2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calomníe sf [At: DA ms / V: ~lum~ / Pl: ~ii / E: fr calomnie, lat calumnia ] Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva.

CALOMNÍE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia.

CALOMNÍE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia.

CALOMNÍE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă privitoare la un anumit fapt, făcută cu scopul de a atinge reputația și onoarea cuiva. V. bîrfire, defăimare, ponegrire, clevetire, hulă. Calomnia este ca un cărbune stins, ce nu te arde, dar te mînjește. BOLINTINEANU, O. 404.

CALOMNÍE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă făcută cu scopul de a atinge onoarea și reputația cuiva. – Fr. calomnie (lat. lit. calumnia).

CALOMNÍE s.f. Afirmație neadevărată și tendențioasă, care atinge reputația și onoarea cuiva; bârfeală, defăimare. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. calomnie, cf. lat. calumnia].

CALOMNÍE s. f. afirmație mincinoasă și tendențioasă care atinge onoarea și reputația cuiva; defăimare. (< fr. calomnie)

CALOMNÍE ~i f. Afirmație mincinoasă făcută cu scopul de a discredita pe cineva; bârfeală; defăimare; ponegrire; clevetire. [Art. calomnia; G.-D. calomniei; Sil. -ni-e] /<lat. calumnia, fr. calomnie

calomnie f. acuzare falșă ce atinge onoarea cuiva.

*calomníe f. (fr. calomnie, d. lat. calúmnia). Acuzațiune falsă, bîrfire, defăĭmare.

calomnia vt [At: CARAGIALE, O. VII, 230 / P: ~ni-a / Pzi: ~iéz / E: fr calomnier ] A spune, pe socoteala cuiva, lucruri rele, neadevărate, discreditându-l în onoarea și reputația sa Si: a bârfi, a cleveti, a defăima, a huli.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău pe nedrept, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputația sa; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A spune pe socoteala cuiva lucruri rele și neadevărate, cu intenția – de a-i atinge onoarea și reputația, de a-l micșora în stima oamenilor. – V. bîrfi, defăima, ponegri, cleveti, huli. M-a maltratat, m-a calomniat și, de sațiu, m-a iertat. CARAGIALE, O. VII 230. – Pronunțat: -ni-a.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, cu intenția de a-i atinge onoarea sau reputația. [Pr.: -ni-a] – Fr. calomnier (lat. lit. calumniari).

CALOMNIÁ vb. I. tr. A spune calomnii (la adresa cuiva), a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. calomnier].

CALOMNIÁ vb. tr. a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. (< fr. calomnier)

A CALOMNIÁ ~éz tranz. A ataca cu calomnii; a vorbi de rău; a defăima; a denigra; a blama; a bârfi; a cleveti; a huli; a ponosi; a ponegri; a detracta. [Sil. -ni-a] /<fr. calomnier, lat. calumniari

calomnia v. a atinge onoarea prin calomnii, a acuza pe nedrept.

*calomniéz v. tr. (fr. calomnier, d. lat. calumniari). Spun calomniĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calomníe s. f., art. calomnía, g.-d. art. calomníei; pl. calomníi, art. calomníile

arată toate definițiile

Intrare: calomnie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomnie
  • calomnia
plural
  • calomnii
  • calomniile
genitiv-dativ singular
  • calomnii
  • calomniei
plural
  • calomnii
  • calomniilor
vocativ singular
plural
Intrare: calomnia
  • silabație: -ni-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calomnia
  • calomniere
  • calomniat
  • calomniatu‑
  • calomniind
  • calomniindu‑
singular plural
  • calomnia
  • calomniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calomniez
(să)
  • calomniez
  • calomniam
  • calomniai
  • calomniasem
a II-a (tu)
  • calomniezi
(să)
  • calomniezi
  • calomniai
  • calomniași
  • calomniaseși
a III-a (el, ea)
  • calomnia
(să)
  • calomnieze
  • calomnia
  • calomnie
  • calomniase
plural I (noi)
  • calomniem
(să)
  • calomniem
  • calomniam
  • calomniarăm
  • calomniaserăm
  • calomniasem
a II-a (voi)
  • calomniați
(să)
  • calomniați
  • calomniați
  • calomniarăți
  • calomniaserăți
  • calomniaseți
a III-a (ei, ele)
  • calomnia
(să)
  • calomnieze
  • calomniau
  • calomnia
  • calomniaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)