13 definiții pentru istovi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

istovi [At: DOSOFTEI, V. S. 235/1 / Pzi: ~vesc / E: istov] 1 vr (Înv) A se arăta. 2 vr (Înv) A se naște. 3-4 vtr A (se) sfârși. 5-6 vtr A (se) slei de puteri. 7-8 vtr (Înv) A (se) distruge. 9-10 vtr (Înv) A (se) omorî. 11 vt (Înv; c. i. bani) A pierde. 12 vt (Înv; c. i. bani) A cheltui. 13 vt(a) (Înv) A achita o datorie. 14 vt(a) (Înv) A lichida o afacere.

ISTOVÍ, istovesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse, a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua. 2. Tranz. (Pop.) A sfârși, a termina, a epuiza. – Din istov.

ISTOVÍ, istovesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse, a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua. 2. Tranz. (Pop.) A sfârși, a termina, a epuiza. – Din istov.

ISTOVÍ, istovesc, vb. IV. 1. Refl. A se slei de puteri (din cauza bolii sau a muncii); a se epuiza, a se extenua. Se istovise de tot, nu mai era în stare să se miște, nu-și putea înturna nici capul. MIRONESCU, S. A. 36. Se uita... cum i se istovește sub ochi odorul. VLAHUȚĂ, O. A. 130. ◊ Tranz. Trebuia un om nou care să nu fie obosit de toate cîte vă istoviseră pe voi. DEMETRIUS, C. 37. Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. II 462. 2. Tranz. A sfîrși, a termina, a isprăvi; a epuiza. Să-i cerem [de mîncare] răspunse liniștit beizade, și ne va da poate, dacă cei care au căzut înaintea noastră n-au istovit totul. SADOVEANU, Z. C.192. ◊ Refl. Ca într-o groapă fără fund se istoveau averile, fără s-o poată umplea. VLAHUȚĂ, O. A. 214. ♦ (Rar) A pune capăt zilelor cuiva; a omorî, a ucide. Abia istovise Ercule pe balaur și numai iacătă că se pomeni cu unchiul fetelor că vine și-i spune cele ce s-au întîmplat. ISPIRESCU, U. 64.

A ISTOVÍ ~ésc tranz. A face să se istovească; a extenua; a epuiza; a consuma; a sfârși. /Din istov

A SE ISTOVÍ mă ~ésc intranz. 1) A pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a nu mai avea puteri; a se sfârși; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se slei. 2) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit până nu mai rămâne nimic; a se epuiza; a se consuma. /Din istov

istovì v. 1. a seca: plânse până i se istovi lacrimile POP.; 2. a seca de puteri; 3. a se sfârși, a muri: până ce se va istovi în închisoare ISP. [V. istov].

istovésc v. tr. (d. istov). Sec, sfîrșesc. Extenuez, ucid. V. refl. Mă sec, mă sfîrșesc: lacrămile, puterile s’aŭ istovit. Mă extenuez, mă sfîrșesc, mor: s’a istovit muncind.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

istoví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istovésc, imperf. 3 sg. istoveá; conj. prez. 3 să istoveáscă

istoví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istovésc, imperf. 3 sg. istoveá; conj. prez. 3 sg. și pl. istoveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISTOVÍ vb. 1. v. extenua. 2. a deșela, a speti, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

ISTOVÍ vb. v. isprăvi, încheia, sfârși, termina.

ISTOVI vb. 1. a epuiza, a extenua, a frînge, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca continuă l-a ~.) 2. a deșela, a speti, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

istovi vb. v. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. SFÎRȘI. TERMINA.

Intrare: istovi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • istovi
  • istovire
  • istovit
  • istovitu‑
  • istovind
  • istovindu‑
singular plural
  • istovește
  • istoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • istovesc
(să)
  • istovesc
  • istoveam
  • istovii
  • istovisem
a II-a (tu)
  • istovești
(să)
  • istovești
  • istoveai
  • istoviși
  • istoviseși
a III-a (el, ea)
  • istovește
(să)
  • istovească
  • istovea
  • istovi
  • istovise
plural I (noi)
  • istovim
(să)
  • istovim
  • istoveam
  • istovirăm
  • istoviserăm
  • istovisem
a II-a (voi)
  • istoviți
(să)
  • istoviți
  • istoveați
  • istovirăți
  • istoviserăți
  • istoviseți
a III-a (ei, ele)
  • istovesc
(să)
  • istovească
  • istoveau
  • istovi
  • istoviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

istovi

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse, a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: epuiza extenua obosi slei 4 exemple
    exemple
    • Se istovise de tot, nu mai era în stare să se miște, nu-și putea înturna nici capul. MIRONESCU, S. A. 36.
      surse: DLRLC
    • Se uita... cum i se istovește sub ochi odorul. VLAHUȚĂ, O. A. 130.
      surse: DLRLC
    • Trebuia un om nou care să nu fie obosit de toate cîte vă istoviseră pe voi. DEMETRIUS, C. 37.
      surse: DLRLC
    • Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. II 462.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Să-i cerem [de mâncare] răspunse liniștit beizade, și ne va da poate, dacă cei care au căzut înaintea noastră n-au istovit totul. SADOVEANU, Z. C.192.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Ca într-o groapă fără fund se istoveau averile, fără s-o poată umplea. VLAHUȚĂ, O. A. 214.
      surse: DLRLC
    • 2.1. rar A pune capăt zilelor cuiva.
      surse: DLRLC sinonime: omorî ucide un exemplu
      exemple
      • Abia istovise Ercule pe balaur și numai iacătă că se pomeni cu unchiul fetelor că vine și-i spune cele ce s-au întîmplat. ISPIRESCU, U. 64.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • istov
    surse: DEX '98 DEX '09