14 definiții pentru huli
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HULI, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HULI, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
huli vt [At: COD. VOR. 157/7 / S și: (înv) gh~ / Pzi: ~lesc / E: vsl хоулити] (Îoc a lăuda) 1 A spune vorbe de ocară. 2 A vorbi de rău pe cineva. 3 A batjocori. 4 A înjosi pe cineva în ochii altora. 5 (Pex) A calomnia. 6 (Pex) A defăima. 7 A blasfemia ceva considerat sfânt. 8 (Pex) A disprețui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HULI, hulesc, vb. IV. Tranz. A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî (pe cineva); p. ext. a vorbi de rău, a bîrfi, a calomnia, a defăima. Îi place lui s-audă cum îl cinstesc oamenii și-i doresc zile multe... Pentru asta, ce să spun, eu nu l-oi huli. GALAN, Z. R. 284. Mișeii-au îndrăznit a mă huli. COȘBUC, P. II 284. Toată lumea mă hulește, numai puica mă iubește. TEODORESCU, P. P. 314. ◊ Absol. De te-ating, să feri în laturi, De hulesc să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură. EMINESCU, O. I 198. De vor huli, ce-ți pasă? Ești bun? Poporul știe Și cade sub disprețu-i acel ce calomnie. BOLINTINEANU, O. 135. ◊ (Rar, complementul indică un lucru) Eu știu că e vinul oprit de profet! – «Oprit e, creștine! Dar nu e mirare că eu îl iubesc, Mirare-i că unii de-ai voștri-l hulesc, Și-aceasta-i rușine!» COȘBUC, P. I 210.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A HULI ~esc tranz. 1) (persoane) A trata cu hule (pentru a calomnia); a vorbi de rău; a ponegri; a defăima; a denigra. 2) (lucruri sau ființe considerate sfinte) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a batjocori; a profana. /<sl. huliti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hulì v. 1. a blestema: a huli cele sfinte; 2. a ocărî: el laudă străinul și neamul lui hulește AL.; 3. a calomnia: istoricii hulesc pe ambițiosul și barbarul său dușman BĂLC. [Slav. HULITI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hulésc, v. tr. și intr. (vsl. huliti). Rar. Defaim, bîrfesc, calomniez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
huli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulesc, 3 sg. hulește, imperf. 1 huleam; conj. prez. 1 sg. să hulesc, 3 să hulească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
huli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulesc, imperf. 3 sg. hulea; conj. prez. 3 să hulească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
huli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulesc, imperf. 3 sg. hulea; conj. prez. 3 sg. și pl. hulească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HULI vb. v. blasfema.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HULI vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HULI vb. (BIS.) a blasfema.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
huli vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A huli ≠ a lăuda
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
huli, hulescverb
- 1. A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De te-ating, să feri în laturi, De hulesc să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură. EMINESCU, O. I 198. DLRLC
- De vor huli, ce-ți pasă? Ești bun? Poporul știe Și cade sub disprețu-i acel ce calomnie. BOLINTINEANU, O. 135. DLRLC
- Eu știu că e vinul oprit de profet! – «Oprit e, creștine! Dar nu e mirare că eu îl iubesc, Mirare-i că unii de-ai voștri-l hulesc, Și-aceasta-i rușine!» COȘBUC, P. I 210. DLRLC
-
etimologie:
- huliti DEX '98 DEX '09