DEX '09 DLRLC
      • format_quote E de preferat să vii. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ar mai fi de strîns, la un loc, Toate inimile tinere. DEȘLIU, G. 10. DLRLC
      • format_quote E de văzut cum vor rîndui locurile la masa cea mare. SADOVEANU, F. J. 388. DLRLC
  • 3. Introduce un complement circumstanțial de loc. DEX '09 DLRLC
    • 3.1. Complementul arată locul de plecare al acțiunii: din locul... (sau dintr-un loc). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Se ridică de jos. DEX '09 DLRLC
      • format_quote A zis fetei să se suie în pod, să-și aleagă de-acolo o ladă. CREANGĂ, P. 289. DLRLC
      • format_quote [Luna] pe deal mi se oprea Și cu drag, de sus, privea. ALECSANDRI, P. I 101. DLRLC
      • 3.1.1. Complementul circumstanțial de loc e însoțit de alt complement circumstanțial de loc, care arată punctul final al acțiunii. DLRLC
        • format_quote De aici până acasă. DLRLC
        • format_quote Începe el a o măsura cu ochii de sus pănă jos și de jos pănă sus. CREANGĂ, P. 163. DLRLC
    • 3.2. Complementul arată locul unde se petrece acțiunea. DEX '09 DLRLC
      • format_quote O lua cu binișorul s-o ducă de partea ulmilor. MACEDONSKI, O. III 6. DLRLC
      • format_quote Ograda lui de toate părțile era îngrădită. DRĂGHICI, R. 100. DLRLC
      • format_quote Ne-a ales pe noi, Doi sau trei voinici, Cu doi-trei cai murgi, În grajd bine odihniți, De patru picioare potcoviți. TEODORESCU, P. P. 179. DLRLC
  • 4. Introduce un complement circumstanțial de timp. DEX '09 DLRLC
    • 4.1. Complementul arată momentul inițial al acțiunii: începând cu (ziua, data, momentul de...). DEX '09 DLRLC
      • format_quote De acum înainte. De mâine. DEX '09 DLRLC
      • format_quote De azi ești cineva în vale. DAVIDOGLU, M. 77. DLRLC
      • format_quote Doar nu samîn eu grîu de ieri, de-alaltăieri, să nu fi mai avut a face cu secerători. CREANGĂ, P. 160. DLRLC
      • format_quote De-un veac el șede astfel. EMINESCU, O. I. 93. DLRLC
      • format_quote Rămîi, puică, sănătoasă, Că mă duc de mîni la coasă. ȘEZ. I 141. DLRLC
      • 4.1.1. Complementul este exprimat prin substantive sau adjective care sunt la origine nume predicative; «de mic» înseamnă «de când era mic». DLRLC
        • format_quote Noi de copii ne știm. COȘBUC, P. I 77. DLRLC
        • format_quote Încă de mic Te cunoșteam. EMINESCU, O. I 175. DLRLC
        • format_quote De copil încă, el admira ochii cei frumoși ai portretului. EMINESCU. N. 40. DLRLC
      • 4.1.2. Complementul circumstanțial de timp e însoțit de un alt complement circumstanțial de timp care arată punctul final al acțiunii. DLRLC
        • format_quote De dimineața până seara. DLRLC
    • 4.2. Complementul arată timpul în care se petrece acțiunea: la, cu ocazia.... DEX '09 DLRLC
      • format_quote De Anul Nou merg la mama. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mîi de noapte aici. CARAGIALE, M. 6. DLRLC
      • format_quote Așteptase de mult ca Huțu să vină de crăciun acasă. SLAVICI, O. I 89. DLRLC
    • 4.3. Leagă elemente de același fel care se succedă în timp. DEX '09 DLRLC
      sinonime: cu după
      • 4.3.1. În construcții cu funcție de complement circumstanțial de timp cu sens iterativ, adesea cu nuanță modală: DEX '09 DLRLC
      • 4.3.2. În construcții cu funcție de complement circumstanțial de mod: DEX '09 DLRLC
