5 intrări

88 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALCARE s.f. v. calchiere.

CALCAR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu, de culoare albă, cenușie, gălbuie sau neagră, utilizată ca material de construcție; piatră-de-var. [Acc. și: calcar] – Din lat. calcarius, fr. calcaire.

CALCHIA, calchiez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce un desen sau o schiță cu ajutorul hârtiei de calc. 2. A forma cuvinte sau expresii noi ori a adăuga un sens nou unui cuvânt printr-un calc (3). [Pr.: -chi-a] – Din fr. calquer.

CALCHIERE, calchieri, s. f. Acțiunea de a calchia și rezultatul ei. [Pr.: -chi-e-] – V. calchia.

CĂLCA, calc, vb. I. I. 1. Intranz. A pune piciorul pe ceva sau undeva; a păși. ◊ Expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva. A călca strâmb (sau alături cu drumul) = a fi necinstit, incorect, a se abate de la normele de conduită stabilite. A călca cu stângul = a porni prost la o acțiune; a nu izbuti. A călca cu dreptul = a începe ceva cu bine; a izbuti. ♦ A trece pășind peste ceva. 2. Tranz. (Pop.; despre bărbătușul păsărilor) A fecunda. 3. Intranz. A intra, a veni undeva, a se abate. 4. Tranz. A cutreiera, a străbate un drum, o regiune etc. 5. Tranz. Fig. A încălca pustiind și prădând. ♦ (Fam.) A veni fără veste undeva sau la cineva. II. Tranz. 1. A strivi, a zdrobi, a nimici cu picioarele. ♦ A bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele. ♦ A tescui strugurii cu picioarele. ◊ Expr. A călca apa = a se menține la suprafața apei înotând în poziție verticală. ♦ Intranz. A înfrânge o pornire sau un sentiment. ◊ Expr. A-și călca pe inimă = a face ceva împotriva propriilor sale sentimente, împotriva propriei sale voințe. 2. A nu respecta o hotărâre, o lege, o obligație etc. III. Tranz. A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. – Lat. calcare.

CĂLCARE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. 2. Abatere, deviere de la un principiu. 3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii). – V. călca.

CĂLCARE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. 2. Abatere, deviere de la un principiu. 3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii). – V. călca.

călca1 [At: CORESI, EV. 8/30 / Pzi: calc / E: ml calcare] 1 vi A pune piciorul pe ceva sau undeva Si: a păși. 2 vi (Îe) A ~ ca din pod (sau de sus) A umbla trufaș. 3 vi (Îe) A ~ în străchini A umbla neatent. 4 vi (Îae) A fi stângaci. 5 vi (Îae) A face gafe. 6 vi (Îe) A ~ pe urmele cuiva A avea apucăturile, comportamentul cuiva. 7 vi (Îe) A ~ a... A umbla ca..., a promite să ajungă... 8 vi (Îe) A ~ strâmb A fi necinstit. 9-10 vi (Îe) A ~ cu dreptul (sau stângul) A porni bine (prost) la o acțiune.12 vi (Îae) A (nu) izbuti. 13 vt A apăsa ceva cu piciorul. 14 vi (Subiectul este mașina, trenul, trăsura etc.) A zdrobi trecând peste ceva. 15 vtrp (Pop; d. păsări) A se împerechea. 16 vi A trece, a se abate pe undeva. 17 vt (Fam) A veni fără veste undeva sau la cineva. 18 vt A strivi, a zdrobi cu picioarele. 19 vt A bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o pășire repetată cu picioarele. 20 vt (C.i. strugurii) A tescui cu picioarele. 21 vt (Îe) A ~ apa A se menține la suprafața apei în poziție verticală, fără a înainta. 22 vi A înfrânge o pornire sau un sentiment. 23 vt (Îe) A-și ~ pe inimă A face ceva împotriva propriilor sentimente și voințe. 24 vt (C.i. legea, porunca, jurământul, făgăduiala etc.) A încălca. 25 vt (C.i. oamenii; subiectul este nevoia, boala, focul etc.) A ajunge. 26 vt (Cio) A asupri. 27 vt A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. 28 vr (D. vite) A se lovi în mers la picioarele din față cu copitele picioarelor dinapoi. 29 vt (C.i. drumul, un loc etc.) A bătători, a cutreiera. 30 vt (Cu subiectul dușmanul, hoții etc.) A da năvală, a intra (pe neprevăzute), pustiind, prădând, jefuind. 31 vt (C.i. ferăstrăul) A ascuți, îndepărtând dinții lateral.

călcare sf [At: ANTIM, P. 96 / Pl: ~cări / E: călca] (Rar) 1 Pășire. 2 Bătătorire. 3 Încălcare. 4 Jefuire.

CALCAR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu, de culoare albă, cenușie, roșie, neagră etc.; piatră-de-var. [Acc. și: calcar] – Din lat. calcarius, fr. calcaire.

CALCHIA, calchiez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce un desen sau o schiță cu ajutorul hârtiei de calc. 2. A forma cuvinte sau expresii noi ori a îmbogăți un cuvânt sau o expresie cu un sens nou cu ajutorul unui calc (3). [Pr.: -chi-a] – Din fr. calquer.

CALCHIERE, calchieri, s. f. Acțiunea de a calchia și rezultatul ei. [Pr.: -chie-re-] – V. calchia.

CĂLCA, calc, vb. I. I. 1. Intranz. A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păși. ◊ Expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva. A călca strâmb (sau alături cu drumul) = a fi necinstit, incorect, a se abate de la normele de conduită stabilite. A călca cu stângul = a porni prost la o acțiune; a nu izbuti. A călca cu dreptul = a începe ceva cu bine; a izbuti. ♦ A trece pășind peste ceva. 2. Tranz. (Pop.; despre bărbătușul păsărilor) A fecunda. 3. Intranz. A intra, a veni undeva, a se abate. 4. Tranz. A cutreiera, a străbate un drum, o regiune etc. 5. Tranz. Fig. A încălca pustiind și prădând. ♦ (Fam.) A veni fără veste undeva sau la cineva. II. Tranz. 1. A strivi, a zdrobi, a nimici cu picioarele. ♦ A bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele. ♦ A tescui strugurii cu picioarele. ◊ Expr. A călca apa = a se menține la suprafața apei înotând în poziție verticală. ♦ Intranz. A înfrânge o pornire sau un sentiment. ◊ Expr. A-și călca pe inimă = a face ceva împotriva propriilor sale sentimente, împotriva propriei sale voințe. 2. A nu respecta o hotărâre, o lege, o obligație etc. III. Tranz. A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. – Lat. calcare.

CALCAR s. n. Rocă sedimentară care constă din carbonat de calciu; (popular) piatră de var. De pe crestele lui [ale muntelui] acoperite cu o spumă albă de calcar, Ardealul primește... două din cele mai iubite și mai cîntate ape ale lui. BOGZA, C. O. 10. – Accentuat și: calcar.

CALCHIA, calchiez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce un desen sau o schiță cu ajutorul hîrtiei de calc. 2. A forma cuvinte sau expresii, transpunînd din altă limbă elementele de formare; a îmbogăți un cuvînt cu un sens nou după modelul unui cuvînt străin. – Pronunțat: -chi-a.

CĂLCA, calc, vb. I. I. 1. Intranz. (Urmat de determinări locale sau modale) A pune piciorul pe ceva sau undeva; a păși. Calcă parcă altfel. Are mersul mai mult sărit. SAHIA, N. 97. Fiul împăratului nu cuteza să calce pe pardoseala băii și pe velințele... așternute prin palat, de milă să nu le strice frumusețea. ISPIRESCU, L. 38. Purcelul calcă înainte pe covoare. CREANGĂ, P. 38. ◊ (Arătînd felul de a merge, de a păși) A călca înțepat. Calcă în vîrful picioarelor. Calcă ușor.Sentinela umbla pe puntea de tablă de fier. Avea cizme țintuite, călca greu, și tot șlepul gol și uriaș răsuna ca un clopot. DUMITRIU, N. 135. ◊ Expr. (Rar) A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș. Cum o să-și răsucească mustața de grozav printre tineret, o să calce din pod. DELAVRANCEA, S. 39. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stîngaci; a face o gafă. A călca în urma cuiva = a merge după cineva, a urma pe cineva. Nici un os nu mai găsea, Că-n urma voinicilor Calcă ceata lupilor. ALECSANDRI, P. P. 262. A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile sau obiceiurile cuiva. Calcă pe urmele tatălui-său. A călca... = a) a umbla ca... Barba și punga... te făcea să calci a popă. CREANGĂ, A. 86; b) a promite să ajungă... A călca strîmb (sau într-aiurea sau alături cu drumul) = a se abate de la linia bunei conduite, a face o faptă nepermisă. Iubești pe alta... Te-am înțeles eu de mult că-mi calci într-aiurea. ALECSANDRI, T. 1017. A calea cu stîngul = a începe ceva greșit; a nu izbuti. A călca cu dreptul = a începe ceva bine. ◊ Tranz. Simții că m-a călcat oarecine pe rochie. ISPIRESCU, L. 236. ◊ (Expr.) A nu mai călca iarbă verde = a nu mai trăi, a muri, a fi mort. Pînă cînd va călca el... iarbă verde, noi n-om fi... în ticnă. SBIERA, P. 241. A călca apa = a înota în poziție verticală, mișcînd numai picioarele. Fana călca apa și știa să facă pluta, înota voinicește, cu o mînă sau cu amîndouă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 41. ♦ Tranz. A apăsa cu piciorul pe piciorul altcuiva pentru a-i face semn sau a-i da să înțeleagă ceva. Cum se învîrtea hora, ba o strîngea pe fată de mînă, ba o călca pe picior... cum e treaba flăcăilor. CREANGĂ, P. 163. ♦ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «peste») A trece peste ceva pășind pe deasupra. Ercul Erculean, Căpitan rîmlean, Calcă peste piatră. ALECSANDRI, P. P. 15. ◊ Fig. Ar fi trebuit să calce peste trupul meu, ca să se ducă a se cununa cu el. NEGRUZZI, S. I 52. 2. Intranz. (Urmat uneori de determinări introduse prin prep. «pe», «prin», «în», «pe la») A intra, a veni undeva, a se abate. Tata l-a poftit să nu mai calce pe la voi. PAS, Z. I 253. Aici sîntem pe moșia unei gheonoaie care e atît de rea, încît nimeni nu calcă pe moșia ei fără să fie omorît. ISPIRESCU, L. 4. Mi-a hotărît să nu-i mai calc în casă, de cînd i-am zis că se dă cu roș. ALECSANDRI, T. I 40. ◊ Tranz. (în expr.) A călca pragul (sau casa) cuiva = a intra undeva, a merge la cineva. I-a poruncit să nu-i mai calce pragul. CARAGIALE,O.III 34. Eu casa nu i-o voi mai călca. RETEGANUL, P. TV 4. A călca pragul = a ieși din casă. Dar nici pragul n-am călcat Și altul mi-am căpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, 235. 3. Tranz. (Cu privire la un drum, la o regiune etc.) A cutreiera, a colinda, a străbate. Toată [pădurea] o călcă, pînă ajunse la o căsuță. RETEGANUL, P. IV 13. De cînd mă simt bărbat, Multe țări eu am călcat. ALECSANDRI, P. I 97. Eu toți munții am călcat, Mură-albastră n-am aflat. ALECSANDRI, P. P. 53. 4. Tranz. Fig. (Subiectul e dușmanul, hoții etc.; cu privire la om, țară, hotar, casă) A da năvală, a intra (pe neprevăzute) și a lua în stăpînire; a încălca pustiind, prădînd sau jefuind. L-au călcat într-o noapte hoții și erau să-l taie. PAS, Z. I 26. Din porunca domniei, Roșea îl călcase noaptea și-l ridicase din pat de lîngă jupîneasă. SADOVEANU, Z. C. 228. Nu care cumva să fi trecut să calce țara turcului? ISPIRESCU, M. V. 60. Subprefecții călcară peste noapte casa din Curechi, unde dormea liniștit Crișanul, și-l prinseră legat. ODOBESCU, S. III 533. ◊ Fig. (Subiectul e primejdia, durerea etc.) Pe noi ne-a călcat mare jale. GALACTION, O. I 255. Măi, podar...! Trage podul, Să trec Oltul, C-aicea te calcă focul Și te prăpădesc cu totul. TEODORESCU, P. P. 292. ♦ (Familiar) A veni fără veste undeva sau la cineva, a face cuiva o vizită (pe neașteptate). Peste vreo opt zile, m-a călcat d. Guță iar, și iar mi-a șters carboava. CARAGIALE, M. 284. II. Tranz. (De obicei determinat prin «în» sau «sub picioare») 1. A strivi, a zdrobi, a nimici. Omul în frămîntarea luptei nu mai e om. Îl lovești, nu-l doare. Cade și alții îl calcă, nu simte. DELAVRANCEA, A. 46. Să călcăm în picioare și cal și călăreț. ISPIRESCU, M. V. 23. Calu-i turbă, mușcă, sare... Calcă trupuri sub picioare. ALECSANDRI, P. II 16. Măicuța călcatu-i-a Cu copita calului Tocma-n capu pieptului. JARNÍK-BÎRSEANU, 485. ◊ Fig. Vijelia-ngrozitoare... calcă totul în picioare. EMINESCU, O. I 148. Fericit acel ce calcă tirania în picioare! ALECSANDRI, P. A. 82. Săracă și-a mea inimă, Cum o calcă răii-n tină! ANT. LIT. POP. I 30. Noi, țăranii, vai de noi, Ne-au fript hoții de ciocoi! Ne mănîncă din sudoare Și ne calcă în picioare. ANT. LIT. POP. I 558. ◊ (Subiectul este un vehicul) Trenul a călcat un călător. ♦ A bătători, a îndesa, a frămînta ceva printr-o călcare repetată cu picioarele: a) a bătători pămîntul, iarba, semănăturile; b) a tescui cu picioarele strugurii în lin. Și voi veți călca poate în picioare Strugurii putrezi de copți. BENIUC, V. 26; c) a frămînta cu picioarele lutul. Fata... călcă lut și lipi cuptorul. CREANGĂ, P. 287. ♦ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe») A învinge, a înfrînge o pornire sau un sentiment. Calcă, mîndro, pe mînie, Acum mi-a trecut și mie. HODOȘ, P. P. 189. ◊ Expr. A-și călca pe inimă = a se hotărî la o acțiune învingînd anumite sentimente care îl opreau. A văzut-o orășanca. s-a întunecat. Și-a călcat totuși pe inimă și i-a spus: Să ne ajuți la gospodărie, fată. STANCU, D. 17. 2. (Cu privire la o hotărîre, un angajament, o obligație, o lege etc.) A nu respecta, a nesocoti. Și-a călcat cuvîntul. a își propusese de atîtea ori să nu mai vorbească despre lucrurile acestea și totuși mereu își călca hotărîrea. REBREANU, R. I 43. Nu voia să calce sfatul bătrînilor! SBIERA, P. 42. Aș călca hotărîrea ce am făcut de a spune adevărul. NEGRUZZI, S. I 38. III. Tranz. A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. Unde să m-ascund? A!... în dulapul ist cu rochii... Nu-s călcate rochiile, dar le-oi călca eu. ALECSANDRI, T. I 40. Ba îmbracă pe cucoana... ba gătește duducile... ba calcă rochii de bal... ba arde nucușoară de sprîncene. ALECSANDRI, T. I 126. [Cămașa] să ți-o calc apoi frumos. TEODORESCU, P. P. 308.

