opțiuni
  • info

16 definiții pentru discredita

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCREDITA, discreditez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite. – Din fr. discréditer.

DISCREDITA, discreditez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite. – Din fr. discréditer.

discredita vtr [At: ASACHI, E. D. 23/12 / V: (înv) des~, dec~[1] / Pzi: ~tez / E: fr discréditer] (D. oameni) 1-2 A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, încrederea altora, buna reputație etc. Si: a (se) compromite.

  1. Varianta decredita nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

DISCREDITA, discreditez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană, o organizație, o concepție etc.) A face să-și piardă creditul, încrederea altora, considerația, a strica reputația. V. compromite, defăima. Prin pamflete... ai căutat să discreditezi pe membrii comitetului mîntuirii publice. CAMIL PETRESCU, T. II 603. Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze. CARAGIALE, O. III 211. ◊ Refl. S-a discreditat printr-o acțiune nejustă.

DISCREDITA vb. I. tr., refl. A face ca cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea, creditul altora, a(-și) strica reputația. [< fr. discréditer, cf. it. discreditare].

DISCREDITA vb. tr., refl. a(-și) pierde reputația, a (se) compromite. (< fr. discréditer)

A DISCREDITA ~ez tranz. (persoane, teorii, organizații etc.) A face să se discrediteze; a compromite. /<fr. discréditer

A SE DISCREDITA mă ~ez intranz. A-și pierde creditul, reputația; a se compromite. /<fr. discréditer

discredità v. 1. a face să cază în discredit; 2. a pierde creditul.

descredita v vz discredita

* discreditéz v. tr. (fr. discréditer. V. a-creditez). Fac să cadă în discret, compromit, îm perd creditu: omu politic se poate discredita ca și negustoru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

discredita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. discreditez, 3 discreditează; conj. prez. 1 sg. să discreditez, 3 să discrediteze

discredita (a ~) vb., ind. prez. 3 discreditează

discredita vb., ind. prez. 1 sg. discreditez, 3 sg. și pl. discreditează; conj. prez. 3 sg. și pl. discrediteze

discredita

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISCREDITA vb. 1. v. calomnia. 2. v. compromite.

DISCREDITA vb. 1. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.) 2. a (se) compromite, (rar) a (se) pierde. (Nu putea ~ cauza revoluției.)

Intrare: discredita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • discredita
  • discreditare
  • discreditat
  • discreditatu‑
  • discreditând
  • discreditându‑
 singular plural
  • discreditează
  • discreditați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • discreditez
 (să)
  • discreditez
  • discreditam
  • discreditai
  • discreditasem
a II-a (tu)
  • discreditezi
 (să)
  • discreditezi
  • discreditai
  • discreditași
  • discreditaseși
a III-a (el, ea)
  • discreditează
 (să)
  • discrediteze
  • discredita
  • discredită
  • discreditase
plural I (noi)
  • discredităm
 (să)
  • discredităm
  • discreditam
  • discreditarăm
  • discreditaserăm
  • discreditasem
a II-a (voi)
  • discreditați
 (să)
  • discreditați
  • discreditați
  • discreditarăți
  • discreditaserăți
  • discreditaseți
a III-a (ei, ele)
  • discreditează
 (să)
  • discrediteze
  • discreditau
  • discreditară
  • discreditaseră
descredita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

discredita, discreditezverb

  • 1. A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: calomnia compromite
    • format_quote Prin pamflete... ai căutat să discreditezi pe membrii comitetului mîntuirii publice. CAMIL PETRESCU, T. II 603. DLRLC
    • format_quote Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze. CARAGIALE, O. III 211. DLRLC
    • format_quote S-a discreditat printr-o acțiune nejustă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.