14 definiții pentru fecunda

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.

fecunda vt [At: DA / Pzi: ~dez / E: lat fecundare, fr féconder] A face să procreeze.

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca procesul fecundației, a pune în stare de procreație. ◊ Intranz. (Poetic) Soarele arde cîmpiile și în aer se împrăștie mirosul voluptos al pămîntului care fecundează. DEMETRESCU, O. 148.

FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].

FECUNDÁ vb. tr. a face fecund; a provoca fecundația. (< fr. féconder, lat. fecundare)

A FECUNDÁ ~éz tranz. A provoca procesul fecundației; a face să procreeze. /<fr. féconder, lat. fecundare

A SE FECUNDÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A provoca apariția unui germen prin unirea a două celule de sex opus (în vederea procreării). /<fr. féconder, lat. fecundare

*fecundéz v. tr. (lat. fecundare). Fac fecund, fac productiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fecunda (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundea

fecundá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fecundeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FECUNDÁ vb. a călca. (Cocoșul ~ găina.)

FECUNDA vb. a călca. (Cocoșul ~ găina.)

Intrare: fecunda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fecunda
  • fecundare
  • fecundat
  • fecundatu‑
  • fecundând
  • fecundându‑
singular plural
  • fecundea
  • fecundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fecundez
(să)
  • fecundez
  • fecundam
  • fecundai
  • fecundasem
a II-a (tu)
  • fecundezi
(să)
  • fecundezi
  • fecundai
  • fecundași
  • fecundaseși
a III-a (el, ea)
  • fecundea
(să)
  • fecundeze
  • fecunda
  • fecundă
  • fecundase
plural I (noi)
  • fecundăm
(să)
  • fecundăm
  • fecundam
  • fecundarăm
  • fecundaserăm
  • fecundasem
a II-a (voi)
  • fecundați
(să)
  • fecundați
  • fecundați
  • fecundarăți
  • fecundaserăți
  • fecundaseți
a III-a (ei, ele)
  • fecundea
(să)
  • fecundeze
  • fecundau
  • fecunda
  • fecundaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fecunda, fecundezverb

  • 1. A provoca o fecundație, a face să procreeze. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote intranzitiv poetic Soarele arde cîmpiile și în aer se împrăștie mirosul voluptos al pămîntului care fecundează. DEMETRESCU, O. 148. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.