CĂLCARE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unei dispoziții, a unui ordin, a unei convenții etc. Trădarea de patrie, călcarea jurămîntului, trecerea de partea inamicului... constituie crimele cele mai grave față de popor și stat și sînt pedepsite de lege cu toată asprimea. CONST. R.P.R. 42. Călcările pravilei erau fără cruțare pedepsite. GALACTION,O.I 212. Și apoi o rodea la ficați călcarea poruncii tatălui lor. ISPIRESCU, L. 51. 2. Abatere, deviere de la un principiu, de la o teorie, de la o linie. Documentele Congresului al XIX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice trebuie să înarmeze organizațiile noastre de partid în vederea intensificării luptei împotriva oricărei călcări și deformări a liniei partidului. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 51. 3. Atac, năvălire pentru a jefui. Se întîmplase peste noapte o călcare cu omor. CARAGIALE, O. I 287.

CALCAR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă formată din carbonat de calciu; (pop.) piatră-de-var. [Acc. și: calcar] – Fr. calcaire (lat. lit. calcarius).

CALCHIA, calchiez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce un desen sau o schiță cu ajutorul hîrtiei de calc. 2. A forma cuvinte sau expresii transpunînd din altă limbă elementele de formare; a îmbogăți un cuvînt cu un sens nou, după modelul unui cuvînt străin. [Pr.: -chi-a] – După fr. calquer.

CĂLCA, calc, vb. I. I. 1. Intranz. A pune piciorul pe ceva sau undeva; a păși. ◊ Expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stîngaci; a face o gafă. A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile cuiva. A călca strîmb (sau alături cu drumul) = a se abate de la linia bunei conduite. A călca cu stîngul = a începe ceva greșit; a nu izbuti. A călca cu dreptul = a începe ceva bine; a izbuti. (Tranz.) A nu mai călca iarba verde = a muri. A călca apa = a înota în poziție verticală. ♦ A trece pășind peste ceva. 2. Tranz. (Pop.; despre păsări) A face să fecundeze. 3. Intranz. A intra, a veni undeva, a se abate. ◊ Expr. (Tranz.) A călca pragul (sau casa) cuiva = a intra undeva, a merge la cineva. 4. Tranz. A cutreiera, a străbate un drum, o regiune etc. 5. Tranz. Fig. A încălca pustiind și prădînd. ♦ (Fam.) A veni fără veste undeva sau la cineva. II. Tranz. 1. A strivi, a zdrobi, a nimici (cu picioarele). ♦ A bătători pămîntul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele; a tescui strugurii cu picioarele. ♦ Intranz. A înfrînge o pornire sau un sentiment. ◊ Expr. A-și călca pe inimă = a se hotărî la o acțiune învingînd anumite sentimente. 2. A nu respecta o hotărîre, o obligație etc. III. Tranz. A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. – Lat. calcare.

