13 definiții pentru strivi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRIVÍ, strivesc, vb. IV. 1. Tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ Fig. A nimici, a distruge. 2. Tranz. și refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleși sau a fi copleșit de griji, necazuri, probleme. – Din sl. sutryvati.

STRIVÍ, strivesc, vb. IV. 1. Tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ Fig. A nimici, a distruge. 2. Tranz. și refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleși sau a fi copleșit de griji, necazuri, probleme. – Din sl. sutryvati.

STRIVÍ, strivesc, vb. IV. Tranz. 1. A turti, a fărîma (prin apăsare sau printr-o lovitură puternică). Cerul... era mohorît și nepăsător și se cobora foarte jos, parcă s-ar fi pus să strivească pămîntul. REBREANU, N. 68. Deschidea cutia, și luînd cîte o bomboană, o ridica în sus, se făcea c-o dă și o scăpa jos, unde o strivea imediat cu piciorul. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. Cînd se gătea a-l strivi cu piciorul, tăunele zise... ISPIRESCU, L. 44. ♦ Fig. A nimici, a distruge. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. Alexandru Lăpușneanu va sparge cuibul și va strivi acest furnicar de intriganți ce făcea și desfăcea domni. NEGRUZZI, S. I 275. 2. (Folosit mai ales la participiu) A îngrămădi, a înghesui puternic; a înăbuși; a copleși. Înădușiți, striviți de puterea noastră covîrșitoare, dușmanii căzură pînă la unul. La TDRG. La pod se-nghesuiesc să treacă deodată cai, oameni și tunuri. Se face o larmă ș-un învălmășag, de nu mai știu încotro să se miște. Toți poruncesc și nimeni n-asculiă. Unii mor striviți de-mbulzeală, alții s-azvîrle în mocirlă. VLAHUȚĂ, O. A. II 120. ◊ Refl. reciproc. Oamenii se striveau... să se uite peste umerii celor din față. DUMITRIU, N. 63. Nuntașii... au început să încure, printre norodul ce se strivea cuprins de spaimă, caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73.

A STRIVÍ ~ésc tranz. 1) A face să se strivească; a turti. A-și ~ un deget. 2) A omorî prin apăsare sau presare puternică. ~ o insectă. 3) fig. A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi. 4) fig. A copleși de griji, necazuri, probleme. /<sl. sutryvati, sutrivati

A SE STRIVÍ pers. 3 se ~éște intranz. A-și pierde forma (prin presare, strângere, apăsare); a se turti. /<sl. sutryvati, sutrivati

strivì v. 1. a turti sub o puternică apăsare, sub o lovitură violentă; 2. fig. a prăpădi. [Sl. SŬTRYVATI, a sdrumica].

strivésc v. tr. (vsl. sŭ-tryvati, sŭ-trytĭ, sŭ-trĭeti, zdrobesc). Zdrobesc, vorbind maĭ ales de lucrurĭ micĭ: a strivi o vișină În gură, o omidă cu picĭoru. Fig. Înving, întrec, prăpădesc de tot.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

striví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivésc, imperf. 3 sg. striveá; conj. prez. 3 să striveáscă

striví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivésc, imperf. 3 sg. striveá; conj. prez. 3 sg. și pl. striveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRIVÍ vb. 1. a stâlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. v. zdrobi. 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii, pentru a face mustul.) 4. v. terciui. 5. v. bate.

STRIVÍ vb. v. nimici, snopi, stâlci.

STRIVI vb. 1. a stîlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. a (se) zdrobi, (înv.) a (se) smăcina. (S-a ~ de caldarîm.) 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii pentru a face mustul.) 4. a (se) storci, a (se) terciui, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Fructele s-au ~.) 5. a se bate, a se lovi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Cîteva pere s-au ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

striví (-vésc, ít), vb. – A turti, a stîlci. Sl. sŭtryvati (Cihac, II, 374; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 48). – Der. strivitor, adj. (zdrobitor, apăsător).

Intrare: strivi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strivi
  • strivire
  • strivit
  • strivitu‑
  • strivind
  • strivindu‑
singular plural
  • strivește
  • striviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strivesc
(să)
  • strivesc
  • striveam
  • strivii
  • strivisem
a II-a (tu)
  • strivești
(să)
  • strivești
  • striveai
  • striviși
  • striviseși
a III-a (el, ea)
  • strivește
(să)
  • strivească
  • strivea
  • strivi
  • strivise
plural I (noi)
  • strivim
(să)
  • strivim
  • striveam
  • strivirăm
  • striviserăm
  • strivisem
a II-a (voi)
  • striviți
(să)
  • striviți
  • striveați
  • strivirăți
  • striviserăți
  • striviseți
a III-a (ei, ele)
  • strivesc
(să)
  • strivească
  • striveau
  • strivi
  • striviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)