consumare² sf [At: RALEA, E. O. / Pl: ~mări / E: consuma²] 1 Epuizare. 2 Nimicire.

consumare¹ sf [At: DEX² / Pl: ~mări / E: consuma¹] Consumație (1).

CONSUMÁRE², consumări, s. f. Acțiunea de a (se) consuma² și rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire, distrugere. – V. consuma².

CONSUMÁRE², consumări, s. f. Acțiunea de a (se) consuma² și rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire, distrugere. – V. consuma².

CONSUMÁRE, consumări, s. f. Acțiunea de a (s e) consuma. 1. Întrebuințare, folosire, consum. Consumarea proviziilor. 2. Fig. Istovire, sleire, epuizare. Consumarea forțelor.

CONSUMÁRE² s.f. Acțiunea de a consuma² și rezultatul ei; nimicire, distrugere; istovire, epuizare. [< consuma²].

CONSUMÁRE¹ s.f. Acțiunea de a (se) consuma¹ și rezultatul ei; întrebuințare, folosire, consumație; epuizare, terminare, isprăvire. [< consuma¹].

consúm sn [At: ZAHARESCU, E. R, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: consuma] 1 Folosire a unor bunuri pentru satisfacerea nevoilor oamenilor. 2 (Îs) ~ productiv Folosire a mijloacelor de producție pentru crearea de bunuri materiale. 3 (Îs) ~ neproductiv Folosire a mijloacelor de producție în alt scop decât acela de producere a bunurilor materiale. 4 (Îs) Bunuri sau mărfuri de larg ~ Produse ale industriei ușoare sau alimentare care răspund necesităților individuale ale oamenilor și prin folosirea cărora nu rezultă produse noi. 5 Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. 6 (Îs) ~ specific Cantitate de combustibil, de material și de energie consumată într-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operații etc.

consumá² vtr [At: I. IONESCU, D. 238 / Pzi: ~súm / E: fr consumer, lat consumere] 1-2 A (se) distruge un lucru prin întrebuințare frecventă Si: uza. 3-4 A (se) slei de puteri Si: epuiza, istovi. 5-6 A (se) aduce la îndeplinire Si: a efectua, a executa, a termina. 7-8 A (se) perfecționa.

consuma¹ vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~súm / E: fr consommer] 1 A întrebuința ceva pentru satisfacerea nevoilor proprii sau pentru obținerea altor produse. 2 A mânca. 3 A bea.

CONSUMÁ¹, consúm, vb. I. Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii, pentru a obține alte produse etc. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.

CONSUMÁ¹, consúm, vb. I. Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.

CONSUMÁ, consúm, vb. I. Tranz. 1. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. În producția însăși, el [muncitorul] consumă prin munca sa mijloace de producție și le transformă în produse de valoare mai mare decît aceea a capitalului avansat. MARX, C. I 514. 2. (Complementul indică un aliment) A întrebuința ca hrană, a mînca. Oamenii consumă pîine. 3. A nimici, a distruge, a pune capăt existenței unui lucru. Flăcările au consumat toată clădirea. 4. Fig. A istovi, a epuiza, a doborî. Spune-mi însă c-ai vrut să faci o glumă, C-o simplă aiurare de-o clipă te consumă. MACEDONSKI, O. II 28. ◊ Refl. Căci fragedul meu cuget se consuma-n durere Și ochii mei în lacrimi eterne se-nchidea. BOLINTINEANU, O. 6.

CONSUMÁ² vb. I. 1. tr. A nimici, a distruge. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) istovi, a (se) epuiza. [P.i. consúm. / < fr.consumer, it. consumare, lat. consumere – a nimici].

CONSUMÁ¹ vb. I. tr. 1. A întrebuința, a folosi (bunuri sau mărfuri). ♦ A întrebuința pentru hrană; a mânca. 2. A isprăvi, a epuiza, a termina. [P.i. consúm. / < lat. consumere, cf. fr. consommer].

CONSUMÁ¹ vb. tr. 1. a întrebuința, a folosi (bunuri, mărfuri). ◊ a întrebuința ca hrană; a mânca, a bea. 2. a termina. (după fr. consommer)

CONSUMÁ² vb. I. tr. a nimici, a distruge. II. tr., refl. (fig.) a (se) epuiza. ◊ a (se) chinui, a (se) frământa. (< fr. consumer, lat. consumere)

A CONSUMÁ² consúmă tranz. (despre foc, flăcări) A nimici prin ardere. /<fr. consumer, lat. consumere