2 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALOMNÍE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia.

CALOMNÍE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia.

calomníe sf [At: DA ms / V: ~lum~ / Pl: ~ii / E: fr calomnie, lat calumnia ] Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva.

CALOMNÍE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă privitoare la un anumit fapt, făcută cu scopul de a atinge reputația și onoarea cuiva. V. bîrfire, defăimare, ponegrire, clevetire, hulă. Calomnia este ca un cărbune stins, ce nu te arde, dar te mînjește. BOLINTINEANU, O. 404.

CALOMNÍE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă făcută cu scopul de a atinge onoarea și reputația cuiva. – Fr. calomnie (lat. lit. calumnia).

CALOMNÍE s.f. Afirmație neadevărată și tendențioasă, care atinge reputația și onoarea cuiva; bârfeală, defăimare. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. calomnie, cf. lat. calumnia].

CALOMNÍE s. f. afirmație mincinoasă și tendențioasă care atinge onoarea și reputația cuiva; defăimare. (< fr. calomnie)

CALOMNÍE ~i f. Afirmație mincinoasă făcută cu scopul de a discredita pe cineva; bârfeală; defăimare; ponegrire; clevetire. [Art. calomnia; G.-D. calomniei; Sil. -ni-e] /<lat. calumnia, fr. calomnie

calomnie f. acuzare falșă ce atinge onoarea cuiva.

*calomníe f. (fr. calomnie, d. lat. calúmnia). Acuzațiune falsă, bîrfire, defăĭmare.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău pe nedrept, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari.

calomnia vt [At: CARAGIALE, O. VII, 230 / P: ~ni-a / Pzi: ~iéz / E: fr calomnier ] A spune, pe socoteala cuiva, lucruri rele, neadevărate, discreditându-l în onoarea și reputația sa Si: a bârfi, a cleveti, a defăima, a huli.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputația sa; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A spune pe socoteala cuiva lucruri rele și neadevărate, cu intenția – de a-i atinge onoarea și reputația, de a-l micșora în stima oamenilor. – V. bîrfi, defăima, ponegri, cleveti, huli. M-a maltratat, m-a calomniat și, de sațiu, m-a iertat. CARAGIALE, O. VII 230. – Pronunțat: -ni-a.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, cu intenția de a-i atinge onoarea sau reputația. [Pr.: -ni-a] – Fr. calomnier (lat. lit. calumniari).

CALOMNIÁ vb. I. tr. A spune calomnii (la adresa cuiva), a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. [Pron. -ni-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. calomnier].

CALOMNIÁ vb. tr. a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. (< fr. calomnier)

A CALOMNIÁ ~éz tranz. A ataca cu calomnii; a vorbi de rău; a defăima; a denigra; a blama; a bârfi; a cleveti; a huli; a ponosi; a ponegri; a detracta. [Sil. -ni-a] /<fr. calomnier, lat. calumniari

calomnia v. a atinge onoarea prin calomnii, a acuza pe nedrept.

*calomniéz v. tr. (fr. calomnier, d. lat. calumniari). Spun calomniĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

calomnie s. f., art. calomnia, g.-d. art. calomniei; pl. calomnii, art. calomniile (desp. -ni-i-)

calomnie s. f., art. calomnia, g.-d. art. calomniei; pl. calomnii, art. calomniile

calomníe s. f., art. calomnía, g.-d. art. calomníei; pl. calomníi, art. calomníile

calomnia (a ~) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 sg. calomniez (desp. -ni-ez), 3 calomnia, 1 pl. calomniem; conj. prez. 1 sg. să calomniez, 3 să calomnieze; ger. calomniind (desp. -ni-ind)

calomnia (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 calomniază, 1 pl. calomniem (-ni-em); conj. prez. 3 să calomnieze; ger. calomniind (-ni-ind)

calomniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. calomniéz, 3 sg. și pl. calomniáză, 1 pl. calomniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. calomniéze; ger. calomniínd (sil. -ni-ind)

calomnia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. calomniază, 1 pl. calomniem, ger. calomniind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CALOMNIE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)

Calomnie ≠ elogiu, laudă, panegiric

CALOMNIÁ vb. a (se) bârfi, a (se) blama, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)

CALOMNIA vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri, (Îl ~ pe nedrept.) corectat(ă)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Calomniez, calomniez, il en restera toujours quelque chose (fr. „Calomniați, calomniați, ceva tot va rămîne!”) Beaumarchais, Bărbierul din Sevilla – act. II, sc. 8. Sînt cuvintele din faimoasa tiradă a lui Don Basilio, care i-a inspirat compozitorului italian Rossini, nu mai puțin faimoasa „arie a calomniei”. Autorul, punîndu-l pe Don Basilio să facă elogiul calomniei, arată că cei ce folosesc această armă perfidă, strecoară în mod conștient veninul minciunilor, convinși că măcar un strop tot va rămîne în sufletul oamenilor, de pe urma unor astfel de ponegriri. De aici, această expresie, aplicată defăimătorilor fără scrupule, de tipul lui Don Basilio, care se bucura și rîdea melistofelic văzînd cum o șoaptă calomnioasă ia încet-încet proporții: „Și se-ntinde ca un val, Ca un foc, ca un cutremur, Ca urgia ce produce Un dezastru infernal”. La rîndul lui, Beaumarchais s-a inspirat din Francis Bacon care, în lucrarea sa De dignitate et augmentis scientiarum (cartea a 8-a, cap. II), exprimă o idee identică într-o formă care e și ea aproape identică: Audacter calumniare, semper aliquid haeret (Calomniază cu îndrăzneală, pînă la urmă tot se prinde ceva). LIT.

Intrare: calomnie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomnie
  • calomnia
plural
  • calomnii
  • calomniile
genitiv-dativ singular
  • calomnii
  • calomniei
plural
  • calomnii
  • calomniilor
vocativ singular
plural
calumnie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: calomnia
  • silabație: -ni-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calomnia
  • calomniere
  • calomniat
  • calomniatu‑
  • calomniind
  • calomniindu‑
singular plural
  • calomnia
  • calomniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calomniez
(să)
  • calomniez
  • calomniam
  • calomniai
  • calomniasem
a II-a (tu)
  • calomniezi
(să)
  • calomniezi
  • calomniai
  • calomniași
  • calomniaseși
a III-a (el, ea)
  • calomnia
(să)
  • calomnieze
  • calomnia
  • calomnie
  • calomniase
plural I (noi)
  • calomniem
(să)
  • calomniem
  • calomniam
  • calomniarăm
  • calomniaserăm
  • calomniasem
a II-a (voi)
  • calomniați
(să)
  • calomniați
  • calomniați
  • calomniarăți
  • calomniaserăți
  • calomniaseți
a III-a (ei, ele)
  • calomnia
(să)
  • calomnieze
  • calomniau
  • calomnia
  • calomniaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calomnie, calomniisubstantiv feminin

etimologie:

calomnia, calomniezverb

  • 1. A vorbi pe cineva de rău pe nedrept, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote M-a maltratat, m-a calomniat și, de sațiu, m-a iertat. CARAGIALE, O. VII 230. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.