CĂLCARE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. 2. Abatere, deviere de la un principiu. 3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii).

CALCAR s.n. Rocă sedimentară, formată din carbonat de calciu; piatră de var. [Pl. -re, -ruri. / cf. it. calcare, fr. calcaire, lat. calcarius].

CALCHIA vb. I. tr. 1. A copia (o schiță, un desen etc.) pe hîrtie de calc. 2. (Lingv.) A forma un cuvînt sau o expresie printr-un calc lingvistic; a adăuga un sens nou unui cuvînt sub influența unui cuvînt străin. [Pron. -chi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. calca vb. I. / < fr. calquer, cf. it. calcare].

CALCHIERE s.f. Acțiunea de a calchia și rezultatul ei. [Var. calcare s.f. / < calchia].

CALCAR/CALCAR s. n. rocă sedimentară de precipitație sau organogenă, din carbonat de calciu; piatră-de-var. (< fr. calcaire, lat. calcarius)

CALCHIA vb. tr. 1. a copia pe hârtie de calc. 2. a forma cuvinte, expresii noi prin calc (2); a adăuga un sens nou unui cuvânt sub influența unui cuvânt străin; decalca (2). (după fr. calquer)

CALCAR ~e n. Rocă sedimentară de diferite culori, formată din carbonat de calciu, având diverse întrebuințări, mai ales ca material de construcții; piatră-de-var. [Acc. și calcar] /<lat. calcarius, fr. calcaire

A CALCHIA ~ez tranz. 1) (desene sau schițe tehnice) A copia cu ajutorul hârtiei de calc; a decalca. 2) lingv. (cuvinte, sensuri, expresii etc.) A forma prin calc lingvistic; a decalca. [Sil. -chi-a] /<fr. calquer

A CĂLCA calc 1. intranz. 1) A pune piciorul pe ceva sau undeva. ◊ ~ (sau a păși) cu stângul a) începe rău ceva; b) a fi prost dispus. ~ (sau a păși) cu dreptul a începe cu succes ceva. 2) A parcurge o distanță; a păși. ◊ ~ în străchini a) a fi stângaci; b) a face gafe. ~ (sau a păși) în vârful degetelor a merge atent, fără zgomote. ~ strâmb (sau alăturea cu drumul) a urma o cale greșită. ~ pe urmele cuiva a avea comportarea cuiva, reluându-i apucăturile. 2. tranz. 1) A trece cu pasul; a păși. ~ o groapă.A nu-i (mai) călca pragul cuiva a nu (mai) veni pe la cineva. 2) pop. (despre persoane) A veni pentru o vizită scurtă. 3) A strivi, apăsând cu picioarele. ◊ ~ (pe cineva sau ceva) în picioare a) a distruge, călcând cu picioarele; b) a desconsidera. ~ (pe cineva) pe coadă a provoca supărarea cuiva. 4) (pământ, terenuri, iarbă etc.) A bătători cu picioarele. 5) pop. (despre bărbătușii păsărilor) A face să procreeze; a fecunda. 6) rar (țări, regiuni, drumuri etc.) A parcurge de la un capăt la altul; a străbate; a traversa. 7) (teritorii) A încălca, prădând și pustiind. 8) fig. (dispoziții legale) A neglija, comițând o abatere; a nu respecta; a încălca. 9) (obiecte de îmbrăcăminte, albituri etc.) A netezi cu fierul de călcat. /<lat. calcare

calcar n. stâncă compusă din carbonat de calce, numit obișnuit piatră de var.

calchià v. 1. a face un calc; 2. fig. a reproduce sau a copia exact.

călcà v. 1. a apăsa cu călcâiul: a călca struguri; 2. a strivi: l’a călcat o trăsură; 3. a păși, a umbla: a călca ușor (v. popă); 4. a surprinde, a ataca pe neașteptate: l’au călcăt hoții; 5. a năvăli și prăda: ne calcă păgânii și țara-i în peire AL.; 6. a se întinde pe un loc străin, a-l ocupa pe nedrept: îmi calcă moșia; 7. fig. a viola, a înfrânge: a călca o poruncă, o lege, un jurământ; 8. a netezi rufe, stofe, apăsându-le cu un fier cald; 9. a se călca, se zice de cal când cu picioarele dinapoi pălește pe cele dinainte. [Lat. CALCARE].

călcare f. lucrarea de a călca și rezultatul ei (și fig.).

2) calc, a călca v. intr. (lat. calcare, it. calcare, pv. sp. pg. calcar, fr. cocher. V. călcîĭ). Pășesc, umblu: a călca ușor, pe spinĭ, în noroĭ. Fig. A călca’n străchinĭ, a călca afectat; a umbla după aventurĭ amoroase. a călca a popă, a denota aptitudinĭ de seriozitate, a inspira încredere. V. tr. Pășesc, ating cu talpa: calc pămîntu țăriĭ mele. Strivesc, zdrobesc: l’a călcat trenu. Storc cu talpa: a călca poama. Atac, prad în casa orĭ în țara luĭ: m’aŭ călcat hoțiĭ, hoțiĭ mĭ-aŭ călcat casa, dușmaniĭ ne-aŭ călcat țara. Cotropesc, uzurp: a călca o moșie, (fig.) drepturile cuĭva. Violez, înfrîng: a călca legea, ordinu, jurămîntu. Netezesc pînza apesînd-o c’un fer cald: a călca rufele. A fecunda (despre păsărĭ): cocoșu calcă găina. Neol. (fr. calquer). Reproduc un desemn punînd foaĭa transparentă pe original (fals calchiez).

*calcár n., pl. urĭ (fr. calcaire, d. lat. calcárius, de calce, calx, calce). Calcită. Adj. Calcaros, văros: peatră calcară.

*calchiéz v. tr. (fr. calquer). Barb. V. calc 2.

călcáre f. Acțiunea de a călca. Călcare de lege, delict, infracțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

calchia (a ~) (desp. -chi-a) vb., ind. prez. 1 sg. calchiez (desp. -chi-ez), 3 calchia, 1 pl. calchiem; conj. prez. 1 sg. să calchiez, 3 să calchieze; ger. calchiind (desp. -chi-ind)

calchiere (desp. -chi-e-) s. f., g.-d. art. calchierii; pl. calchieri

călca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. calc, 2 sg. calci, 3 calcă; conj. prez. 1 sg. să calc, 3 să calce; imper. 2 sg. afirm. calcă

călcare s. f., g.-d. art. călcării; pl. călcări

calchia (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 calchiază, 1 pl. calchiem (-chi-em); conj. prez. 3 să calchieze; ger. calchiind (-chi-ind)

calchiere (-chi-e-) s. f., g.-d. art. calchierii; pl. calchieri

călca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. calc, 3 calcă, 1 pl. călcăm; conj. prez. 3 să calce

călcare s. f., g.-d. art. călcării; pl. călcări

calcar/calcar s. n., pl. calcare/calcare

calchia vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. calchiez, 3 sg. și pl. calchiază, 1 pl. calchiem (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. calchieze; ger. calchiind (sil. -chi-ind)

calchiere s. f. (sil. -chi-e-), g.-d. art. calchierii; pl. calchieri

călca vb., ind. prez. 1 sg. calc, 3 sg. și pl. calcă, 1 pl. călcăm; conj. prez. 3 sg. și pl. calce

călcare s. f., g.-d. art. călcării; pl. călcări

calchia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. calchiază, 1 pl. calchiem, ger. calchiind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CALCAR s. (GEOL.) piatră-de-var, (reg.) babiță.

CALCHIA vb. a decalca. (A ~ o schiță.)

CALCHIERE s. decalcare. (~ unui desen pe hârtie de calc.)

CĂLCA vb. 1. v. păși. 2. a fecunda. (Cocoșul ~ găina.) 3. a netezi, (Ban.) a piglui, (prin Maram.) a scăci, (Transilv. și Maram.) a teglăzi, a teglăzui. (~ rufele.) 4. v. contraveni.

CĂLCA vb. v. asupri, colinda, cotropi, cutreiera, exploata, invada, împila, împovăra, încălca, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, parcurge, persecuta, prigoni, străbate, strivi, tiraniza, urgisi, vântura, zdrobi.

CĂLCARE s. v. cotropire, invadare, invazie, încălcare, năpădire.

CĂLCARE s. I. v. călcat. (ă hainelor.) II. v. încălcare.

CALCAR s. (GEOL.) piatră-de-var, (reg.) babiță.

CALCHIA vb. a decalca. (A ~ o schiță.)

CALCHIERE s. decalcare. (~ unui desen pe hîrtie de calc.)

călca vb. v. ASUPRI. COLINDA. COTROPI. CUTREIERA. EXPLOATA. INVADA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. ÎNCĂLCA. NĂPĂDI. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PARCURGE. PERSECUTA. PRIGONI. STRĂBATE. STRIVI. TIRANIZA. URGISI. VÎNTURA. ZDROBI.

CĂLCA vb. 1. a păși, (înv. si reg.) a păsa. (~ în vîrful picioarelor.) 2. a fecunda. (Cocoșul ~ găina.) 3. a netezi, (Ban.) a piglui, (prin Maram.) a scăci, (Transilv. și Maram.) a teglăzi, a teglăzui. (~ rufele.) 4. a se abate, a contraveni, a încălca, a nesocoti, a viola, (înv.) a păși, a sparge, a stropși, a știrbi. (~ o lege.)

călcare s. v. COTROPIRE. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. NĂPĂDIRE.

CĂLCARE s. încălcare, nesocotire, violare, (pop.) stricare. (~ a legii, a unei înțelegeri.)

A călca ≠ a șifona, a respecta

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

călca (calc, călcat), vb.1. A pune piciorul pe jos, a păși. – 2. A zdrobi, a strivi cu picioarele. – 3. A nu respecta, a nesocoti. – 4. A ataca, a viola domiciliul. – 5. A vizita pe neașteptate, a lua prin surprindere. – 6. A netezi rufăria, îmbrăcămintea etc. cu fierul de călcat. – 7. La păsări, a fecunda bărbătușul femela. – 8. La animale de tracțiune, a-și lovi picioarele, a și le răni, datorită faptului că au fost legate prea strîns. – 9. A rostui, a abate dinții de ferăstrău. – 10. A supune un bolnav unui anume masaj propriu medicinei populare, făcîndu-l să fie călcat de un urs domesticit. – Mr., megl. calcu. Lat. calcāre (Pușcariu 254; REW 1491; Candrea-Dens., 217; DAR; Iordan, BF, VI, 150); cf. it. calcare, prov., sp., port. calcar, v. fr. chaucier, fr. cocher „a călca (păsările)”. Sensurile sînt în general cele din sp. pisar; în plus, sensul 2 coincide perfect cu cel al vb. rom. a pisa. Pentru 7, cf. fr. cocher, sp. pisar. Cihac, I, 35, afirma că a călca și a încurca „a încîlci” sînt în mod fundamental identice, pornind pentru aceasta de la o interpretare destul de forțată a etimonului care le presupune, lat. inculcare. Der. călcat, s. n. (călcătură, urmă); călcător, s. n. (presă, teasc; pedală, de ex. cea a mesei dulgherului sau a războiului de țesut; pilă pentru a rostui dinții ferăstrăului); călcătoreasă, s. f. (femeie care are meseria de a călca rufe); călcătorie, s. f. (atelier de călcat rufele); călcătură, s. f. (pas, mers; urmă; nesocotire, violare, nerespectare; incursiune, invazie), care poate fi un der. intern (cf. căzătură, scurtătură, strîmbătură etc.); Pușcariu 255 și Candrea-Dens., 220 propun totuși, o der. de la lat. calcatura, care este de asemenea posibilă; încălca, vb. (a viola, a nu respecta); încălcător, adj. (infractor; invadator).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

calcar, (engl.= limestone, calcareous rock) rocă sedimentară poligenetică, alcătuită preponderent din calcit și/sau aragonit. După modul de formare se disting: 1. c. de precipitație din domeniul marin care cuprind roci omogene fin granulare (→ micrite) și c. alochemice, formate din corpusculi carbonatici (→ intraclaste,pelete,oolite), cimentate prin micrit sau sparit; c. de precipitație din domeniul continental reprezentate prin → sintere,travertine,caliche,speleotheme; 2. c. biogene (organogene), care cuprind roci carbonatice alcătuite preponderent sau exclusiv din fragmente sau testuri și schelete întregi de org. solitare (ex. foraminifere, gastropode în c. bioacumulate) și org. coloniale (ex. corali, alge, briozoare în c. bioconstruite); 3. c. clastice (mecanice), care cuprind roci carbonatice formate din mai mult de 50% fragmente calcaroase de diverse categorii granulometrice și variate naturi genetice, provenite prin acumulare mecanică și legate prin intermediul unui liant: ex. calcirudit, calcisiltit, calcilutit. C. sunt roci foarte răspândite în scoarța terestră apărând în zone de plat. și de orogen, în formațiuni sedimentare de diferite vârste (Precamb.-Cuat.). În România se întâlnesc în cadrul a numeroase plat. carbonatice din C. Orient. (Hăghimaș-Rarău), în Mții Apus. (platoul Vașcău), Dobr. N și C. etc.

călca, calc, v.t. (reg.) A cântări: „Vițălu ăsta calcă 95 de chile” (Glosar, 1928: 13). – Lat. calcare (MDA).

CALCHIERE s. f. (< calchia < fr. calquer, cf. it. calcare): formare a unui cuvânt sau a unei expresii, îmbogățire a sensului unui cuvânt sau al unei expresii, folosire gramaticală nouă a unui cuvânt sau a unei expresii prin calc lingvistic (v. calc).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a călca cu dreptul expr. a începe bine o acțiune.

a călca cu stângul expr. a începe prost o acțiune.

a călca în noroc expr. (eufem.) a călca din neatenție pe stradă etc. în materia fecală (de proveniență cel mai adesea canină).

a călca în străchini expr. 1. a fi stângaci. 2. a face gafe.

a călca pe alături expr. a comite infidelități conjugale.

a călca pe bec expr. (d. femeile necăsătorite) a rămâne însărcinată.

a călca pe broască expr. 1. (pop., iron.) a elimina gaze intestinale. 2. (intl., înv.) a avea ghinion.

a călca popește expr. a fi mândru fără motiv, a-și da aere, a avea ifose.

a călca strâmb expr. 1. a fi necinstit / incorect. 2. a comite infidelități conjugale.

a o călca la blană expr. a accelera la maximum.

a o călca pe coadă expr. a se grăbi, a accelera.

a-și călca pe inimă expr. a face ceva împotriva propriei voințe.

călca, calc v. t. 1. a vizita pe cineva fără a-l înștiința în prealabil. 2. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 3. (întl.) a da o spargere. 4. (intl.d. polițiști) a face o razie / o descindere etc. inopinată.

călcare, călcări s. f. (intl.) spargere

Intrare: calcar
calcar1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calcar
  • calcarul
  • calcaru‑
plural
  • calcare
  • calcarele
genitiv-dativ singular
  • calcar
  • calcarului
plural
  • calcare
  • calcarelor
vocativ singular
plural
calcar2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calcar
  • calcarul
  • calcaru‑
plural
  • calcaruri
  • calcarurile
genitiv-dativ singular
  • calcar
  • calcarului
plural
  • calcaruri
  • calcarurilor
vocativ singular
plural
Intrare: calchia
  • silabație: cal-chi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calchia
  • calchiere
  • calchiat
  • calchiatu‑
  • calchiind
  • calchiindu‑
singular plural
  • calchia
  • calchiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calchiez
(să)
  • calchiez
  • calchiam
  • calchiai
  • calchiasem
a II-a (tu)
  • calchiezi
(să)
  • calchiezi
  • calchiai
  • calchiași
  • calchiaseși
a III-a (el, ea)
  • calchia
(să)
  • calchieze
  • calchia
  • calchie
  • calchiase
plural I (noi)
  • calchiem
(să)
  • calchiem
  • calchiam
  • calchiarăm
  • calchiaserăm
  • calchiasem
a II-a (voi)
  • calchiați
(să)
  • calchiați
  • calchiați
  • calchiarăți
  • calchiaserăți
  • calchiaseți
a III-a (ei, ele)
  • calchia
(să)
  • calchieze
  • calchiau
  • calchia
  • calchiaseră
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calca
  • calcare
  • calcat
  • calcatu‑
  • calcând
  • calcându‑
singular plural
  • calchea
  • calcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calchez
(să)
  • calchez
  • calcam
  • calcai
  • calcasem
a II-a (tu)
  • calchezi
(să)
  • calchezi
  • calcai
  • calcași
  • calcaseși
a III-a (el, ea)
  • calchea
(să)
  • calcheze
  • calca
  • calcă
  • calcase
plural I (noi)
  • calcăm
(să)
  • calcăm
  • calcam
  • calcarăm
  • calcaserăm
  • calcasem
a II-a (voi)
  • calcați
(să)
  • calcați
  • calcați
  • calcarăți
  • calcaserăți
  • calcaseți
a III-a (ei, ele)
  • calchea
(să)
  • calcheze
  • calcau
  • calca
  • calcaseră
Intrare: calchiere
calchiere substantiv feminin
  • silabație: cal-chi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calchiere
  • calchierea
plural
  • calchieri
  • calchierile
genitiv-dativ singular
  • calchieri
  • calchierii
plural
  • calchieri
  • calchierilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calcare
  • calcarea
plural
  • calcări
  • calcările
genitiv-dativ singular
  • calcări
  • calcării
plural
  • calcări
  • calcărilor
vocativ singular
plural
Intrare: călca
verb (VT71)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • călca
  • călcare
  • călcat
  • călcatu‑
  • călcând
  • călcându‑
singular plural
  • calcă
  • călcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calc
(să)
  • calc
  • călcam
  • călcai
  • călcasem
a II-a (tu)
  • calci
(să)
  • calci
  • călcai
  • călcași
  • călcaseși
a III-a (el, ea)
  • calcă
(să)
  • calce
  • călca
  • călcă
  • călcase
plural I (noi)
  • călcăm
(să)
  • calcăm
  • călcam
  • călcarăm
  • călcaserăm
  • călcasem
a II-a (voi)
  • călcați
(să)
  • calcați
  • călcați
  • călcarăți
  • călcaserăți
  • călcaseți
a III-a (ei, ele)
  • calcă
(să)
  • calce
  • călcau
  • călca
  • călcaseră
Intrare: călcare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călcare
  • călcarea
plural
  • călcări
  • călcările
genitiv-dativ singular
  • călcări
  • călcării
plural
  • călcări
  • călcărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calcar, calcaresubstantiv neutru

  • 1. Rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu, de culoare albă, cenușie, gălbuie sau neagră, utilizată ca material de construcție. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote De pe crestele lui [ale muntelui] acoperite cu o spumă albă de calcar, Ardealul primește... două din cele mai iubite și mai cîntate ape ale lui. BOGZA, C. O. 10. DLRLC
etimologie:

calchia, calchiezverb

  • 1. A reproduce un desen sau o schiță cu ajutorul hârtiei de calc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A forma cuvinte sau expresii noi ori a adăuga un sens nou unui cuvânt printr-un calc. DEX '09 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: decalca
etimologie:

calchiere, calchierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a calchia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: decalcare
etimologie:
  • vezi calchia DEX '09 DEX '98 DN

călca, calcverb

  • 1. intranzitiv A pune piciorul pe ceva sau undeva. DEX '09 DLRLC
    sinonime: păși
    • format_quote Calcă parcă altfel. Are mersul mai mult sărit. SAHIA, N. 97. DLRLC
    • format_quote Fiul împăratului nu cuteza să calce pe pardoseala băii și pe velințele... așternute prin palat, de milă să nu le strice frumusețea. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
    • format_quote Purcelul calcă înainte pe covoare. CREANGĂ, P. 38. DLRLC
    • format_quote Arătând felul de a merge, de a păși: DLRLC
      • format_quote A călca înțepat. Calcă în vârful picioarelor. Calcă ușor. DLRLC
      • format_quote Sentinela umbla pe puntea de tablă de fier. Avea cizme țintuite, călca greu, și tot șlepul gol și uriaș răsuna ca un clopot. DUMITRIU, N. 135. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Simții că m-a călcat oarecine pe rochie. ISPIRESCU, L. 236. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A apăsa cu piciorul pe piciorul altcuiva pentru a-i face semn sau a-i da să înțeleagă ceva. DLRLC
      • format_quote Cum se învîrtea hora, ba o strîngea pe fată de mînă, ba o călca pe picior... cum e treaba flăcăilor. CREANGĂ, P. 163. DLRLC
    • 1.2. A trece pășind peste ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ercul Erculean, Căpitan rîmlean, Calcă peste piatră. ALECSANDRI, P. P. 15. DLRLC
      • format_quote figurat Ar fi trebuit să calce peste trupul meu, ca să se ducă a se cununa cu el. NEGRUZZI, S. I 52. DLRLC
    • chat_bubble A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cum o să-și răsucească mustața de grozav printre tineret, o să calce din pod. DELAVRANCEA, S. 39. DLRLC
    • chat_bubble A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A călca în urma cuiva = a merge după cineva, a urma pe cineva. DLRLC
      sinonime: urma
      • format_quote Nici un os nu mai găsea, Că-n urma voinicilor Calcă ceata lupilor. ALECSANDRI, P. P. 262. DLRLC
    • chat_bubble A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Calcă pe urmele tatălui-său. DLRLC
    • chat_bubble A călca... = a umbla ca... DLRLC
      • format_quote Barba și punga... te făcea să calci a popă. CREANGĂ, A. 86. DLRLC
    • chat_bubble A călca... = a promite să ajungă... DLRLC
    • chat_bubble A călca strâmb (sau alături cu drumul sau într-aiurea) = a fi necinstit, incorect, a se abate de la normele de conduită stabilite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Iubești pe alta... Te-am înțeles eu de mult că-mi calci într-aiurea. ALECSANDRI, T. 1017. DLRLC
    • chat_bubble A călca cu stângul = a porni prost la o acțiune; a nu izbuti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A călca cu dreptul = a începe ceva cu bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: izbuti
    • chat_bubble A nu mai călca iarbă verde = a nu mai trăi, a fi mort. DLRLC
      sinonime: muri
      • format_quote Pînă cînd va călca el... iarbă verde, noi n-om fi... în ticnă. SBIERA, P. 241. DLRLC
  • 2. tranzitiv popular Despre bărbătușul păsărilor: fecunda. DEX '09 DEX '98
    sinonime: fecunda
  • 3. intranzitiv A intra, a veni undeva, a se abate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tata l-a poftit să nu mai calce pe la voi. PAS, Z. I 253. DLRLC
    • format_quote Aici sîntem pe moșia unei gheonoaie care e atît de rea, încît nimeni nu calcă pe moșia ei fără să fie omorît. ISPIRESCU, L. 4. DLRLC
    • format_quote Mi-a hotărît să nu-i mai calc în casă, de cînd i-am zis că se dă cu roș. ALECSANDRI, T. I 40. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A călca pragul (sau casa) cuiva = a intra undeva, a merge la cineva. DLRLC
      • format_quote I-a poruncit să nu-i mai calce pragul. CARAGIALE, O. III 34. DLRLC
      • format_quote Eu casa nu i-o voi mai călca. RETEGANUL, P. TV 4. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A călca pragul = a ieși din casă. DLRLC
      • format_quote Dar nici pragul n-am călcat Și altul mi-am căpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 235. DLRLC
  • 4. tranzitiv A cutreiera, a străbate un drum, o regiune etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toată [pădurea] o călcă, pînă ajunse la o căsuță. RETEGANUL, P. IV 13. DLRLC
    • format_quote De cînd mă simt bărbat, Multe țări eu am călcat. ALECSANDRI, P. I 97. DLRLC
    • format_quote Eu toți munții am călcat, Mură-albastră n-am aflat. ALECSANDRI, P. P. 53. DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat A încălca pustiind și prădând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încălca
