9 definiții pentru istovire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTOVÍRE, istoviri, s. f. Faptul de a (se) istovi; stare de oboseală extremă, de extenuare. – V. istovi.

ISTOVÍRE, istoviri, s. f. Faptul de a (se) istovi; stare de oboseală extremă, de extenuare. – V. istovi.

istovire sf [At: (a. 1814) URICARIUL I, 223 / Pl: ~ri / E: istovi] 1 (Înv) Ivire. 2 (Înv) Naștere. 3 (Înv) Sfârșire. 4 Oboseală puternică Si: istoveală (4). 5 (Înv) Distrugere prin epuizarea resurselor Si: istoveală (5). 6 (Înv) Pierdere a banilor Si: istoveală (6), istovit1 (6). 7 (Înv) Cheltuire a tuturor banilor Si: istoveală (7). 8 (Înv) Achitare a unei datorii Si: istoveală (8). 9 (Înv) Lichidare a unei afaceri Si: istoveală (9).

ISTOVÍRE s. f. Faptul de a (se) istovi. 1. Oboseală extremă, slăbire a activității organismului (din cauză de boală sau în urma unei munci prea încordate ori prea îndelungate); sfîrșeală, epuizare, extenuare. Îi sfîrîia carnea de istovire, răsufla gîtuit și tremurînd. POPA, V. 152. 2. Terminare, sfîrșire, isprăvire. Să-mi trimeți 70 galbeni pentru istovirea cărții, precum și pentru cheltuiala me. KOGĂLNICEANU, S. 101.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

istovíre s. f., g.-d. art. istovírii; pl. istovíri

istovíre s. f., g.-d. art. istovírii; pl. istovíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISTOVÍRE s. 1. v. extenuare. 2. deșelare, spetire, (Munt. și Transilv.) dăulare. (~ unui cal.)

ISTOVÍRE s. v. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat.

ISTOVIRE s. 1. epuizare, extenuare, istoveală, secătuire, sfîrșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.) 2. deșelare, spetire, (Munt. și Transilv.) dăulare. (~ unui cal.)

istovire s. v. ISPRĂVIRE. ISPRĂVIT. ÎNCHEIERE. SFÎRȘIRE. SFÎRȘIT. TERMINARE. TERMINAT.

Intrare: istovire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istovire
  • istovirea
plural
  • istoviri
  • istovirile
genitiv-dativ singular
  • istoviri
  • istovirii
plural
  • istoviri
  • istovirilor
vocativ singular
plural

istovire

etimologie:

  • vezi istovi
    surse: DEX '98 DEX '09