9 definiții pentru istovire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTOVÍRE, istoviri, s. f. Faptul de a (se) istovi; stare de oboseală extremă, de extenuare. – V. istovi.

ISTOVÍRE, istoviri, s. f. Faptul de a (se) istovi; stare de oboseală extremă, de extenuare. – V. istovi.

istovire sf [At: (a. 1814) URICARIUL I, 223 / Pl: ~ri / E: istovi] 1 (Înv) Ivire. 2 (Înv) Naștere. 3 (Înv) Sfârșire. 4 Oboseală puternică Si: istoveală (4). 5 (Înv) Distrugere prin epuizarea resurselor Si: istoveală (5). 6 (Înv) Pierdere a banilor Si: istoveală (6), istovit1 (6). 7 (Înv) Cheltuire a tuturor banilor Si: istoveală (7). 8 (Înv) Achitare a unei datorii Si: istoveală (8). 9 (Înv) Lichidare a unei afaceri Si: istoveală (9).

ISTOVÍRE s. f. Faptul de a (se) istovi. 1. Oboseală extremă, slăbire a activității organismului (din cauză de boală sau în urma unei munci prea încordate ori prea îndelungate); sfîrșeală, epuizare, extenuare. Îi sfîrîia carnea de istovire, răsufla gîtuit și tremurînd. POPA, V. 152. 2. Terminare, sfîrșire, isprăvire. Să-mi trimeți 70 galbeni pentru istovirea cărții, precum și pentru cheltuiala me. KOGĂLNICEANU, S. 101.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

istovire s. f., g.-d. art. istovirii; pl. istoviri

istovíre s. f., g.-d. art. istovírii; pl. istovíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISTOVÍRE s. 1. v. extenuare. 2. deșelare, spetire, (Munt. și Transilv.) dăulare. (~ unui cal.)

ISTOVÍRE s. v. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat.

ISTOVIRE s. 1. epuizare, extenuare, istoveală, secătuire, sfîrșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.) 2. deșelare, spetire, (Munt. și Transilv.) dăulare. (~ unui cal.)

istovire s. v. ISPRĂVIRE. ISPRĂVIT. ÎNCHEIERE. SFÎRȘIRE. SFÎRȘIT. TERMINARE. TERMINAT.

Intrare: istovire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istovire
  • istovirea
plural
  • istoviri
  • istovirile
genitiv-dativ singular
  • istoviri
  • istovirii
plural
  • istoviri
  • istovirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

istovire, istovirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi istovi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.