    • format_quote L-au călcat într-o noapte hoții și erau să-l taie. PAS, Z. I 26. DLRLC
    • format_quote Din porunca domniei, Roșca îl călcase noaptea și-l ridicase din pat de lîngă jupîneasă. SADOVEANU, Z. C. 228. DLRLC
    • format_quote Nu care cumva să fi trecut să calce țara turcului? ISPIRESCU, M. V. 60. DLRLC
    • format_quote Subprefecții călcară peste noapte casa din Curechi, unde dormea liniștit Crișanul, și-l prinseră legat. ODOBESCU, S. III 533. DLRLC
    • format_quote Pe noi ne-a călcat mare jale. GALACTION, O. I 255. DLRLC
    • format_quote Măi, podar...! Trage podul, Să trec Oltul, C-aicea te calcă focul Și te prăpădesc cu totul. TEODORESCU, P. P. 292. DLRLC
    • 5.1. familiar A veni fără veste undeva sau la cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Peste vreo opt zile, m-a călcat d. Guță iar, și iar mi-a șters carboava. CARAGIALE, M. 284. DLRLC
  • 6. tranzitiv A strivi, a zdrobi, a nimici cu picioarele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Omul în frămîntarea luptei nu mai e om. Îl lovești, nu-l doare. Cade și alții îl calcă, nu simte. DELAVRANCEA, A. 46. DLRLC
    • format_quote Să călcăm în picioare și cal și călăreț. ISPIRESCU, M. V. 23. DLRLC
    • format_quote Calu-i turbă, mușcă, sare... Calcă trupuri sub picioare. ALECSANDRI, P. II 16. DLRLC
    • format_quote Măicuța călcatu-i-a Cu copita calului Tocma-n capu pieptului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485. DLRLC
    • format_quote figurat Vijelia-ngrozitoare... calcă totul în picioare. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • format_quote figurat Fericit acel ce calcă tirania în picioare! ALECSANDRI, P. A. 82. DLRLC
    • format_quote figurat Săracă și-a mea inimă, Cum o calcă răii-n tină! ANT. LIT. POP. I 30. DLRLC
    • format_quote figurat Noi, țăranii, vai de noi, Ne-au fript hoții de ciocoi! Ne mănîncă din sudoare Și ne calcă în picioare. ANT. LIT. POP. I 558. DLRLC
    • format_quote Trenul a călcat un călător. DLRLC
    • 6.1. A bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bătători
    • 6.2. A tescui strugurii cu picioarele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: tescui
      • format_quote Și voi veți călca poate în picioare Strugurii putrezi de copți. BENIUC, V. 26. DLRLC
    • 6.3. A frământa cu picioarele lutul. DLRLC
      • format_quote Fata... călcă lut și lipi cuptorul. CREANGĂ, P. 287. DLRLC
    • 6.4. intranzitiv A înfrânge o pornire sau un sentiment. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Calcă, mîndro, pe mînie, Acum mi-a trecut și mie. HODOȘ, P. P. 189. DLRLC
      • chat_bubble A-și călca pe inimă = a face ceva împotriva propriilor sale sentimente, împotriva propriei sale voințe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote A văzut-o orășanca. s-a întunecat. Și-a călcat totuși pe inimă și i-a spus: Să ne ajuți la gospodărie, fată. STANCU, D. 17. DLRLC
    • chat_bubble A călca apa = a se menține la suprafața apei înotând în poziție verticală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fana călca apa și știa să facă pluta, înota voinicește, cu o mînă sau cu amîndouă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 41. DLRLC
  • 7. tranzitiv A nu respecta o hotărâre, o lege, o obligație etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nesocoti
    • format_quote Și-a călcat cuvântul. DLRLC
    • format_quote Își propusese de atîtea ori să nu mai vorbească despre lucrurile acestea și totuși mereu își călca hotărîrea. REBREANU, R. I 43. DLRLC
    • format_quote Nu voia să calce sfatul bătrînilor! SBIERA, P. 42. DLRLC
    • format_quote Aș călca hotărîrea ce am făcut de a spune adevărul. NEGRUZZI, S. I 38. DLRLC
  • 8. tranzitiv A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: netezi
    • format_quote Unde să m-ascund? A!... în dulapul ist cu rochii... Nu-s călcate rochiile, dar le-oi călca eu. ALECSANDRI, T. I 40. DLRLC
    • format_quote Ba îmbracă pe cucoana... ba gătește duducile... ba calcă rochii de bal... ba arde nucușoară de sprîncene. ALECSANDRI, T. I 126. DLRLC
    • format_quote [Cămașa] să ți-o calc apoi frumos. TEODORESCU, P. P. 308. DLRLC
etimologie:

călcare, călcărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a călca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trădarea de patrie, călcarea jurămîntului, trecerea de partea inamicului... constituie crimele cele mai grave față de popor și stat și sînt pedepsite de lege cu toată asprimea. CONST. R.P.R. 42. DLRLC
      • format_quote Călcările pravilei erau fără cruțare pedepsite. GALACTION, O. I 212. DLRLC
      • format_quote Și apoi o rodea la ficați călcarea poruncii tatălui lor. ISPIRESCU, L. 51. DLRLC
    • 1.2. Abatere, deviere de la un principiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Documentele Congresului al XIX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice trebuie să înarmeze organizațiile noastre de partid în vederea intensificării luptei împotriva oricărei călcări și deformări a liniei partidului. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 51. DLRLC
    • 1.3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se întîmplase peste noapte o călcare cu omor. CARAGIALE, O. I 287. DLRLC
etimologie:
  • vezi călca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.