        • 4.3.2.1. Fir de fir. DEX '09 DLRLC
        • 4.3.2.2. Bob de bob. DEX '09 DLRLC
      • 4.3.3. În construcții cu funcție de complement circumstanțial de loc: pretutindeni. DEX '09 DLRLC
        sinonime: pretutindeni
        • 4.3.3.1. Casă de casă = în toate casele. DEX '09 DLRLC
          • format_quote A umblat casă de casă. DEX '09 DLRLC
      • 4.3.4. În construcții cu funcție de complement direct. DEX '09 DLRLC
        • 4.3.4.1. Om de om = pe toți oamenii (la rând), o mulțime de oameni. DEX '09 DLRLC
          • format_quote A întrebat om de om. DEX '09 DLRLC
      • 4.3.5. În construcții cu funcție de subiect. DEX '09 DLRLC
        • format_quote N-ați plîns văzînd cum trece-n zbor Spre miazănoapte nor de nor? COȘBUC, P. I 90. DLRLC
    • 4.4. Complementul are sens iterativ. DEX '09 DLRLC
      • format_quote A văzut filmul de trei ori. DEX '09 DLRLC
      • format_quote De mai multe ori, în strîngerea hîrtiilor, mîinile lor s-au atins. SAHIA, N. 81. DLRLC
      • format_quote Calul se și scutură de trei ori. CREANGĂ, P. 195. DLRLC
  • 5. Introduce un complement circumstanțial de cauză: din cauza... DEX '09 DLRLC
    • format_quote Rodește spornic holda de muncă și strădanii! DEȘLIU, G. 6. DLRLC
    • format_quote Țiuie de bucurie Că-i vremea culesului. BANUȘ, B. 87. DLRLC
    • format_quote Crăpau lemnele și pietrele de ger. MACEDONSKI, O. III 33. DLRLC
    • format_quote Și ea, mergînd spre Viorel, Roșind, s-a zăpăcit de drag. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
    • 5.1. Complementul este exprimat printr-un verb la supin. DLRLC
      • format_quote Fata... știa că de făcut treabă nu mai cade coada nimănui. CREANGĂ, P. 287. DLRLC
    • 5.2. Complementul este exprimat prin adjective: din cauză că sunt (ești etc.) sau eram (am fost etc.)... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Și plîngeam de supărată, Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. DLRLC
      • format_quote De străin și de sărac, Nu știu seara und’ să trag. TEODORESCU, P. P. 326. DLRLC
  • 6. Introduce un complement circumstanțial de scop. DEX '09 DLRLC
    sinonime: pentru
    • format_quote Roșii de salată. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ce au azi soldații de mîncare? CAMILAR, N. I 154. DLRLC
    • format_quote Acu n-am vreme de jucării! CARAGIALE, P. 45. DLRLC
    • format_quote Nu-i gîscă, ci-i gînsac; l-am cumpărat de semînță. CREANGĂ, P. 43. DLRLC
    • format_quote Au prins voinicul să zică de joc. SBIERA, P. 36. DLRLC
    • format_quote Toderică... porunci de masă. NEGRUZZI, S. I 82. DLRLC
    • 6.1. Complementul este exprimat printr-un verb la supin: ca să..., pentru a... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Doba-mi bate de pornit, Nu cată că-s ostenit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 302. DLRLC
      • 6.1.1. neobișnuit Complementul este exprimat printr-un verb la infinitiv. DLRLC
        • format_quote Îmi rămăsăsă numai zăci galbeni, pe care i-am întrebuințat de a-mi cumpăra o canape. KOGĂLNICEANU, S. 79. DLRLC
  • 7. Introduce un complement circumstanțial de mod. DEX '09 DLRLC
    • 7.1. Complementul exprimă modul propriu-zis. DEX '09 DLRLC
    • 7.2. Complementul arată cantitatea, măsura. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ușă înaltă de trei metri. (Despre soare) A fi de o suliță (sau de două sulițe etc.). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cînd era soarele de două sulițe pe ceri, a plecat în lumea largă. EMINESCU, N. 5. DLRLC
      • 7.2.1. Complementul arată mijlocul de schimbare, de cumpărare sau de vânzare: în schimbul a..., cu..., pentru... DEX '09 DLRLC
        • format_quote Am cumpărat de 10 lei. DEX '09 DLRLC
        • format_quote N-află fier de trei parale. TEODORESCU, P. P. 150. DLRLC
        • format_quote Mă-ntîlnii c-o copiliță, Cerui gură de-o groșiță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404. DLRLC
    • 7.3. Complementul, exprimat printr-un adverb sau o locuțiune adverbială care arată cantitatea, gradul sau intensitatea însușirii ori acțiunii respective, determină un adjectiv sau un adverb la gradul pozitiv, rar și un substantiv dintr-o expresie verbală de tipul «mi-e silă». DEX '09 DLRLC
      • format_quote Aud cât se poate de bine. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cît de puternic cînta sirena! VINTILĂ, O. 8. DLRLC
      • format_quote Așa de bine mi se dezleagă limba, încît s-ar mira părintele Amfilohie auzindu-mă ce fel mă bucur. SADOVEANU, F. J. 263. DLRLC
      • format_quote Eu cînt tot un cîntec... Și-așa mi-e silă să-l cînt. COȘBUC, P. I 64. DLRLC
      • format_quote Acum văz cît se poate de bine. CARAGIALE, P. 38. DLRLC
      • format_quote O rămîi, rămîi la mine, Te iubesc atît de mult. EMINESCU, O. I 110. DLRLC
      • 7.3.1. Determinând un adverb la gradul comparativ, complementul exprimă termenul de comparație. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Mai presus de toate îmi place muzica. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Prefer să spun în proză ce gîndesc, Și mai presus de toate îmi place să tac. BENIUC, V. 29. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Complementul are și sens consecutiv: de moarte = îngrozitor, teribil (încât îți dă impresia morții); de minune = admirabil (încât te minunezi); de mama focului = cu mare intensitate, în gradul cel mai înalt (încât îți dă impresia de ceva neobișnuit). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Planul lui Cassian izbuti de minune. VLAHUȚĂ, O. A. 159. DLRLC
      • format_quote Cioplea și bocănea de mama focului. REBREANU, R. II 62. DLRLC
      • format_quote Era frumoasă de mama focului. CREANGĂ, P. 276. DLRLC
  • 8. Introduce un complement circumstanțial de relație: în ce privește, cât despre, privitor la... DEX '09 DLRLC
    • 8.1. Complementul determină un adjectiv. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Bun de gură. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Se vorbește prin sate despre măria-sa că-i om nu prea mare de stat. SADOVEANU, F. J. 9. DLRLC
      • format_quote [Intră] Tulpină-Voinic, sigur de el. CAMIL PETRESCU, T. II 11. DLRLC
      • format_quote Cănuță a rămas sărman de părinți. CARAGIALE, P. 12. DLRLC
      • format_quote Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinași în cale. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
      • format_quote Bătrînețele m-au făcut olog de picioare. ALECSANDRI, T. I 430. DLRLC
      • 8.1.1. Adjectivul determinat în calitate de nume predicativ este același cu cel prin care se exprimă complementul. DLRLC
        • format_quote De cuminte, vedea că-i cuminte. SBIERA, P. 218. DLRLC
        • format_quote De frumoasă, ești frumoasă, Dar iia nu ți-o știi coasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 427. DLRLC
    • 8.2. Complementul determină o construcție folosită ca termen de comparație. DEX '09 DLRLC
      • format_quote De iute, e iute ca focul. DEX '09 DLRLC
      • format_quote De bună, e ca o bucată de pîne albă. RETEGANUL, P. II 43. DLRLC
      • format_quote De bărbată, e bărbată ca focul. RETEGANUL. P. II 46. DLRLC
    • 8.3. Complementul determină un verb. DEX '09 DLRLC
      • format_quote De foame ar fi ce-ar fi, Dar n-am cu ce mî-nveli; De-nvelit aș mai lăsa, Dar n.am cu ce mă-ncălța. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. DLRLC
      • 8.3.1. Complementul este exprimat prin supinul verbului determinat sau printr-un substantiv din familia acestuia. DLRLC
        • format_quote Am auzit de tine, da de văzut nu te-am văzut. EMINESCU, N. 6. DLRLC
        • format_quote Ai gonit ori te-au gonit, Ai gonit ori ai fugit?... – Nici de goană m-au gonit, Nici de fugă n-am fugit. TEODORESCU, P. P. 69. DLRLC
  • 9. Introduce un complement de agent. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Aceste adunări se convocau de direcție. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Povestea Sindipii... scrisă de mine, cuviosul Chesarie. SADOVEANU, D. P. 6. DLRLC
    • format_quote Pe vremile acele, mai toate țările erau bîntuite de războaie grozave. CREANGĂ, P. 183. DLRLC
    • format_quote Își simte gîtu-atuncea cuprins de brațe reci. EMINESCU, O. I 95. DLRLC
    • format_quote Aceste adunări se convocau de domn. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
    • 9.1. franțuzism învechit neobișnuit După locuțiuni verbale ca «a fi alcătuit», exprimă elementele componente. DLRLC
      sinonime: din
      • format_quote Parcul meu se compune de doi plopi plutași, trei paltini, cîțiva tei. NEGRUZZI, S. I 96. DLRLC
      • format_quote Au agiuns numai pănă la lăcașul său cel de vară, care închipuie un chioșc alcătuit de frunză. DRĂGHICI, R. 160. DLRLC
  • 10. Introduce un complement indirect. DEX '09 DLRLC
    • 10.1. După verbe. DEX '09 DLRLC
      • format_quote S-a apropiat de mine. DEX '09 DLRLC
      • 10.1.1. După verbe ca «a vorbi», «a spune», «a afla» și după locuțiuni verbale ca «a-și face o idee» etc. DLRLC
        sinonime: despre
        • format_quote I... ra! moș Nichifor, nu mai spune de lup, că tare mă tem. CREANGĂ, P. 120. DLRLC
        • format_quote Vorbind de-a lor iubire, iubire fără saț Ea se lăsase dulce și greu pe al lui braț. EMINESCU, O. I 97. DLRLC
        • format_quote Nu cînt de-mpăratul tău, Ci cînt pentru dorul meu. TEODORESCU, P. P. 83. DLRLC
      • 10.1.2. După verbe ca «a uita», «a-și aminti» și locuțiuni verbale ca «a-și aduce aminte» etc. DLRLC
        • format_quote Ș-ai uitat de soarta mîndrei, iubitoarei tale fete! EMINESCU, O. I 83. DLRLC
      • 10.1.3. După verbe ca «a râde», «a se plânge». DLRLC
        • format_quote O să înceapă a rîde lumea de noi. HOGAȘ, DR. II 135. DLRLC
      • 10.1.4. După verbe ca «a se îndrăgosti», «a se molipsi», «a se îmbolnăvi». DLRLC
        • format_quote Îndrăgostiți de scripeți și motor, Îi tălmăcim pe scripcă și poemă. DEȘLIU, G. 17. DLRLC
        • format_quote Și fata s-a-ndrăgit de el. COȘBUC, P. I 54. DLRLC
        • format_quote Curînd n-a lipsit a se molipsi de aerul acestui oraș. NEGRUZZI, S. I 20. DLRLC
      • 10.1.5. După verbe și locuțiuni verbale ca «a se bucura», «a avea parte», «a da dovadă», «a dispune», «a se folosi», «a avea nevoie». DLRLC
        • format_quote Jupîn Niculăieș Albu... se bucura de ocrotire și de dragoste, cu toate nebuniile pe care le săvîrșea. SADOVEANU, F. J. 394. DLRLC
        • format_quote A avut parte cine știe ce alt drumeț... de patul cel curat. CARAGIALE, P. 41. DLRLC
        • format_quote D-a omului mărire nimic nu dă dovadă. ALEXANDRESCU, P. 79. DLRLC
      • 10.1.6. După verbe ca «a se ocupa», «a se interesa», «a se îngriji», «a se convinge», «a-i păsa» și după locuțiuni verbale ca «a avea grijă», «a-și da seama» etc. DLRLC
        • format_quote De ce nu mă lasă să-mi văd liniștit de ocupațiile mele? SEBASTIAN, T. 30. DLRLC
        • format_quote Îngrijise de un foc ce ardea. MACEDONSKI, O. III 11. DLRLC
        • format_quote Nu de mine, Mi-e de dînsa, ce-a făcut! COȘBUC, P. I 202. DLRLC
      • 10.1.7. După verbe ca «a se feri», «a se teme», «a se adăposti», «a apăra» și după locuțiuni verbale asemănătoare sau înrudite ca sens. DLRLC
        • format_quote Răsună Sirenele de care zadarnic te ferești. DEȘLIU, G. 6. DLRLC
        • format_quote Hotărîndu-se dintr-o dată să se puie cu desăvîrșire la adăpost de orice răutate și viclenie a acelui dușman, își luă în poală ulcelele și se duse. SADOVEANU, F. J. 422. DLRLC
        • format_quote Și cu crengi îl apăr pagii de muscuțe și zăduf. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
      • 10.1.8. După verbe ca «a asculta», «a înțelege». DLRLC
        • format_quote Înțelege de glumă. DLRLC
        • format_quote Și toată lumea în ocean De tine o s-asculte. EMINESCU, O. I 170. DLRLC
      • 10.1.9. După verbe ca «a se apropia», «a se atinge», «a se lipi», «a se freca», «a se rezema», «a se sprijini». DLRLC
        • format_quote M-am atins de zid. DLRLC
        • format_quote Un mutilat cu obrazul ars, ciopîrțit se sprijină de mine. SAHIA, N. 20. DLRLC
        • format_quote Obrazul și-l lipește strîns De piatra cea din veac cioplită. COȘBUC, P. II 261. DLRLC
        • format_quote Căprița s-a apropiat de mîna mea. CARAGIALE, P. 39. DLRLC
      • 10.1.10. După verbe ca «a se ciocni», «a se izbi», «a se lovi». DLRLC
        • format_quote Ilona, revenind din stînga, caută găleata, n-o găsește și dă cu ochii de Maria. DAVIDOGLU, M. 16. DLRLC
        • format_quote Fumul acru urca în susul obrajilor, se lovea de marginile căștilor și cobora furișîndu-se pe lîngă gulerele mantalelor. CAMILAR, N. I 11. DLRLC
        • format_quote După ce deșertau oalele, le spărgeau îndată de pămînt. SADOVEANU, F. J. 397. DLRLC
        • format_quote Dete poarta de perete și trecu înainte. ISPIRESCU, L. 359. DLRLC
      • 10.1.11. După verbe ca «a se atârna», «a se lega», «a se prinde», «a ține», «a trage», uneori cu verbul subînțeles, sau după interjecții cu valoare verbală asemănătoare. DLRLC
        • format_quote Voiam să mă înțeleg cu el, să-l fac să se ție de tocmeală. SADOVEANU, O. A. I 91. DLRLC
        • format_quote Omul... plecă deznădăjduit, trăgînd de funie văcșoara. SANDU-ALDEA, D. N. 245. DLRLC
        • format_quote Pune omului merinde-n traistă și-i dă iapa de căpăstru. SBIERA, P. 58. DLRLC
        • format_quote Nici una nici două, haț! pe ied de gît. CREANGĂ, P. 23. DLRLC
