4 intrări

64 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.

CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.

cur (pop.) s. n., pl. cúruri

CUR s. v. anus, dos, fund, popou, șezut.

cur (cúruri), s. n.1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú.Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).

1) cur n., pl. urĭ (lat. cûlus, it. sp. culo, fr. pv. cat. cul, pg. cu). Triv. Partea din apoĭ [!] a corpuluĭ animalelor. Fund: curu paharuluĭ. Coadă: curu căruțeĭ. Pupă: curu corăbiiĭ. Culată: curu tunuluĭ. Pl. m. curĭ (Iron.). Cur mare. A sta saŭ a ședea în cur, a ședea pe partea posterioară a corpuluĭ. Cur de găină, pecingine.

3) cur, curs, a cúre v. intr. (ca și curg). Vechĭ. Alerg, mă duc. Azĭ. Hațeg. Alerg. Curg (GrS. 1937, 146 și 186).

2) cur, a v. tr. (lat. curare, a îngriji, maĭ degrabă de cît [!] d. côlare, a strecura. V. curat, scur, strecor). Vechĭ. Azĭ vest. Curăț, aleg ce e curat orĭ bun: a cura porumb (a-l dezghĭoca). V. intr. Curg (ca fr. couler, a curge, și courir, a alerga [le sang dans les veines, sîngele´n vine]).

CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mișca necontenit în direcția pantei. ◊ Expr. A curge gârlă = a veni din belșug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență, întruna. 2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte. 3. (Despre sânge) A circula. 4. (Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea. ♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată. 6. A cădea, a atârna. Părul lung curgea în vițe până pe spate.Expr. A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase. 7. (Despre grupuri de ființe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi. II. Fig. 1. (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înșira cu ușurință. 2. (Despre timp, viață, zile etc.) A trece, a se desfășura. 3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la... 4. (Înv.; despre apariția unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [Perf. s. curse, part. curs.Var.: (înv. și reg.) cúre vb. III] – Lat. currere (după merge).

curá2 (a ~) (reg.) (a curăți știuleții) vb., ind. prez. 3 cureáză/cúră

curá1 (a ~) (rar) (a trata un bolnav) vb., ind. prez. 3 cureáză

curá (a curăța știuleții) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cureáză/cúră

CURÁ vb. v. apăra, căuta, curăța, defrișa, despăduri, dezghioca, dezvinovăți, disculpa, distruge, îngriji, justifica, nimici, potopi, prăpădi, scuza, sfărâma, trata, zdrobi, zvânta.

CUR-DE-GĂÍNĂ s. v. pecingine.

CÚRE vb. v. alerga, curge, fugi, goni.

CURÁ vb. I. tr. (Rar) A îngriji, a trata (un bolnav, p. ext. o boală). ♦ refl. A se supune unui tratament, unei cure. [P.i. -rez, conj. 3,6 -re. / cf. germ. kurieren, it., lat. curare – a îngriji].

CURÁ vb. I. tr. a trata un bolnav, o boală. II. refl. a se supune unui tratament, unei cure. (< germ. kurieren, lat. curare)

Intrare: cur
cur
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cur curul
plural cururi cururile
genitiv-dativ singular cur curului
plural cururi cururilor
vocativ singular
plural
Intrare: Cur
Cur
nume propriu (I3)
Intrare: cura (1 cur)
cura (1 cur)
verb (VT1) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cura curare curat curând singular plural
cu curați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cur (să) cur curam curai curasem
a II-a (tu) curi (să) curi curai curași curaseși
a III-a (el, ea) cu (să) cure cura cură curase
plural I (noi) curăm (să) curăm curam curarăm curaserăm, curasem*
a II-a (voi) curați (să) curați curați curarăți curaserăți, curaseți*
a III-a (ei, ele) cu (să) cure curau cura curaseră
Intrare: cure
cure
verb (V639) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cure curere curs curând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) cure (să) cure curea curse cursese
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) cur (să) cure cureau curseră curseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)