opțiuni
  • info

6 definiții pentru rezultare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZULTA, pers. 3 rezultă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

REZULTA vb. I. intr. A apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.) A ieși, a rămîne (la o operație). [P.i. 3 rezultă. / < fr. résulter].

A REZULTA pers. 3 rezultă tranz. A decurge în mod firesc; a urma; a reieși. /<fr. résulter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rezulta (a ~) vb., ind. prez. 3 rezultă, imperf. 3 pl. rezultau; conj. prez. 3 să rezulte

rezulta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. rezultă; conj. prez. 3 sg. și pl. rezulte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REZULTA vb. 1. v. decurge. 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 3. a însemna, a reieși, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...) 4. v. subînțelege. 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atârna. (Prostia lui ~ de acolo că...)

Intrare: rezultare
rezultare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezultare
  • rezultarea
plural
  • rezultări
  • rezultările
genitiv-dativ singular
  • rezultări
  • rezultării
plural
  • rezultări
  • rezultărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rezultaverb

  • 1. A apărea ca o consecință logică; a decurge din... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: decurge izvorî reieși urma
    • format_quote Comicul rezultă din contrastul dintre atitudinea personagiilor și împrejurările în care se produce. IBRĂILEANU, S. 270. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.