17 definiții pentru strivi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRIVI, strivesc, vb. IV. 1. Tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ Fig. A nimici, a distruge. 2. Tranz. și refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleși sau a fi copleșit de griji, necazuri, probleme. – Din sl. sutryvati.

STRIVI, strivesc, vb. IV. 1. Tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ Fig. A nimici, a distruge. 2. Tranz. și refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleși sau a fi copleșit de griji, necazuri, probleme. – Din sl. sutryvati.

strivi [At: BIBLIA (1688), 3692/43 / V: (înv) stârvi, (reg) ~rii / Pzi: ~vesc / E: vsl сътрывати, сътривати] 1 vt (C. i. obiecte, de obicei, friabile sau părți ale acestora, părți ale plantelor etc.) A deforma printr-o apăsare (foarte) puternică (exercitată cu mâna, cu piciorul etc. sau cu un obiect, cu un instrument etc.), reducând (foarte) mult din înălțime sau din grosime și făcând să devină (extrem de) lat, (extrem de) subțire etc. Si: a turti, (rar) a stâlci, (pop) a stropși (1), a zdruci, a zdrumica, (îrg) a struci (1), (înv) a strucina, a struji, (reg) a plahniți, a tăpși, a teflegi, a târși1. 2 vt (Pex) A sfărâma (1). 3 vt (Pex) A sparge (3). 4 vt (Rar; spc) A teși. 5 vt (C. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A lovi (foarte) puternic, provocând distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. 6 vt (C. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A deforma prin apăsare, prin strângere etc. (foarte) puternică, transformând într-o masă informă sau provocând modificarea ori încetarea funcțiilor (vitale) Si: a sfărâma, a turti, a zdrobi, (rar) a stâlci, (pop) a stropși (5), a zdruci, a zdrumica, a zdruncina, a zobi, (îrg) a răzbi, a struci (1), a struji, (reg) a pistosi, a stoci. 7 vt (Rar; îe) A ~ în picioare A călca în picioare. 8 vt (Pex; fig; c. i. obiecte sau însușiri ale acestora, ființe, mai ales oameni sau manifestări ale lor) A nimici. 9 vt (Spc; fig; c. i. manifestări ale oamenilor) A reprima. 10 vrr (D. oameni sau d. grupuri de oameni care se pun brusc în mișcare sau care se află într-un spațiu relativ restrâns) (A se deplasa dezordonat și repede, într-o anumită direcție și) a se înghesui (foarte) strâns unul în altul (ca urmare a spaimei, a panicii) provocându-și leziuni, traumatisme etc. 11-12 vtr (Subiectul și complementul indică legume, mai ales, fructe, de obicei, foarte coapte și, eventual, așezate unele peste altele în cantitate mare) A(-și) modifica (prin cădere, prin lovire, prin acțiunea greutății proprii etc.) forma, consistența, aspectul etc., devenind sau făcând să devină o pastă informă (depreciindu-se sau făcând să se deprecieze sub aspect calitativ) Si: a (se) bate (1), a (se) lovi, a (se) sparge, a (se) terciui, a (se) zdrobi, (pop) a (se) storci, (înv) a (se) stropși (8), (reg) a (se) meci4, a (se) pistosi, a (se) storcoși (1-2), a (se) toroști.

STRIVI, strivesc, vb. IV. Tranz. 1. A turti, a fărîma (prin apăsare sau printr-o lovitură puternică). Cerul... era mohorît și nepăsător și se cobora foarte jos, parcă s-ar fi pus să strivească pămîntul. REBREANU, N. 68. Deschidea cutia, și luînd cîte o bomboană, o ridica în sus, se făcea c-o dă și o scăpa jos, unde o strivea imediat cu piciorul. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. Cînd se gătea a-l strivi cu piciorul, tăunele zise... ISPIRESCU, L. 44. ♦ Fig. A nimici, a distruge. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. Alexandru Lăpușneanu va sparge cuibul și va strivi acest furnicar de intriganți ce făcea și desfăcea domni. NEGRUZZI, S. I 275. 2. (Folosit mai ales la participiu) A îngrămădi, a înghesui puternic; a înăbuși; a copleși. Înădușiți, striviți de puterea noastră covîrșitoare, dușmanii căzură pînă la unul. La TDRG. La pod se-nghesuiesc să treacă deodată cai, oameni și tunuri. Se face o larmă ș-un învălmășag, de nu mai știu încotro să se miște. Toți poruncesc și nimeni n-asculiă. Unii mor striviți de-mbulzeală, alții s-azvîrle în mocirlă. VLAHUȚĂ, O. A. II 120. ◊ Refl. reciproc. Oamenii se striveau... să se uite peste umerii celor din față. DUMITRIU, N. 63. Nuntașii... au început să încure, printre norodul ce se strivea cuprins de spaimă, caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73.

A STRIVI ~esc tranz. 1) A face să se strivească; a turti. A-și ~ un deget. 2) A omorî prin apăsare sau presare puternică. ~ o insectă. 3) fig. A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi. 4) fig. A copleși de griji, necazuri, probleme. /<sl. sutryvati, sutrivati

A SE STRIVI pers. 3 se ~ește intranz. A-și pierde forma (prin presare, strângere, apăsare); a se turti. /<sl. sutryvati, sutrivati

strivì v. 1. a turti sub o puternică apăsare, sub o lovitură violentă; 2. fig. a prăpădi. [Sl. SŬTRYVATI, a sdrumica].

strivésc v. tr. (vsl. sŭ-tryvati, sŭ-trytĭ, sŭ-trĭeti, zdrobesc). Zdrobesc, vorbind maĭ ales de lucrurĭ micĭ: a strivi o vișină În gură, o omidă cu picĭoru. Fig. Înving, întrec, prăpădesc de tot.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivesc, 1 sg. strivește, imperf. 1 striveam; conj. prez. 1 sg. să strivesc, 3 să strivească

strivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivesc, imperf. 3 sg. strivea; conj. prez. 3 să strivească

strivi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivesc, imperf. 3 sg. strivea; conj. prez. 3 sg. și pl. strivească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRIVI vb. v. nimici, snopi, stâlci.

STRIVI vb. 1. a stâlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. v. zdrobi. 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii, pentru a face mustul.) 4. v. terciui. 5. v. bate.

STRIVI vb. 1. a stîlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. a (se) zdrobi, (înv.) a (se) smăcina. (S-a ~ de caldarîm.) 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii pentru a face mustul.) 4. a (se) storci, a (se) terciui, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Fructele s-au ~.) 5. a se bate, a se lovi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Cîteva pere s-au ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

strivi (-vesc, it), vb. – A turti, a stîlci. Sl. sŭtryvati (Cihac, II, 374; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 48). – Der. strivitor, adj. (zdrobitor, apăsător).

Intrare: strivi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strivi
  • strivire
  • strivit
  • strivitu‑
  • strivind
  • strivindu‑
singular plural
  • strivește
  • striviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strivesc
(să)
  • strivesc
  • striveam
  • strivii
  • strivisem
a II-a (tu)
  • strivești
(să)
  • strivești
  • striveai
  • striviși
  • striviseși
a III-a (el, ea)
  • strivește
(să)
  • strivească
  • strivea
  • strivi
  • strivise
plural I (noi)
  • strivim
(să)
  • strivim
  • striveam
  • strivirăm
  • striviserăm
  • strivisem
a II-a (voi)
  • striviți
(să)
  • striviți
  • striveați
  • strivirăți
  • striviserăți
  • striviseți
a III-a (ei, ele)
  • strivesc
(să)
  • strivească
  • striveau
  • strivi
  • striviseră
strii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strivi, strivescverb

  • 1. tranzitiv A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cerul... era mohorît și nepăsător și se cobora foarte jos, parcă s-ar fi pus să strivească pămîntul. REBREANU, N. 68. DLRLC
    • format_quote Deschidea cutia, și luînd cîte o bomboană, o ridica în sus, se făcea c-o dă și o scăpa jos, unde o strivea imediat cu piciorul. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. DLRLC
    • format_quote Cînd se gătea a-l strivi cu piciorul, tăunele zise... ISPIRESCU, L. 44. DLRLC
    • 1.1. figurat Distruge, nimici, snopi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. DLRLC
      • format_quote Alexandru Lăpușneanu va sparge cuibul și va strivi acest furnicar de intriganți ce făcea și desfăcea domni. NEGRUZZI, S. I 275. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înădușiți, striviți de puterea noastră covîrșitoare, dușmanii căzură pînă la unul. La TDRG. DLRLC
    • format_quote La pod se-nghesuiesc să treacă deodată cai, oameni și tunuri. Se face o larmă ș-un învălmășag, de nu mai știu încotro să se miște. Toți poruncesc și nimeni n-asculiă. Unii mor striviți de-mbulzeală, alții s-azvîrle în mocirlă. VLAHUȚĂ, O. A. II 120. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Oamenii se striveau... să se uite peste umerii celor din față. DUMITRIU, N. 63. DLRLC
    • format_quote Nuntașii... au început să încure, printre norodul ce se strivea cuprins de spaimă, caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.