        • format_quote Care-a fost voinic mai mare Acum e legat mai tare, Și de mîni, și de picioare, Cu lanțuri și cu zăvoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 287. DLRLC
        • format_quote Sta Codreanul frățior Cu butucul de picior. ALECSANDRI, P. P. 90. DLRLC
      • 10.1.12. După verbe și locuțiuni ca «a fugi», «a se îndepărta», «a se lepăda», «a se curăța», «a scuti», «a scăpa», «a se lăsa păgubaș», «a se sătura», «a trece», «a se despărți», «a se deosebi». DLRLC
        • format_quote Tînărul... se șterge de sudoare. CARAGIALE, P. 45. DLRLC
        • format_quote Fetelor, hăi! s-a trecut de șagă. CREANGĂ, P. 9. DLRLC
        • format_quote Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare! EMINESCU, O. I 136. DLRLC
        • format_quote Hai, copii, cu voinicie, Să scăpăm biata moșie De păgîni și de robie! ALECSANDRI, P. A. 36. DLRLC
      • 10.1.13. După verbe ca «a umple», «a încărca», «a îmbelșuga». DLRLC
        • format_quote După delușoare, automatele porniră cu deznădejde... și noaptea se umplu de spaime. CAMILAR, N. I 100. DLRLC
        • format_quote Vezi, cît ești de avan, moș Nichifor, cum îți încarci sufletul de păcate?! CREANGĂ, P. 134. DLRLC
    • 10.2. După expresii verbale ca „e bine”, «e rău», uneori fără verbul «a fi» și după interjecții ca „vai”. DEX '09 DLRLC
      sinonime: pentru
      • format_quote Ferice de el! DEX '09 DLRLC
      • format_quote Pe urmă am fugit, am umblat prin lume, vai de capul meu! SADOVEANU, O. A. I 195. DLRLC
      • 10.2.1. După interjecții complementul poate fi repetat. DLRLC
        • format_quote Vai de ea și de ea! S-o fi îmbolnăvit, s-o fi întîmplat ceva. MACEDONSKI, O. III 7. DLRLC
      • 10.2.2. După verbe ca «a se alege», «a fi». DLRLC
        • format_quote Praful s-a ales de ea. DLRLC
        • format_quote eliptic Era o învălmășeală acolo: lucruri stricate, bastoane rupte, umbrele vechi – mai mult scheletul de ele – și mai ales praf și hîrtii. BASSARABESCU, V. 42. DLRLC
        • format_quote eliptic Ce folos de tine, dragă, Că ești albă și spălată Și trăiești tot supărată? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 375. DLRLC
      • chat_bubble A fi ceva (sau a nu fi nimic) de cineva (sau de capul cuiva) = a avea o oarecare valoare (sau a nu avea niciuna), a fi de oarecare însemnătate. DEX '09 DLRLC
        • format_quote E ceva de capul lui. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Trebuie să fie ceva de ciobanul acela. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • 10.3. După verbe ca „a lua”, „a lăsa”, «a da», «a trece» etc. DEX '09 DLRLC
      sinonime: ca drept
      • format_quote Știu eu tare bine că boierul m-a luat de nebun. CREANGĂ, P. 157. DLRLC
      • format_quote Murise vecinul și lasase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba. EMINESCU, N. 3. DLRLC
      • format_quote Dincoace-ndemnul firii trece de taină mare. ALEXANDRESCU, P. 44. DLRLC
      • format_quote Dă-mi pe Vidra ta de vamă. ALECSANDRI, P. P. 99. DLRLC
    • 10.4. În legătură cu construcții distributive. DEX '09 DLRLC
      sinonime: pentru
      • format_quote S-au împărțit câte trei cărți de om. Ne-a dat 10 lei de cap. DEX '09 DLRLC
      • format_quote De tot carul șese boi, Înjugați doi cîte doi. ALECSANDRI, P. A. 93. DLRLC
      • format_quote Porcii ți-oi plăti...: De tot mascurul Ți-oi da galbenul. TEODORESCU, P. P. 461. DLRLC
    • 10.5. După adjective ca „vrednic”, „demn”, «capabil», «independent», «plin», „bucuros” etc. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Bucuros de oaspeți. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Revăd măceșii plini de floare. GALACTION, O. I 17. DLRLC
      • 10.5.1. După adjective verbale, complementul indirect este echivalentul complementului direct al verbului corespunzător. DLRLC
        • format_quote Om știutor de carte. Popoare iubitoare de pace. DLRLC
      • 10.5.2. Complementul este exprimat printr-un verb la infinitiv. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Capabil de a învăța. Ferește-te de a munci superficial. DEX '09 DLRLC
    • 10.6. franțuzism Verbul «a schimba» este greșit construit cu un complement indirect în locul complementului direct. DLRLC
      • format_quote Am schimbat de steaguri și ne-am răzlețit. ANGHEL, PR. 159. DLRLC
  • 11. În construcții cu funcție de complement direct. DEX '09 DLRLC
    • 11.1. Complementul are sens partitiv: ceva din, o parte din... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Învățam de toate. Avem de toate. DEX '09 DLRLC
      • format_quote [Copilul] văzu că nu mai are de nici unele. ISPIRESCU, L. 287. DLRLC
    • 11.2. Complementul este exprimat printr-un supin: în ce privește, cu... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Am terminat de scris. Am isprăvit de treierat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Nu s-a lăsat pînă n-a gătat de văzut toate minunile orașului. VINTILĂ, O. 42. DLRLC
      • format_quote După ce sfîrșea de dus apă la case, stropea ulița mare. CAMILAR, N. I 26. DLRLC
      • 11.2.1. Complementul are sens final, exprimând destinația. DLRLC
        • format_quote Ne-a adus ceva de mâncat. Le-a dat de scris. DLRLC
      • 11.2.2. Complementul este exprimat printr-un substantiv abstract cu sens verbal. DLRLC
        • format_quote Ne-ai adus de mâncare? Am mult de lucru. DLRLC
      • chat_bubble A avea de (+ supin) = a trebui să..., a voi.... DEX '09 DLRLC
        sinonime: voi
        • format_quote Am de vorbit ceva cu tine. Am ceva de scris. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Am de lăsat o vorbă pentru Lumea cea nouă! DEȘLIU, G. 42. DLRLC
        • format_quote Parcă era pe patul morții și spunea tot ce avea de spus, o dată pentru veșnicie. SADOVEANU, O. A. I 97. DLRLC
      • chat_bubble A-și face de lucru (cu ceva sau cu cineva). DLRLC
    • 11.3. popular Înaintea unui verb la infinitiv. DEX '09 DLRLC
      • format_quote N-oi mai înceta d-a plînge. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 159. DLRLC
    • 11.4. În imprecații, introduce complementul direct substantival care urmează după complementul direct exprimat prin forma neaccentuată a pronumelui personal. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mînca-i-ar ciuma și holera de hoți! La TDRG. DLRLC
      • format_quote Bat-o dumnezeu de babă, s-o bată! CREANGĂ, P. 125. DLRLC
  • 12. În construcții cu funcție de subiect. DEX '09 DLRLC
    • 12.1. popular Construcția prepozițională are sens partitiv. DEX '09 DLRLC
      • format_quote N-o scrie [scrisoarea] cu cerneală, Că de-aceea-i multă-n țară, O scrie cu argințel, Că de-acela-i putințel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117. DLRLC
    • 12.2. Subiectul este exprimat printr-un verb, la supin, având ca predicat o expresie verbală. DEX '09 DLRLC
