8 definiții pentru folosire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FOLOSIRE, folosiri, s. f. Acțiunea de a (se) folosi și rezultatul ei; întrebuințare. – V. folosi.
FOLOSIRE, folosiri, s. f. Acțiunea de a (se) folosi și rezultatul ei; întrebuințare. – V. folosi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
folosire sf [At: VARLAAM, C. 115/2 / Pl: ~ri / E: folosi] 1 (Înv) Folos (1). 2 (Înv) Ajutor. 3 Utilizare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FOLOSIRE, folosiri, s. f. Acțiunea de a folosi; întrebuințare. Engels arată că libertatea se obține nu prin independența față de legile naturii, ci prin cunoașterea acestor legi și prin folosirea lor conștientă în interesul societății. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 2/4.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
folosire s. f., g.-d. art. folosirii; pl. folosiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
folosire s. f., g.-d. art. folosirii; pl. folosiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
folosire s. f., g.-d. art. folosirii; pl. folosiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FOLOSIRE s. 1. v. aplicare. 2. v. consumare. 3. v. folosință. 4. v. purtare. 5. v. practicare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FOLOSIRE s. 1. aplicare, aplicație, întrebuințare, utilizare. (~ unei metode noi.) 2. consum, consumare, consumație, întrebuințare, utilizare. (~ unei mari cantități de cherestea pentru...) 3. folosință, întrebuințare, utilizare, uz, (înv.) uzaj. (Obiecte de strictă ~.) 4. întrebuințare, purtare, purtat, uzură. (De atîta ~, pantalonii erau rupți.) 5. întrebuințare, practicare, utilizare. (~ unui obicei străvechi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
folosire, folosirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) folosi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: întrebuințare
- Engels arată că libertatea se obține nu prin independența față de legile naturii, ci prin cunoașterea acestor legi și prin folosirea lor conștientă în interesul societății. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 2/4. DLRLC
-
etimologie:
- folosi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.