8 definiții pentru calomniere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia; defăimare, hulire, ponegrire. [Pr.: -ni-e-] – V. calomnia.

CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia; defăimare, hulire, ponegrire. [Pr.: -ni-e-] – V. calomnia.

calomniere sf [At: DEX2 / P: ~ni-e~ / Pl: ~ri / E: calomnia] Calomnie.

CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia. [Pr.: -ni-e-]

CALOMNIÉRE s.f. Acțiunea de a calomnia. [Pron. -ni-e-. / < calomnia].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calomniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. calomniérii; pl. calomniéri

calomniére s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. calomniérii; pl. calomniéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALOMNIÉRE s. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pâră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (O ~ ordinară.)

CALOMNIERE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (O ~ ordinară.)

Intrare: calomniere
calomniere substantiv feminin
  • silabație: -ni-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomniere
  • calomnierea
plural
  • calomnieri
  • calomnierile
genitiv-dativ singular
  • calomnieri
  • calomnierii
plural
  • calomnieri
  • calomnierilor
vocativ singular
plural

calomniere

etimologie:

  • vezi calomnia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN