15 definiții pentru calomnia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calomnia vt [At: CARAGIALE, O. VII, 230 / P: ~ni-a / Pzi: ~iéz / E: fr calomnier ] A spune, pe socoteala cuiva, lucruri rele, neadevărate, discreditându-l în onoarea și reputația sa Si: a bârfi, a cleveti, a defăima, a huli.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău pe nedrept, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputația sa; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A spune pe socoteala cuiva lucruri rele și neadevărate, cu intenția – de a-i atinge onoarea și reputația, de a-l micșora în stima oamenilor. – V. bîrfi, defăima, ponegri, cleveti, huli. M-a maltratat, m-a calomniat și, de sațiu, m-a iertat. CARAGIALE, O. VII 230. – Pronunțat: -ni-a.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, cu intenția de a-i atinge onoarea sau reputația. [Pr.: -ni-a] – Fr. calomnier (lat. lit. calumniari).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calomniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 calomniáză, 1 pl. calomniém (-ni-em); conj. prez. 3 să calomniéze; ger. calomniínd (-ni-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALOMNIÁ vb. a (se) bârfi, a (se) blama, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)

CALOMNIÁ vb. I. tr. A spune calomnii (la adresa cuiva), a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. calomnier].

CALOMNIÁ vb. tr. a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. (< fr. calomnier)

A CALOMNIÁ ~éz tranz. A ataca cu calomnii; a vorbi de rău; a defăima; a denigra; a blama; a bârfi; a cleveti; a huli; a ponosi; a ponegri; a detracta. [Sil. -ni-a] /<fr. calomnier, lat. calumniari

calomnia v. a atinge onoarea prin calomnii, a acuza pe nedrept.

calomnia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. calomniază, 1 pl. calomniem, ger. calomniind)

*calomniéz v. tr. (fr. calomnier, d. lat. calumniari). Spun calomniĭ.

calomniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. calomniéz, 3 sg. și pl. calomniáză, 1 pl. calomniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. calomniéze; ger. calomniínd (sil. -ni-ind)

CALOMNIA vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri, (Îl ~ pe nedrept.) corectată

Intrare: calomnia
  • silabație: -ni-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calomnia
  • calomniere
  • calomniat
  • calomniatu‑
  • calomniind
  • calomniindu‑
singular plural
  • calomnia
  • calomniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calomniez
(să)
  • calomniez
  • calomniam
  • calomniai
  • calomniasem
a II-a (tu)
  • calomniezi
(să)
  • calomniezi
  • calomniai
  • calomniași
  • calomniaseși
a III-a (el, ea)
  • calomnia
(să)
  • calomnieze
  • calomnia
  • calomnie
  • calomniase
plural I (noi)
  • calomniem
(să)
  • calomniem
  • calomniam
  • calomniarăm
  • calomniaserăm
  • calomniasem
a II-a (voi)
  • calomniați
(să)
  • calomniați
  • calomniați
  • calomniarăți
  • calomniaserăți
  • calomniaseți
a III-a (ei, ele)
  • calomnia
(să)
  • calomnieze
  • calomniau
  • calomnia
  • calomniaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)