14 definiții pentru huli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HULI, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti.

HULI, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti.

huli vt [At: COD. VOR. 157/7 / S și: (înv) gh~ / Pzi: ~lesc / E: vsl хоулити] (Îoc a lăuda) 1 A spune vorbe de ocară. 2 A vorbi de rău pe cineva. 3 A batjocori. 4 A înjosi pe cineva în ochii altora. 5 (Pex) A calomnia. 6 (Pex) A defăima. 7 A blasfemia ceva considerat sfânt. 8 (Pex) A disprețui.

HULI, hulesc, vb. IV. Tranz. A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî (pe cineva); p. ext. a vorbi de rău, a bîrfi, a calomnia, a defăima. Îi place lui s-audă cum îl cinstesc oamenii și-i doresc zile multe... Pentru asta, ce să spun, eu nu l-oi huli. GALAN, Z. R. 284. Mișeii-au îndrăznit a mă huli. COȘBUC, P. II 284. Toată lumea mă hulește, numai puica mă iubește. TEODORESCU, P. P. 314. ◊ Absol. De te-ating, să feri în laturi, De hulesc să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură. EMINESCU, O. I 198. De vor huli, ce-ți pasă? Ești bun? Poporul știe Și cade sub disprețu-i acel ce calomnie. BOLINTINEANU, O. 135. ◊ (Rar, complementul indică un lucru) Eu știu că e vinul oprit de profet! – «Oprit e, creștine! Dar nu e mirare că eu îl iubesc, Mirare-i că unii de-ai voștri-l hulesc, Și-aceasta-i rușine!» COȘBUC, P. I 210.

A HULI ~esc tranz. 1) (persoane) A trata cu hule (pentru a calomnia); a vorbi de rău; a ponegri; a defăima; a denigra. 2) (lucruri sau ființe considerate sfinte) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a batjocori; a profana. /<sl. huliti

hulì v. 1. a blestema: a huli cele sfinte; 2. a ocărî: el laudă străinul și neamul lui hulește AL.; 3. a calomnia: istoricii hulesc pe ambițiosul și barbarul său dușman BĂLC. [Slav. HULITI].

hulésc, v. tr. și intr. (vsl. huliti). Rar. Defaim, bîrfesc, calomniez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

huli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulesc, 3 sg. hulește, imperf. 1 huleam; conj. prez. 1 sg. să hulesc, 3 să hulească

huli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulesc, imperf. 3 sg. hulea; conj. prez. 3 să hulească

huli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulesc, imperf. 3 sg. hulea; conj. prez. 3 sg. și pl. hulească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HULI vb. v. blasfema.

HULI vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

HULI vb. (BIS.) a blasfema.

huli vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.

A huli ≠ a lăuda

Intrare: huli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huli
  • hulire
  • hulit
  • hulitu‑
  • hulind
  • hulindu‑
singular plural
  • hulește
  • huliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hulesc
(să)
  • hulesc
  • huleam
  • hulii
  • hulisem
a II-a (tu)
  • hulești
(să)
  • hulești
  • huleai
  • huliși
  • huliseși
a III-a (el, ea)
  • hulește
(să)
  • hulească
  • hulea
  • huli
  • hulise
plural I (noi)
  • hulim
(să)
  • hulim
  • huleam
  • hulirăm
  • huliserăm
  • hulisem
a II-a (voi)
  • huliți
(să)
  • huliți
  • huleați
  • hulirăți
  • huliserăți
  • huliseți
a III-a (ei, ele)
  • hulesc
(să)
  • hulească
  • huleau
  • huli
  • huliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huli, hulescverb

  • 1. popular A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: blasfema ocărî antonime: lăuda
    • format_quote (și) absolut De te-ating, să feri în laturi, De hulesc să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură. EMINESCU, O. I 198. DLRLC
    • format_quote (și) absolut De vor huli, ce-ți pasă? Ești bun? Poporul știe Și cade sub disprețu-i acel ce calomnie. BOLINTINEANU, O. 135. DLRLC
    • format_quote rar Eu știu că e vinul oprit de profet! – «Oprit e, creștine! Dar nu e mirare că eu îl iubesc, Mirare-i că unii de-ai voștri-l hulesc, Și-aceasta-i rușine!» COȘBUC, P. I 210. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.