8 definiții pentru epuizare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPUIZÁRE, epuizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) epuiza; terminare, isprăvire. 2. Operație de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcții. 3. Pierdere a capacității funcționale a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive; extenuare, oboseală, uzură. [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza.

EPUIZÁRE, epuizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) epuiza; terminare, isprăvire. 2. Operație de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcții. 3. Pierdere a capacității funcționale a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive; extenuare, oboseală, uzură. [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza.

epuizare sf [At: REBREANU, P. S. 154 / Pl: ~zări / E: epuiza] 1 Consumare sau întrebuințare integrală. 2 Vânzare integrală (a unor mărfuri, ediții etc.). 3 Secătuire a unor rezerve de substanțe, resurse naturale etc. 4 Discutare sau studiere amănunțită (a unor teme, probleme etc.). 5 Terminare. 6-7 Extenuare (1,3).

EPUIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) epuiza. 1. Terminare, sfîrșire, isprăvire (prin întrebuințare, consumare, vînzare). Epuizarea unei ediții. ♦ Lămurire completă, discutare în toate amănuntele. Epuizarea ordinii de zi. 2. Istovire, sleire, slăbire, extenuare. Stai liniștit, nu-i nimic grav... Epuizare și surexcitare nervoasă, atît! REBREANU, P. S. 154. – Pronunțat: -pu-i-.

EPUIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) epuiza; extenuare. [< epuiza].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epuizáre (-pu-i-) s. f., g.-d. art. epuizắrii; pl. epuizắri

epuizáre s. f. (sil. -pu-i-), g.-d. art. epuizării; pl. epuizări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPUIZÁRE s. 1. v. consumare. 2. v. extenuare.

EPUIZARE s. 1. consumare, isprăvire, sfîrșire, sfîrșit, terminare. (~ tuturor proviziilor.) 2. extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfîrșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.)

Intrare: epuizare
  • silabație: e-pu-i-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epuizare
  • epuizarea
plural
  • epuizări
  • epuizările
genitiv-dativ singular
  • epuizări
  • epuizării
plural
  • epuizări
  • epuizărilor
vocativ singular
plural

epuizare

  • 1. Acțiunea de a (se) epuiza.
    exemple
    • Epuizarea unei ediții.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Lămurire completă, discutare în toate amănuntele.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Epuizarea ordinii de zi.
        surse: DLRLC
  • 2. Operație de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcții.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 3. Pierdere a capacității funcționale a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive.
    exemple
    • Stai liniștit, nu-i nimic grav... Epuizare și surexcitare nervoasă, atît! REBREANU, P. S. 154.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi epuiza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN