8 definiții pentru terminare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina.

TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina.

terminare sf [At: POLIZU / Pl: ~nări / E: termina] 1 Încheiere a unei acțiuni Si: isprăvire, sfârșire, terminat1 (1). 2 (Lin; înv) Terminație (1).

TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; isprăvire. 2. (Rar) Terminație. «C»... în terminările în «iune», nu este decît «ț» transformat în «c». MACEDONSKI, O. IV 30.

TERMINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) termina și rezultatul ei; sfârșire, isprăvire. [< termina].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

termináre s. f., g.-d. art. terminắrii; pl. terminắri

termináre s. f., g.-d. art. terminării; pl. terminări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TERMINÁRE s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminat, (pop.) gătare, istovire, mântuire, (înv.) săvârșire. (~ tuturor lucrărilor.) 2. finalizare, isprăvire, încheiere, sfârșire. (~ a unei acțiuni deja începute.) 3. v. lichidare. 4. v. încheiere. 5. v. sfârșit. 6. v. absolvire. 7. v. consumare.

TERMINARE s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfîrșire, sfîrșit, terminat, (pop.) gătare, istovire, mîntuire, (înv.) săvîrșire. (~ tuturor lucrărilor.) 2. încheiere, lichidare. (~ tuturor socotelilor.) 3. încheiere, închidere, sfîrșit. (La ~ ședinței.) 4. încetare, sfîrșit, (înv. și reg.) spargere, spart. (După ~ horei.) 5. absolvență, absolvire, isprăvire. (După ~ școlii.) 6. consumare, epuizare, isprăvire, sfîrșire, sfîrșit. (~ tuturor proviziilor.)

Intrare: terminare
terminare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terminare
  • terminarea
plural
  • terminări
  • terminările
genitiv-dativ singular
  • terminări
  • terminării
plural
  • terminări
  • terminărilor
vocativ singular
plural