13 definiții pentru istovi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTOVÍ, istovesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse, a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua. 2. Tranz. (Pop.) A sfârși, a termina, a epuiza. – Din istov.

ISTOVÍ, istovesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse, a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua. 2. Tranz. (Pop.) A sfârși, a termina, a epuiza. – Din istov.

istovi [At: DOSOFTEI, V. S. 235/1 / Pzi: ~vesc / E: istov] 1 vr (Înv) A se arăta. 2 vr (Înv) A se naște. 3-4 vtr A (se) sfârși. 5-6 vtr A (se) slei de puteri. 7-8 vtr (Înv) A (se) distruge. 9-10 vtr (Înv) A (se) omorî. 11 vt (Înv; c. i. bani) A pierde. 12 vt (Înv; c. i. bani) A cheltui. 13 vt(a) (Înv) A achita o datorie. 14 vt(a) (Înv) A lichida o afacere.

ISTOVÍ, istovesc, vb. IV. 1. Refl. A se slei de puteri (din cauza bolii sau a muncii); a se epuiza, a se extenua. Se istovise de tot, nu mai era în stare să se miște, nu-și putea înturna nici capul. MIRONESCU, S. A. 36. Se uita... cum i se istovește sub ochi odorul. VLAHUȚĂ, O. A. 130. ◊ Tranz. Trebuia un om nou care să nu fie obosit de toate cîte vă istoviseră pe voi. DEMETRIUS, C. 37. Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. II 462. 2. Tranz. A sfîrși, a termina, a isprăvi; a epuiza. Să-i cerem [de mîncare] răspunse liniștit beizade, și ne va da poate, dacă cei care au căzut înaintea noastră n-au istovit totul. SADOVEANU, Z. C.192. ◊ Refl. Ca într-o groapă fără fund se istoveau averile, fără s-o poată umplea. VLAHUȚĂ, O. A. 214. ♦ (Rar) A pune capăt zilelor cuiva; a omorî, a ucide. Abia istovise Ercule pe balaur și numai iacătă că se pomeni cu unchiul fetelor că vine și-i spune cele ce s-au întîmplat. ISPIRESCU, U. 64.

A ISTOVÍ ~ésc tranz. A face să se istovească; a extenua; a epuiza; a consuma; a sfârși. /Din istov

A SE ISTOVÍ mă ~ésc intranz. 1) A pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a nu mai avea puteri; a se sfârși; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se slei. 2) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit până nu mai rămâne nimic; a se epuiza; a se consuma. /Din istov

istovì v. 1. a seca: plânse până i se istovi lacrimile POP.; 2. a seca de puteri; 3. a se sfârși, a muri: până ce se va istovi în închisoare ISP. [V. istov].

istovésc v. tr. (d. istov). Sec, sfîrșesc. Extenuez, ucid. V. refl. Mă sec, mă sfîrșesc: lacrămile, puterile s’aŭ istovit. Mă extenuez, mă sfîrșesc, mor: s’a istovit muncind.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

istovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istovesc, imperf. 3 sg. istovea; conj. prez. 3 să istovească

istoví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istovésc, imperf. 3 sg. istoveá; conj. prez. 3 sg. și pl. istoveáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISTOVÍ vb. 1. v. extenua. 2. a deșela, a speti, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

ISTOVÍ vb. v. isprăvi, încheia, sfârși, termina.

ISTOVI vb. 1. a epuiza, a extenua, a frînge, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca continuă l-a ~.) 2. a deșela, a speti, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

istovi vb. v. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. SFÎRȘI. TERMINA.

Intrare: istovi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • istovi
  • istovire
  • istovit
  • istovitu‑
  • istovind
  • istovindu‑
singular plural
  • istovește
  • istoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • istovesc
(să)
  • istovesc
  • istoveam
  • istovii
  • istovisem
a II-a (tu)
  • istovești
(să)
  • istovești
  • istoveai
  • istoviși
  • istoviseși
a III-a (el, ea)
  • istovește
(să)
  • istovească
  • istovea
  • istovi
  • istovise
plural I (noi)
  • istovim
(să)
  • istovim
  • istoveam
  • istovirăm
  • istoviserăm
  • istovisem
a II-a (voi)
  • istoviți
(să)
  • istoviți
  • istoveați
  • istovirăți
  • istoviserăți
  • istoviseți
a III-a (ei, ele)
  • istovesc
(să)
  • istovească
  • istoveau
  • istovi
  • istoviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

istovi, istovescverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse, a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se istovise de tot, nu mai era în stare să se miște, nu-și putea înturna nici capul. MIRONESCU, S. A. 36. DLRLC
    • format_quote Se uita... cum i se istovește sub ochi odorul. VLAHUȚĂ, O. A. 130. DLRLC
    • format_quote Trebuia un om nou care să nu fie obosit de toate cîte vă istoviseră pe voi. DEMETRIUS, C. 37. DLRLC
    • format_quote Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. II 462. DLRLC
  • 2. tranzitiv popular Consuma, epuiza, isprăvi, sfârși, termina, încheia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să-i cerem [de mâncare] răspunse liniștit beizade, și ne va da poate, dacă cei care au căzut înaintea noastră n-au istovit totul. SADOVEANU, Z. C.192. DLRLC
    • format_quote reflexiv Ca într-o groapă fără fund se istoveau averile, fără s-o poată umplea. VLAHUȚĂ, O. A. 214. DLRLC
    • 2.1. rar A pune capăt zilelor cuiva. DLRLC
      • format_quote Abia istovise Ercule pe balaur și numai iacătă că se pomeni cu unchiul fetelor că vine și-i spune cele ce s-au întîmplat. ISPIRESCU, U. 64. DLRLC
etimologie:
  • istov DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.