9 definiții pentru ponegrire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PONEGRIRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a (se) ponegri; bârfire, defăimare, calomniere, ponegreală. – V. ponegri.
PONEGRIRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a (se) ponegri; bârfire, defăimare, calomniere, ponegreală. – V. ponegri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ponegrire sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 153 / Pl: ~ri / E: ponegri] 1 (Înv) Înnegrire. 2 Punere cu rea-credință a cuiva sau a manifestărilor lui într-o lumină defavorabilă Si: defăimare, calomniere, denigrare, (rar) ponegreală, (îvp) hulire, (înv) ocărâre. 3 Bârfire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONEGRIRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a ponegri și rezultatul ei; bîrfire, defăimare. Un om care iubește își varsă focul împotriva iubitei sale... exagerînd în ponegrire, cum exagerase înainte în idealizare. GHEREA, ST. CR. I 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ponegrire (desp. -ne-gri-) s. f., g.-d. art. ponegririi; pl. ponegriri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ponegrire (-ne-gri-) s. f., g.-d. art. ponegririi; pl. ponegriri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ponegrire s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. ponegririi, pl. ponegriri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PONEGRIRE s. v. calomniere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PONEGRIRE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ponegrire ≠ glorificare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: po-ne-gri-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ponegrire, ponegririsubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) ponegri. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bârfire calomniere defăimare ponegreală antonime: glorificare
- Un om care iubește își varsă focul împotriva iubitei sale... exagerînd în ponegrire, cum exagerase înainte în idealizare. GHEREA, ST. CR. I 153. DLRLC
-
etimologie:
- ponegri DEX '98 DEX '09