      • format_quote E ușor de văzut. E greu de citit. DEX '09 DLRLC
      • format_quote E greu de aflat adevărul... zise și inginerul turnînd vin în pahare. SADOVEANU, O. VIII 286. DLRLC
    • 12.3. Incorect, calc după limba franceză la unii scriitori, precedă infinitivul cu rol de subiect. DLRLC
      • format_quote E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped la stîrvuri. ODOBESCU, S. III 16. DLRLC
  • 13. Face legătura dintre: DEX '09 DLRLC
    • 13.1. numeralele cardinale și substantivele determinate: DEX '09 DLRLC
      • 13.1.1. după numeralele cardinale de la 20 în sus, afară de compusele sutelor și miilor cu numeralele 1-19, ca: 101-119, 201-219, 5901-5919 etc. DEX '09 DLRLC
        • format_quote O mie de lei. 20 de oameni. 365 de zile. DEX '09 DLRLC
        • format_quote O mie de țechini primești? COȘBUC, P. I 109. DLRLC
      • 13.1.2. după numerale cu valoare nehotărâtă, ca „zeci”, „sute” etc. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în rîuri sclipitoare. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
      • 13.1.3. după numerale fracționare. DLRLC
        • format_quote Cuconu Ioniță scoase două sferturi de irmilic și le dădu lui Gîrneață. HOGAȘ, DR. II 99. DLRLC
      • 13.1.4. în structura numeralelor cardinale de la 20 000 în sus, înaintea pluralului „mii”. DEX '09 DLRLC
        • format_quote O sută de mii. DEX '09 DLRLC
    • 13.2. articolul adjectival „cel, cea” și numeralul ordinal, începând de la „al doilea”, „a doua” în sus. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Celui de-al treilea lan. Cel de-al doilea plan cincinal. DEX '09 DLRLC
  • 14. Element de compunere formând cuvinte care se scriu împreună, locuțiuni care se scriu în două sau mai multe cuvinte. DEX '09 DLRLC
    • 14.1. În adverbe sau locuțiuni adverbiale, ca: deasupra, dedesubt, degeaba, deocamdată, deodată, deoparte, deopotrivă, deseară, devreme etc., dimpotrivă, dinainte, dinapoi, dindărăt etc., de aceea, de cu seară etc., nicidecât, nicidecum etc. DEX '09 DLRLC
    • 14.2. În prepoziții sau locuțiuni prepoziționale, ca: despre, de către, de la, de lângă, de pe, de peste, de sub etc., din, dintre, dinspre, dinaintea, dindărătul etc., de dinaintea, de dindărătul etc. DEX '09 DLRLC
    • 14.3. În conjuncții sau locuțiuni conjuncționale, ca: de cum, de când, de îndată ce, deoarece, de vreme ce etc. DEX '09 DLRLC
    • 14.4. rar Formează substantive, adjective și verbe, ca: decurge, dedulci, demâncare, deplin. DEX '09 DLRLC
etimologie:

depronume relativ

  • 1. popular Introduce o propoziție atributivă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: care ce
    • format_quote Omul de-l văzuși. DEX '09 DLRLC
    • format_quote E vorba că ei au dat foc la fro (= vreo) cîțiva din Vladomira, de ieșiseră să muncească moșia beiului. DUMITRIU, B. F. 156. DLRLC
    • format_quote L-ale case mari domnești De se văd în Stoenești, Mîndră masă e întinsă. ALECSANDRI, P. P. 206. DLRLC
etimologie:

deselement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu sens privativ, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. DEX '98 DLRLC
  • diferențiere Element de compunere cu semnificația „desfacere”, „negație”, „intrare, pătrundere”. MDN '00
  • comentariu Înaintea vocalelor și consoanelor sonore se folosește forma dez-. DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.