13 definiții pentru deviere deviare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVIÉRE, devieri, s. f. Faptul de a devia. [Pr.: -vi-e-] – V. devia.

DEVIÉRE, devieri, s. f. Faptul de a devia. [Pr.: -vi-e-] – V. devia.

deviere sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~i-e~ / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: devia] 1-3 Deviație (1, 2, 3). 4 Îndepărtare de la linia politică a unui partid Si: (rar) deviaționism (1).

DEVIÉRE, devieri, s. f. Faptul de a devia. 1. Abaterea acului busolei de la linia meridianului magnetic. 2. Fig. Abatere din calea apucată sau de la linia justă. Pe acest parcurs întortocheat se pot întîmpla devieri. CAMIL PETRESCU, T. III 487. ♦ Abaterea unui membru al unui partid comunist sau muncitoresc de la linia justă marxist-leninistă a partidului și ajungerea lui pe o linie dușmănoasă clasei muncitoare. Deviere de dreapta. Deviere de stingă.Vigilența revoluționară cere intransigență cu adevărat bolșevică față de orice devieri de la internaționalismul proletar. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV: 422. – Pronunțat: -vi-e-.

DEVIÉRE s.f. Acțiunea de a devia; deviație. [< devia].

DEVIÉRE ~i f. 1) v. A DEVIA. 2) Abatere a unei persoane sau a unui grup de persoane din cadrul unui partid de la vederile politice general adoptate. ~ de dreapta. ~ de stânga. 3) Abatere a unui curs de apă în vederea executării unor lucrări în albia acestuia. [Art. devierea; G.-D. devierii; Sil. -vi-e-] /v. a devia

* deviațiúne f. (lat. deviátio, -ónis). Acțiunea de a devia: deviațiunea luminiĭ. Schimbare în direcțiunea naturală: deviațiunea coloaneĭ vertebrale. Fig. Schimbare în purtare: deviațiune în principiĭ. – Și -áție, dar maĭ des -áre saŭ -ére.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deviére (-vi-e-) s. f., g.-d. art. deviérii; pl. deviéri

deviére s. f. (sil. -vi-e-), g.-d. art. deviérii; pl. deviéri

deviez, -iază 3, -ieze 3 conj., -viind ger., -viere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEVIÉRE s. 1. abatere, deviație, îndepărtare, mutare, schimbare. (~ cursului unei ape.) 2. v. deflexiune. 3. v. abatere.

DEVIERE s. 1. abatere, deviație, îndepărtare, mutare, schimbare. (~ cursului unei ape.) 2. (FIZ.) deflexiune, deviație. (~ unui fascicul de particule.) 3. abatere, anomalie. (S-a produs o ~ inexplicabilă.)

Intrare: deviere
  • silabație: de-vi-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deviere
  • devierea
plural
  • devieri
  • devierile
genitiv-dativ singular
  • devieri
  • devierii
plural
  • devieri
  • devierilor
vocativ singular
plural
deviare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deviare
  • deviarea
plural
  • devieri
  • devierile
genitiv-dativ singular
  • devieri
  • devierii
plural
  • devieri
  • devierilor
vocativ singular
plural

deviere deviare

  • 1. Faptul de a devia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deviație
    • 1.1. Abaterea acului busolei de la linia meridianului magnetic.
      surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Abatere din calea apucată sau de la linia justă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pe acest parcurs întortocheat se pot întîmpla devieri. CAMIL PETRESCU, T. III 487.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. Abaterea unui membru al unui partid comunist sau muncitoresc de la linia justă marxist-leninistă a partidului și ajungerea lui pe o linie dușmănoasă clasei muncitoare.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Deviere de dreapta. Deviere de stînga.
          surse: DLRLC
        • Vigilența revoluționară cere intransigență cu adevărat bolșevică față de orice devieri de la internaționalismul proletar. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV: 422.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi devia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN