5 intrări

67 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALCÁRE s.f. v. calchiere.

călca1 [At: CORESI, EV. 8/30 / Pzi: calc / E: ml calcare] 1 vi A pune piciorul pe ceva sau undeva Si: a păși. 2 vi (Îe) A ~ ca din pod (sau de sus) A umbla trufaș. 3 vi (Îe) A ~ în străchini A umbla neatent. 4 vi (Îae) A fi stângaci. 5 vi (Îae) A face gafe. 6 vi (Îe) A ~ pe urmele cuiva A avea apucăturile, comportamentul cuiva. 7 vi (Îe) A ~ a... A umbla ca..., a promite să ajungă... 8 vi (Îe) A ~ strâmb A fi necinstit. 9-10 vi (Îe) A ~ cu dreptul (sau stângul) A porni bine (prost) la o acțiune.12 vi (Îae) A (nu) izbuti. 13 vt A apăsa ceva cu piciorul. 14 vi (Subiectul este mașina, trenul, trăsura etc.) A zdrobi trecând peste ceva. 15 vtrp (Pop; d. păsări) A se împerechea. 16 vi A trece, a se abate pe undeva. 17 vt (Fam) A veni fără veste undeva sau la cineva. 18 vt A strivi, a zdrobi cu picioarele. 19 vt A bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o pășire repetată cu picioarele. 20 vt (C.i. strugurii) A tescui cu picioarele. 21 vt (Îe) A ~ apa A se menține la suprafața apei în poziție verticală, fără a înainta. 22 vi A înfrânge o pornire sau un sentiment. 23 vt (Îe) A-și ~ pe inimă A face ceva împotriva propriilor sentimente și voințe. 24 vt (C.i. legea, porunca, jurământul, făgăduiala etc.) A încălca. 25 vt (C.i. oamenii; subiectul este nevoia, boala, focul etc.) A ajunge. 26 vt (Cio) A asupri. 27 vt A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. 28 vr (D. vite) A se lovi în mers la picioarele din față cu copitele picioarelor dinapoi. 29 vt (C.i. drumul, un loc etc.) A bătători, a cutreiera. 30 vt (Cu subiectul dușmanul, hoții etc.) A da năvală, a intra (pe neprevăzute), pustiind, prădând, jefuind. 31 vt (C.i. ferăstrăul) A ascuți, îndepărtând dinții lateral.

călcare sf [At: ANTIM, P. 96 / Pl: ~cări / E: călca] (Rar) 1 Pășire. 2 Bătătorire. 3 Încălcare. 4 Jefuire.

CÁLCAR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu, de culoare albă, cenușie, gălbuie sau neagră, utilizată ca material de construcție; piatră-de-var. [Acc. și: calcár] – Din lat. calcarius, fr. calcaire.

CALCHIÉRE, calchieri, s. f. Acțiunea de a calchia și rezultatul ei. [Pr.: -chi-e-] – V. calchia.

CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. Intranz. A pune piciorul pe ceva sau undeva; a păși. ◊ Expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva. A călca strâmb (sau alături cu drumul) = a fi necinstit, incorect, a se abate de la normele de conduită stabilite. A călca cu stângul = a porni prost la o acțiune; a nu izbuti. A călca cu dreptul = a începe ceva cu bine; a izbuti. ♦ A trece pășind peste ceva. 2. Tranz. (Pop.; despre bărbătușul păsărilor) A fecunda. 3. Intranz. A intra, a veni undeva, a se abate. 4. Tranz. A cutreiera, a străbate un drum, o regiune etc. 5. Tranz. Fig. A încălca pustiind și prădând. ♦ (Fam.) A veni fără veste undeva sau la cineva. II. Tranz. 1. A strivi, a zdrobi, a nimici cu picioarele. ♦ A bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele. ♦ A tescui strugurii cu picioarele. ◊ Expr. A călca apa = a se menține la suprafața apei înotând în poziție verticală. ♦ Intranz. A înfrânge o pornire sau un sentiment. ◊ Expr. A-și călca pe inimă = a face ceva împotriva propriilor sale sentimente, împotriva propriei sale voințe. 2. A nu respecta o hotărâre, o lege, o obligație etc. III. Tranz. A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. – Lat. calcare.

CĂLCÁRE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. 2. Abatere, deviere de la un principiu. 3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii). – V. călca.

CĂLCÁRE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. 2. Abatere, deviere de la un principiu. 3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii). – V. călca.

CALCÁR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu, de culoare albă, cenușie, roșie, neagră etc.; piatră-de-var. [Acc. și: cálcar] – Din lat. calcarius, fr. calcaire.

CALCHIÉRE, calchieri, s. f. Acțiunea de a calchia și rezultatul ei. [Pr.: -chie-re-] – V. calchia.

CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. Intranz. A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păși. ◊ Expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva. A călca strâmb (sau alături cu drumul) = a fi necinstit, incorect, a se abate de la normele de conduită stabilite. A călca cu stângul = a porni prost la o acțiune; a nu izbuti. A călca cu dreptul = a începe ceva cu bine; a izbuti. ♦ A trece pășind peste ceva. 2. Tranz. (Pop.; despre bărbătușul păsărilor) A fecunda. 3. Intranz. A intra, a veni undeva, a se abate. 4. Tranz. A cutreiera, a străbate un drum, o regiune etc. 5. Tranz. Fig. A încălca pustiind și prădând. ♦ (Fam.) A veni fără veste undeva sau la cineva. II. Tranz. 1. A strivi, a zdrobi, a nimici cu picioarele. ♦ A bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele. ♦ A tescui strugurii cu picioarele. ◊ Expr. A călca apa = a se menține la suprafața apei înotând în poziție verticală. ♦ Intranz. A înfrânge o pornire sau un sentiment. ◊ Expr. A-și călca pe inimă = a face ceva împotriva propriilor sale sentimente, împotriva propriei sale voințe. 2. A nu respecta o hotărâre, o lege, o obligație etc. III. Tranz. A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. – Lat. calcare.

CALCÁR s. n. Rocă sedimentară care constă din carbonat de calciu; (popular) piatră de var. De pe crestele lui [ale muntelui] acoperite cu o spumă albă de calcar, Ardealul primește... două din cele mai iubite și mai cîntate ape ale lui. BOGZA, C. O. 10. – Accentuat și: cálcar.

CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. Intranz. (Urmat de determinări locale sau modale) A pune piciorul pe ceva sau undeva; a păși. Calcă parcă altfel. Are mersul mai mult sărit. SAHIA, N. 97. Fiul împăratului nu cuteza să calce pe pardoseala băii și pe velințele... așternute prin palat, de milă să nu le strice frumusețea. ISPIRESCU, L. 38. Purcelul calcă înainte pe covoare. CREANGĂ, P. 38. ◊ (Arătînd felul de a merge, de a păși) A călca înțepat. Calcă în vîrful picioarelor. Calcă ușor.Sentinela umbla pe puntea de tablă de fier. Avea cizme țintuite, călca greu, și tot șlepul gol și uriaș răsuna ca un clopot. DUMITRIU, N. 135. ◊ Expr. (Rar) A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș. Cum o să-și răsucească mustața de grozav printre tineret, o să calce din pod. DELAVRANCEA, S. 39. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stîngaci; a face o gafă. A călca în urma cuiva = a merge după cineva, a urma pe cineva. Nici un os nu mai găsea, Că-n urma voinicilor Calcă ceata lupilor. ALECSANDRI, P. P. 262. A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile sau obiceiurile cuiva. Calcă pe urmele tatălui-său. A călca... = a) a umbla ca... Barba și punga... te făcea să calci a popă. CREANGĂ, A. 86; b) a promite să ajungă... A călca strîmb (sau într-aiurea sau alături cu drumul) = a se abate de la linia bunei conduite, a face o faptă nepermisă. Iubești pe alta... Te-am înțeles eu de mult că-mi calci într-aiurea. ALECSANDRI, T. 1017. A calea cu stîngul = a începe ceva greșit; a nu izbuti. A călca cu dreptul = a începe ceva bine. ◊ Tranz. Simții că m-a călcat oarecine pe rochie. ISPIRESCU, L. 236. ◊ (Expr.) A nu mai călca iarbă verde = a nu mai trăi, a muri, a fi mort. Pînă cînd va călca el... iarbă verde, noi n-om fi... în ticnă. SBIERA, P. 241. A călca apa = a înota în poziție verticală, mișcînd numai picioarele. Fana călca apa și știa să facă pluta, înota voinicește, cu o mînă sau cu amîndouă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 41. ♦ Tranz. A apăsa cu piciorul pe piciorul altcuiva pentru a-i face semn sau a-i da să înțeleagă ceva. Cum se învîrtea hora, ba o strîngea pe fată de mînă, ba o călca pe picior... cum e treaba flăcăilor. CREANGĂ, P. 163. ♦ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «peste») A trece peste ceva pășind pe deasupra. Ercul Erculean, Căpitan rîmlean, Calcă peste piatră. ALECSANDRI, P. P. 15. ◊ Fig. Ar fi trebuit să calce peste trupul meu, ca să se ducă a se cununa cu el. NEGRUZZI, S. I 52. 2. Intranz. (Urmat uneori de determinări introduse prin prep. «pe», «prin», «în», «pe la») A intra, a veni undeva, a se abate. Tata l-a poftit să nu mai calce pe la voi. PAS, Z. I 253. Aici sîntem pe moșia unei gheonoaie care e atît de rea, încît nimeni nu calcă pe moșia ei fără să fie omorît. ISPIRESCU, L. 4. Mi-a hotărît să nu-i mai calc în casă, de cînd i-am zis că se dă cu roș. ALECSANDRI, T. I 40. ◊ Tranz. (în expr.) A călca pragul (sau casa) cuiva = a intra undeva, a merge la cineva. I-a poruncit să nu-i mai calce pragul. CARAGIALE,O.III 34. Eu casa nu i-o voi mai călca. RETEGANUL, P. TV 4. A călca pragul = a ieși din casă. Dar nici pragul n-am călcat Și altul mi-am căpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, 235. 3. Tranz. (Cu privire la un drum, la o regiune etc.) A cutreiera, a colinda, a străbate. Toată [pădurea] o călcă, pînă ajunse la o căsuță. RETEGANUL, P. IV 13. De cînd mă simt bărbat, Multe țări eu am călcat. ALECSANDRI, P. I 97. Eu toți munții am călcat, Mură-albastră n-am aflat. ALECSANDRI, P. P. 53. 4. Tranz. Fig. (Subiectul e dușmanul, hoții etc.; cu privire la om, țară, hotar, casă) A da năvală, a intra (pe neprevăzute) și a lua în stăpînire; a încălca pustiind, prădînd sau jefuind. L-au călcat într-o noapte hoții și erau să-l taie. PAS, Z. I 26. Din porunca domniei, Roșea îl călcase noaptea și-l ridicase din pat de lîngă jupîneasă. SADOVEANU, Z. C. 228. Nu care cumva să fi trecut să calce țara turcului? ISPIRESCU, M. V. 60. Subprefecții călcară peste noapte casa din Curechi, unde dormea liniștit Crișanul, și-l prinseră legat. ODOBESCU, S. III 533. ◊ Fig. (Subiectul e primejdia, durerea etc.) Pe noi ne-a călcat mare jale. GALACTION, O. I 255. Măi, podar...! Trage podul, Să trec Oltul, C-aicea te calcă focul Și te prăpădesc cu totul. TEODORESCU, P. P. 292. ♦ (Familiar) A veni fără veste undeva sau la cineva, a face cuiva o vizită (pe neașteptate). Peste vreo opt zile, m-a călcat d. Guță iar, și iar mi-a șters carboava. CARAGIALE, M. 284. II. Tranz. (De obicei determinat prin «în» sau «sub picioare») 1. A strivi, a zdrobi, a nimici. Omul în frămîntarea luptei nu mai e om. Îl lovești, nu-l doare. Cade și alții îl calcă, nu simte. DELAVRANCEA, A. 46. Să călcăm în picioare și cal și călăreț. ISPIRESCU, M. V. 23. Calu-i turbă, mușcă, sare... Calcă trupuri sub picioare. ALECSANDRI, P. II 16. Măicuța călcatu-i-a Cu copita calului Tocma-n capu pieptului. JARNÍK-BÎRSEANU, 485. ◊ Fig. Vijelia-ngrozitoare... calcă totul în picioare. EMINESCU, O. I 148. Fericit acel ce calcă tirania în picioare! ALECSANDRI, P. A. 82. Săracă și-a mea inimă, Cum o calcă răii-n tină! ANT. LIT. POP. I 30. Noi, țăranii, vai de noi, Ne-au fript hoții de ciocoi! Ne mănîncă din sudoare Și ne calcă în picioare. ANT. LIT. POP. I 558. ◊ (Subiectul este un vehicul) Trenul a călcat un călător. ♦ A bătători, a îndesa, a frămînta ceva printr-o călcare repetată cu picioarele: a) a bătători pămîntul, iarba, semănăturile; b) a tescui cu picioarele strugurii în lin. Și voi veți călca poate în picioare Strugurii putrezi de copți. BENIUC, V. 26; c) a frămînta cu picioarele lutul. Fata... călcă lut și lipi cuptorul. CREANGĂ, P. 287. ♦ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe») A învinge, a înfrînge o pornire sau un sentiment. Calcă, mîndro, pe mînie, Acum mi-a trecut și mie. HODOȘ, P. P. 189. ◊ Expr. A-și călca pe inimă = a se hotărî la o acțiune învingînd anumite sentimente care îl opreau. A văzut-o orășanca. s-a întunecat. Și-a călcat totuși pe inimă și i-a spus: Să ne ajuți la gospodărie, fată. STANCU, D. 17. 2. (Cu privire la o hotărîre, un angajament, o obligație, o lege etc.) A nu respecta, a nesocoti. Și-a călcat cuvîntul. a își propusese de atîtea ori să nu mai vorbească despre lucrurile acestea și totuși mereu își călca hotărîrea. REBREANU, R. I 43. Nu voia să calce sfatul bătrînilor! SBIERA, P. 42. Aș călca hotărîrea ce am făcut de a spune adevărul. NEGRUZZI, S. I 38. III. Tranz. A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. Unde să m-ascund? A!... în dulapul ist cu rochii... Nu-s călcate rochiile, dar le-oi călca eu. ALECSANDRI, T. I 40. Ba îmbracă pe cucoana... ba gătește duducile... ba calcă rochii de bal... ba arde nucușoară de sprîncene. ALECSANDRI, T. I 126. [Cămașa] să ți-o calc apoi frumos. TEODORESCU, P. P. 308.

CĂLCÁRE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unei dispoziții, a unui ordin, a unei convenții etc. Trădarea de patrie, călcarea jurămîntului, trecerea de partea inamicului... constituie crimele cele mai grave față de popor și stat și sînt pedepsite de lege cu toată asprimea. CONST. R.P.R. 42. Călcările pravilei erau fără cruțare pedepsite. GALACTION,O.I 212. Și apoi o rodea la ficați călcarea poruncii tatălui lor. ISPIRESCU, L. 51. 2. Abatere, deviere de la un principiu, de la o teorie, de la o linie. Documentele Congresului al XIX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice trebuie să înarmeze organizațiile noastre de partid în vederea intensificării luptei împotriva oricărei călcări și deformări a liniei partidului. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 51. 3. Atac, năvălire pentru a jefui. Se întîmplase peste noapte o călcare cu omor. CARAGIALE, O. I 287.

CALCÁR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă formată din carbonat de calciu; (pop.) piatră-de-var. [Acc. și: cálcar] – Fr. calcaire (lat. lit. calcarius).

CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. Intranz. A pune piciorul pe ceva sau undeva; a păși. ◊ Expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face o gafă. A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile cuiva. A călca strâmb (sau alături cu drumul) = a se abate de la linia bunei conduite. A călca cu stângul = a începe ceva greșit; a nu izbuti. A călca cu dreptul = a începe ceva bine; a izbuti. (Tranz.) A nu mai călca iarba verde = a muri. A călca apa = a înota în poziție verticală. ♦ A trece pășind peste ceva. 2. Tranz. (Pop.; despre păsări) A face să fecundeze. 3. Intranz. A intra, a veni undeva, a se abate. ◊ Expr. (Tranz.) A călca pragul (sau casa) cuiva = a intra undeva, a merge la cineva. 4. Tranz. A cutreiera, a străbate un drum, o regiune etc. 5. Tranz. Fig. A încălca pustiind și prădând. ♦ (Fam.) A veni fără veste undeva sau la cineva. II. Tranz. 1. A strivi, a zdrobi, a nimici (cu picioarele). ♦ A bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele; a tescui strugurii cu picioarele. ♦ Intranz. A înfrânge o pornire sau un sentiment. ◊ Expr. A-și călca pe inimă = a se hotărî la o acțiune învingând anumite sentimente. 2. A nu respecta o hotărâre, o obligație etc. III. Tranz. A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. – Lat. calcare.

CĂLCÁRE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. 2. Abatere, deviere de la un principiu. 3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii).

CALCÁ vb. I. v. calchia.

CALCÁR s.n. Rocă sedimentară, formată din carbonat de calciu; piatră de var. [Pl. -re, -ruri. / cf. it. calcare, fr. calcaire, lat. calcarius].

CALCHIÉRE s.f. Acțiunea de a calchia și rezultatul ei. [Var. calcare s.f. / < calchia].

CALCÁR/CÁLCAR s. n. rocă sedimentară de precipitație sau organogenă, din carbonat de calciu; piatră-de-var. (< fr. calcaire, lat. calcarius)

arată toate definițiile

Intrare: calca
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calca
  • calcare
  • calcat
  • calcatu‑
  • calcând
  • calcându‑
singular plural
  • calchea
  • calcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calchez
(să)
  • calchez
  • calcam
  • calcai
  • calcasem
a II-a (tu)
  • calchezi
(să)
  • calchezi
  • calcai
  • calcași
  • calcaseși
a III-a (el, ea)
  • calchea
(să)
  • calcheze
  • calca
  • calcă
  • calcase
plural I (noi)
  • calcăm
(să)
  • calcăm
  • calcam
  • calcarăm
  • calcaserăm
  • calcasem
a II-a (voi)
  • calcați
(să)
  • calcați
  • calcați
  • calcarăți
  • calcaserăți
  • calcaseți
a III-a (ei, ele)
  • calchea
(să)
  • calcheze
  • calcau
  • calca
  • calcaseră
Intrare: calcar
calcar1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calcar
  • calcarul
  • calcaru‑
plural
  • calcare
  • calcarele
genitiv-dativ singular
  • calcar
  • calcarului
plural
  • calcare
  • calcarelor
vocativ singular
plural
calcar2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calcar
  • calcarul
  • calcaru‑
plural
  • calcaruri
  • calcarurile
genitiv-dativ singular
  • calcar
  • calcarului
plural
  • calcaruri
  • calcarurilor
vocativ singular
plural
Intrare: calchiere
calchiere substantiv feminin
  • silabație: cal-chi-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calchiere
  • calchierea
plural
  • calchieri
  • calchierile
genitiv-dativ singular
  • calchieri
  • calchierii
plural
  • calchieri
  • calchierilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calcare
  • calcarea
plural
  • calcări
  • calcările
genitiv-dativ singular
  • calcări
  • calcării
plural
  • calcări
  • calcărilor
vocativ singular
plural
Intrare: călca
verb (VT71)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • călca
  • călcare
  • călcat
  • călcatu‑
  • călcând
  • călcându‑
singular plural
  • calcă
  • călcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calc
(să)
  • calc
  • călcam
  • călcai
  • călcasem
a II-a (tu)
  • calci
(să)
  • calci
  • călcai
  • călcași
  • călcaseși
a III-a (el, ea)
  • calcă
(să)
  • calce
  • călca
  • călcă
  • călcase
plural I (noi)
  • călcăm
(să)
  • calcăm
  • călcam
  • călcarăm
  • călcaserăm
  • călcasem
a II-a (voi)
  • călcați
(să)
  • calcați
  • călcați
  • călcarăți
  • călcaserăți
  • călcaseți
a III-a (ei, ele)
  • calcă
(să)
  • calce
  • călcau
  • călca
  • călcaseră
Intrare: călcare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călcare
  • călcarea
plural
  • călcări
  • călcările
genitiv-dativ singular
  • călcări
  • călcării
plural
  • călcări
  • călcărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calcar

  • 1. Rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu, de culoare albă, cenușie, gălbuie sau neagră, utilizată ca material de construcție.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: babiță (med.) piatră-de-var un exemplu
    exemple
    • De pe crestele lui [ale muntelui] acoperite cu o spumă albă de calcar, Ardealul primește... două din cele mai iubite și mai cîntate ape ale lui. BOGZA, C. O. 10.
      surse: DLRLC

etimologie:

calchiere calcare

  • 1. Acțiunea de a calchia și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: decalcare

etimologie:

  • vezi calchia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

călca

  • 1. intranzitiv A pune piciorul pe ceva sau undeva.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: păși 5 exemple
    exemple
    • Calcă parcă altfel. Are mersul mai mult sărit. SAHIA, N. 97.
      surse: DLRLC
    • Fiul împăratului nu cuteza să calce pe pardoseala băii și pe velințele... așternute prin palat, de milă să nu le strice frumusețea. ISPIRESCU, L. 38.
      surse: DLRLC
    • Purcelul calcă înainte pe covoare. CREANGĂ, P. 38.
      surse: DLRLC
    • Arătând felul de a merge, de a păși:
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • A călca înțepat. Calcă în vârful picioarelor. Calcă ușor.
        surse: DLRLC
      • Sentinela umbla pe puntea de tablă de fier. Avea cizme țintuite, călca greu, și tot șlepul gol și uriaș răsuna ca un clopot. DUMITRIU, N. 135.
        surse: DLRLC
    • tranzitiv Simții că m-a călcat oarecine pe rochie. ISPIRESCU, L. 236.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cum o să-și răsucească mustața de grozav printre tineret, o să calce din pod. DELAVRANCEA, S. 39.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie A călca în urma cuiva = a merge după cineva, a urma pe cineva.
      surse: DLRLC sinonime: urma un exemplu
      exemple
      • Nici un os nu mai găsea, Că-n urma voinicilor Calcă ceata lupilor. ALECSANDRI, P. P. 262.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Calcă pe urmele tatălui-său.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A călca... = a umbla ca...
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Barba și punga... te făcea să calci a popă. CREANGĂ, A. 86.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A călca... = a promite să ajungă...
      surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A călca strâmb (sau alături cu drumul sau într-aiurea) = a fi necinstit, incorect, a se abate de la normele de conduită stabilite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Iubești pe alta... Te-am înțeles eu de mult că-mi calci într-aiurea. ALECSANDRI, T. 1017.
        surse: DLRLC
    • 1.8. expresie A călca cu stângul = a porni prost la o acțiune; a nu izbuti.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.9. expresie A călca cu dreptul = a începe ceva cu bine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izbuti
    • 1.10. expresie A nu mai călca iarbă verde = a nu mai trăi, a fi mort.
      surse: DLRLC sinonime: muri (verb) un exemplu
      exemple
      • Pînă cînd va călca el... iarbă verde, noi n-om fi... în ticnă. SBIERA, P. 241.
        surse: DLRLC
    • 1.11. tranzitiv A apăsa cu piciorul pe piciorul altcuiva pentru a-i face semn sau a-i da să înțeleagă ceva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cum se învîrtea hora, ba o strîngea pe fată de mînă, ba o călca pe picior... cum e treaba flăcăilor. CREANGĂ, P. 163.
        surse: DLRLC
    • 1.12. A trece pășind peste ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ercul Erculean, Căpitan rîmlean, Calcă peste piatră. ALECSANDRI, P. P. 15.
        surse: DLRLC
      • figurat Ar fi trebuit să calce peste trupul meu, ca să se ducă a se cununa cu el. NEGRUZZI, S. I 52.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv popular Despre bărbătușul păsărilor:
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: fecunda
  • 3. intranzitiv A intra, a veni undeva, a se abate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: abate (vb.) intra (vb.) veni 3 exemple
    exemple
    • Tata l-a poftit să nu mai calce pe la voi. PAS, Z. I 253.
      surse: DLRLC
    • Aici sîntem pe moșia unei gheonoaie care e atît de rea, încît nimeni nu calcă pe moșia ei fără să fie omorît. ISPIRESCU, L. 4.
      surse: DLRLC
    • Mi-a hotărît să nu-i mai calc în casă, de cînd i-am zis că se dă cu roș. ALECSANDRI, T. I 40.
      surse: DLRLC
    • 3.1. tranzitiv expresie A călca pragul (sau casa) cuiva = a intra undeva, a merge la cineva.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • I-a poruncit să nu-i mai calce pragul. CARAGIALE, O. III 34.
        surse: DLRLC
      • Eu casa nu i-o voi mai călca. RETEGANUL, P. TV 4.
        surse: DLRLC
    • 3.2. tranzitiv expresie A călca pragul = a ieși din casă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dar nici pragul n-am călcat Și altul mi-am căpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 235.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A cutreiera, a străbate un drum, o regiune etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colinda cutreiera străbate 3 exemple
    exemple
    • Toată [pădurea] o călcă, pînă ajunse la o căsuță. RETEGANUL, P. IV 13.
      surse: DLRLC
    • De cînd mă simt bărbat, Multe țări eu am călcat. ALECSANDRI, P. I 97.
      surse: DLRLC
    • Eu toți munții am călcat, Mură-albastră n-am aflat. ALECSANDRI, P. P. 53.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat A încălca pustiind și prădând.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încălca 6 exemple
    exemple
    • L-au călcat într-o noapte hoții și erau să-l taie. PAS, Z. I 26.
      surse: DLRLC
    • Din porunca domniei, Roșca îl călcase noaptea și-l ridicase din pat de lîngă jupîneasă. SADOVEANU, Z. C. 228.
      surse: DLRLC
    • Nu care cumva să fi trecut să calce țara turcului? ISPIRESCU, M. V. 60.
      surse: DLRLC
    • Subprefecții călcară peste noapte casa din Curechi, unde dormea liniștit Crișanul, și-l prinseră legat. ODOBESCU, S. III 533.
      surse: DLRLC
    • Pe noi ne-a călcat mare jale. GALACTION, O. I 255.
      surse: DLRLC
    • Măi, podar...! Trage podul, Să trec Oltul, C-aicea te calcă focul Și te prăpădesc cu totul. TEODORESCU, P. P. 292.
      surse: DLRLC
    • 5.1. familiar A veni fără veste undeva sau la cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Peste vreo opt zile, m-a călcat d. Guță iar, și iar mi-a șters carboava. CARAGIALE, M. 284.
        surse: DLRLC
  • 6. tranzitiv A strivi, a zdrobi, a nimici cu picioarele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nimici strivi zdrobi 9 exemple
    exemple
    • Omul în frămîntarea luptei nu mai e om. Îl lovești, nu-l doare. Cade și alții îl calcă, nu simte. DELAVRANCEA, A. 46.
      surse: DLRLC
    • Să călcăm în picioare și cal și călăreț. ISPIRESCU, M. V. 23.
      surse: DLRLC
    • Calu-i turbă, mușcă, sare... Calcă trupuri sub picioare. ALECSANDRI, P. II 16.
      surse: DLRLC
    • Măicuța călcatu-i-a Cu copita calului Tocma-n capu pieptului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485.
      surse: DLRLC
    • figurat Vijelia-ngrozitoare... calcă totul în picioare. EMINESCU, O. I 148.
      surse: DLRLC
    • figurat Fericit acel ce calcă tirania în picioare! ALECSANDRI, P. A. 82.
      surse: DLRLC
    • figurat Săracă și-a mea inimă, Cum o calcă răii-n tină! ANT. LIT. POP. I 30.
      surse: DLRLC
    • figurat Noi, țăranii, vai de noi, Ne-au fript hoții de ciocoi! Ne mănîncă din sudoare Și ne calcă în picioare. ANT. LIT. POP. I 558.
      surse: DLRLC
    • Trenul a călcat un călător.
      surse: DLRLC
    • 6.1. A bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bătători
    • 6.2. A tescui strugurii cu picioarele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tescui un exemplu
      exemple
      • Și voi veți călca poate în picioare Strugurii putrezi de copți. BENIUC, V. 26.
        surse: DLRLC
    • 6.3. A frământa cu picioarele lutul.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fata... călcă lut și lipi cuptorul. CREANGĂ, P. 287.
        surse: DLRLC
    • 6.4. expresie A călca apa = a se menține la suprafața apei înotând în poziție verticală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fana călca apa și știa să facă pluta, înota voinicește, cu o mînă sau cu amîndouă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 41.
        surse: DLRLC
    • 6.5. intranzitiv A înfrânge o pornire sau un sentiment.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Calcă, mîndro, pe mînie, Acum mi-a trecut și mie. HODOȘ, P. P. 189.
        surse: DLRLC
      • 6.5.1. expresie A-și călca pe inimă = a face ceva împotriva propriilor sale sentimente, împotriva propriei sale voințe.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • A văzut-o orășanca. s-a întunecat. Și-a călcat totuși pe inimă și i-a spus: Să ne ajuți la gospodărie, fată. STANCU, D. 17.
          surse: DLRLC
  • 7. tranzitiv A nu respecta o hotărâre, o lege, o obligație etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nesocoti 4 exemple
    exemple
    • Și-a călcat cuvântul.
      surse: DLRLC
    • Își propusese de atîtea ori să nu mai vorbească despre lucrurile acestea și totuși mereu își călca hotărîrea. REBREANU, R. I 43.
      surse: DLRLC
    • Nu voia să calce sfatul bătrînilor! SBIERA, P. 42.
      surse: DLRLC
    • Aș călca hotărîrea ce am făcut de a spune adevărul. NEGRUZZI, S. I 38.
      surse: DLRLC
  • 8. tranzitiv A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: netezi 3 exemple
    exemple
    • Unde să m-ascund? A!... în dulapul ist cu rochii... Nu-s călcate rochiile, dar le-oi călca eu. ALECSANDRI, T. I 40.
      surse: DLRLC
    • Ba îmbracă pe cucoana... ba gătește duducile... ba calcă rochii de bal... ba arde nucușoară de sprîncene. ALECSANDRI, T. I 126.
      surse: DLRLC
    • [Cămașa] să ți-o calc apoi frumos. TEODORESCU, P. P. 308.
      surse: DLRLC

etimologie:

călcare

  • 1. Faptul de a călca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nerespectare violare 3 exemple
      exemple
      • Trădarea de patrie, călcarea jurămîntului, trecerea de partea inamicului... constituie crimele cele mai grave față de popor și stat și sînt pedepsite de lege cu toată asprimea. CONST. R.P.R. 42.
        surse: DLRLC
      • Călcările pravilei erau fără cruțare pedepsite. GALACTION, O. I 212.
        surse: DLRLC
      • Și apoi o rodea la ficați călcarea poruncii tatălui lor. ISPIRESCU, L. 51.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Abatere, deviere de la un principiu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: abatere deviere un exemplu
      exemple
      • Documentele Congresului al XIX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice trebuie să înarmeze organizațiile noastre de partid în vederea intensificării luptei împotriva oricărei călcări și deformări a liniei partidului. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 51.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: atac năvălire un exemplu
      exemple
      • Se întîmplase peste noapte o călcare cu omor. CARAGIALE, O. I 287.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi călca
    surse: DEX '98 DEX '09