18 intrări

Articole pe această temă:

92 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂMP, câmpuri, s. n. (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s. m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ◊ Munca câmpului = lucrarea pământului. Artilerie de câmp = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat. ◊ Loc. adv. În plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost. ◊ Expr. A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul. A-și lua (sau a apuca) câmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare. ♦ Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case). ♦ Câmp de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare). 2. Loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate. ◊ Câmp de luptă = porțiune de teren pe care se duc acțiuni de luptă cu inamicul terestru. Câmp de tragere = teren amenajat pentru executarea exercițiilor de tragere. Câmp de activitate sau (rar) câmpul muncii = domeniu de activitate, limitele între care se desfășoară o activitate. Câmp vizual = porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 3. (Fiz.) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune. Câmp sonor. ♦ Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor. ◊ Câmp electric = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel. Câmp magnetic = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca acelea care se exercită între doi magneți vecini. 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule. Câmp eletromagnetic. 5. (Med.) Fâșie de pânză sterilă care delimitează plaga operatorie. ◊ Câmp operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală. 6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc. 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile. 8. (Fil.) Câmp ideologic = ansamblul metodelor, conceptelor și ideilor delimitate istoric în interiorul cărora se elaborează o doctrină, o știință, o creație culturală etc. 9. (Inform.) Cea mai mică unitate dintr-un sistem bază de date care poate fi accesată. – Lat. campus.

câmp sn [At: DOSOFTEI, V. S. 27/2 / Pl: ~uri (înv; astăzi mai ales în expresii) ~i sm / E: ml campus] 1 Câmpie (1). 2 (Spc) Întindere de pământ cultivată Cf agru, arătură, holdă, lan, ogor, pământ, țarină. 3 Totalitatea ogoarelor din jurul unei comune Cf hotar. 4 (Îs) Munca ~ului Munci agricole. 5 (Îs) Artilerie de ~ Artilerie care folosește tunul și obuzierul de calibru mic și care poate fi întrebuințată pe teren fără accidente prea mari. 6 (Îlav) În plin ~ sau în ~ deschis Sub cerul liber. 7 (Îal) Fără adăpost. 8 (Îlav) Peste ~ De-a dreptul, părăsind drumul. 9 (Îe) A nu da cuiva ~ A tăia drumul cuiva. 10 (Îe) A lăsa (cuiva) ~ liber A lăsa pe cineva să acționeze, să se desfășoare Si: a da frâu liber. 11 (Îe) A-i pierde ~ul A nu mai ști drumul sau direcția. 12 sm (Îe) A-și lua (sau a apuca) ~ii A pleca orbește, fără a ști încotro (de disperare, de durere de mânie etc.). 13 (Îae) A ajunge la disperare. 14 Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case). 15 (Îs) ~ de gheață Masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare). 16 (Cu determinări care arată activitatea) Loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate: Câmp de luptă. 17 (Asr; îs) -ul muncii Sfera de activitate a cuiva. 18 (Îs) ~ vizual Porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 19 (Fiz) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată. 20 (Pex) Mărime care caracterizează un câmp (19). 21 Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor. 22 (Îs) ~ electric Regiune a spațiului caracterizată prin faptul că în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul n-ar fi încărcat astfel. 23 (Îs) ~ magnetic Regiune a spațiului caracterizată prin faptul că în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, iar acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca cele care se exercită între doi magneți vecini. 24 (Îs) ~ electromagnetic Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea între particule. 25 (Îs) ~ operator Porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală. 26 Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc. 27 Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (fizice, matematice etc.) variabile. 28 Fața netedă a pieii tăbăcite. 29 (Mun) Hățurile care se pun cailor înhămați la trăsură.

CÂMP, câmpuri, s. n. și (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s. m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ◊ Munca câmpului = munci agricole. Artilerie de câmp = artilerie care folosește tunul și obuzierul de calibru mic și care poate fi întrebuințată pe un teren fără accidente prea mari. ◊ Loc. adv. În plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost. ◊ Expr. A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul. A-și lua (sau a apuca) câmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare. ♦ Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case). ♦ Câmp de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare). 2. Loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate. Câmp de luptă. ◊ (Astăzi rar) Câmpul muncii = sfera de activitate a cuiva; p. ext. locul în care cineva își desfășoară activitatea; activitate, muncă, producție. Câmp vizual = porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 3. (Fiz.) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune. Câmp sonor. ♦ Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor. ◊ Câmp electric = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel. Câmp magnetic = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca cele care se exercită între doi magneți vecini. 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule. Câmp electromagnetic. 5. (În sintagma) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală. 6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc. 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile. – Lat. campus.

CÂMP s. n. 1. spațiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică. ♦ ~ vizual = porțiune din spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 2. ~ operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală. ♦ fâșie de pânză care delimitează plaga operatorie. 3. porțiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată. ♦ (inform.) subîmpărțire din punct de vedere logic a unei cartele conținând, fiecare, o informație reprezentată codificat. 4. mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile. ♦ ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeași sferă semantică, care exprimă noțiuni asemănătoare sau asociabile. 5. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc. (după fr. champ, lat. campus)

CÂMP ~uri n. 1) Întindere vastă de pământ cu suprafața uniformă fără accidente însemnate de teren; câmpie; șes. ◊ A lua (sau a apuca) ~ii a se duce unde-l duc ochii; a pleca orbește (de disperare, de supărare etc.). A bate ~ii a o lua razna; a spune lucruri neverosimile. 2) Întindere de pământ în afara unei localități. În plin ~. 3) Teren semănat cu culturi agricole. 4) Loc unde se desfășoară o anumită activitate. ~ de luptă. ~ de observație. 5) Fondul unui tablou, a unei țesături etc. 6) Spațiu în care se exercită acțiuni de forță asupra corpurilor. ~ magnetic. ~ electric. [Pl. și câmpi în expresii] /<lat. campus

câmp n. și m. (pl. câmpuri, fig. câmpi); 1. întindere de pământ arabil; 2. loc șes afară din oraș sau sat pentru pășunat: a-și lua câmpii, a fugi orbește, a-și pierde mințile; a bate câmpii, a rătăci, fig. a aiuri; 3. loc, de luptă: câmpul de bătaie; 4. fondul unei stofe sau tablou: rochie cu câmp negru și cu flori de mătase; 5. fig. sferă de lucrări sau fapte: vastul câmp al istoriei naționale. [Lat. CAMPUS].

COCOȘÉL, cocoșei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocoș (I*). ◊ Compus: cocoșel-de-câmp = plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii; ruscuță (Adonis aestivalis). 2. (Fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (I); p. gener. monedă de aur. 3. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). – Cocoș + suf. -el.[1]

  1. * În original, greșit: 1. LauraGellner

FRAG1, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze distribuite în rozetă, cu flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag-de-cămp = căpșun. – Din fragă (derivat regresiv).

GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ◊ Compuse: garoafă-de-câmp (sau sălbatică) = garofiță (2); garoafă-de-munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.

IÁRBĂ, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părțile aeriene verzi, subțiri și mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ◊ Expr. Paște, murgule, iarbă verde = va trebui să aștepți mult până ți se va împlini ceea ce dorești. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, neapărat. ♦ Nutreț verde, proaspăt cosit. 2. Buruieni de tot felul. ◊ Iarbă rea = a) buruiană otrăvitoare; b) fig. om rău, primejdios. 3. Pajiște. 4. Compuse: iarbă-de-mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi, care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie; zegras (Zostera marina); iarba-broaștei = mică plantă acvatică, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorită pețiolului lung) plutesc la suprafața apei, și cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = plantă perenă din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) plantă erbacee veninoasă, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-gălbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (în basme) iarbă cu putere miraculoasă, cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată; p. ext. putere supranaturală, care poate ajuta să obții ceva greu de obținut; iarba-găii = plantă erbacee cu frunze dințate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarbă-creață = izmă-creață; iarbă-deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri, cu frunze înguste și flori verzi, dispuse în panicule (Poa nemoralis); iarbă-grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ, cu frunze cărnoase, lucioase și flori galbene (Portulaca oleracea); iarbă-mare = plantă erbacee cu tulpina păroasă și ramificată, cu frunze mari și flori galbene (Inula helenium); iarbă-albă = plantă erbacee ornamentală cu frunzele vărgate cu linii verzi și albe-roșietice sau gălbui (Phalaris arundinacea); iarba-cănărașului = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui și semințele gălbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarbă-albastră = plantă erbacee cu frunzele îngrămădite la baza tulpinii și cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = plantă erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-câmpului = plantă erbacee cu tulpinile noduroase și cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarbă-neagră = a) plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori brune-purpurii pe dinafară și galbene-verzui pe dinăuntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare și flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse și cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarbă-roșie = plantă erbacee cu tulpina roșiatică, cu frunze nedivizate, lanceolate și cu flori galbene dispuse în capitule; (pop.) cârligioară (Bidens cernuus); iarba-șarpelui = a) plantă erbacee cu frunze lanceolate, păroase, cu flori albastre, rar roșii sau albe (Echium vulgare); b) plantă cu tulpina păroasă, cu flori albastre sau roșietice (Veronica latifolia); c) broscariță; iarba-șopârlelor = plantă erbacee cu rizom gros, cărnos, cu tulpina terminată în spic, cu frunze ovale și flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarbă-stelată = plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pe fața superioară și pe margini păroase și cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarbă-de-Sudan = plantă cu tulpina înaltă, cu frunze lungi, cultivată ca plantă furajeră (Sorghum halepense). 5. Praf de pușcă. – Lat. herba.

MÓRCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa).Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov.

MÓRCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa).Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov.

ȘOÁRECE, șoareci, s. m. Animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit și cu coada lungă și subțire (Mus musculus).Șoarece de bibliotecă, se spune despre o persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind și studiind. Șoarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi, a se avea) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele, se spune despre două persoane care nu se pot suferi, care se ceartă întruna. I-au mas șoarecii în pântece (sau burtă), se spune despre un om foarte flămând. A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă. În gaură (sau bortă) de șoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de șarpe. ◊ Compus: Șoarece-de-câmp = mic rozător de câmp care face mari stricăciuni în culturi (Apodemus agrarius); șoarece-de-pădure = animal rozător care trăiește în pădure (Apodemus sylvaticus). [Var.: șoárec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

TĂMÂÍȚĂ, tămâițe, s. f. Nume dat mai multor plante: a) plantă erbacee cu miros aromatic puternic și cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) plantă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tămâîță-de-câmp = plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis).Tămâie + suf. -iță.

TRÉSTIE, trestii, s. f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă: a) plantă erbacee care crește până la 4 sau 5 m înălțime, cu tulpina având numeroase noduri, cu frunze verzi-albăstrui și cu flori verzi-gălbui, pătate cu violet, dispuse în spice, a cărei tulpină se folosește la împletituri, îngrădituri etc. (Arundo donax); b) stuf. Compuse: Trestie de câmp(uri) (sau mică, noduroasă) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori verzi-deschis, violacee sau purpurii (Calamagrostis epigeios); trestie de zahăr = plantă erbacee din familia gramineelor originară din sud-estul Asiei cu tulpina înaltă și puternică, cu frunze lungi și înguste, cu inflorescența un panicul, cultivată în țările calde ca plantă industrială, pentru fabricarea zahărului (Saccharum officinarum); trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina foarte lungă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane și împletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĭstĭ. corectată

cocoșel sm [At: ECONOMIA, 105 / V: (Mol) cuc~ / Pl: ~ei / E: cocoș + -el] 1-10 (Șhp) Cocoș (1-2, 7, 22, 24) (tânăr sau mic). 11 (Îc) ~-de-câmp Plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii (Adonis aestivalis). 12 (Ent; pop) ~-de-miazănoapte sau ~-de-miezul-nopții ori ~-de-noapte Greier (Gryllus). 13-14 Băiat sau tânăr bătăios, care se încaieră ușor. 15 Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (1). 16 (Pgn) Monedă de aur. 17 (Reg; lpl) Floricele de porumb. 18 (Pan) Bucată de hârtie îndoită în multe părți, astfel încât să semene cu un cocoș mic Și porumbel. 19 Cui care trece prin capătul osiei ca să-l țină Si: civie. 20 (Pfm) Penis. 21 (Reg; pfm) Mic aluat ce rămâne din facerea pâinii, căruia i se dau diferite forme și se coace în cuptor. 22 (Bot; reg) Ruscuț. (Adonis flammea). 23 (Bot; reg) Scaunul cucului (Dianthus giganteus). 24 (Bot; reg; lpl) Măseaua-ciutei (Erythroimm dens-cauis). 25 (Bot; reg; lpl) Ghiocei-bogați. 26 (Bot; reg; lpl) Porumbei. 27 (Lpl) Dediței. 28 (Bot; reg; lpl) Garofiță-de-grădină (Dianthus bartalus). 29 (Bot; reg; îc) ~-domnesc Floarea-cucului. 30 (Bot; reg; îc) ~ roșu Garofiță (Dianthus carthusianorum). 31 (Bot; reg; îc) ~-turcesc (Silene antiloparum). 32 (Bot; reg; îc) ~ei-ungurești Sovârf (Origanum vulgare).

frag1 sm [At: ALECSANDRI, P. P. 31 / Pl: ~agi / E: drr fragă] 1 Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, frunze distribuite în rozetă, flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile Si: ~-de-pădure, ~-iepuresc (Fragaria vesca). 2 (Șîc ~-de-câmp) Căpșun (Fragaria moschata). 3 (Mol; Buc) Fragă (1).

morcov sm [At: 1808 IORGA, S. D. VIII, 44 / V: (reg) mâr~, ~oa sf ~ob, ~od, ~oi, ~on, ~ă sf ~oz, ~cur, ~cuv, murcoi, mur~ / Pl: ~i, (reg) ~e sn / E: bg морков] 1 Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, a cărei rădăcină groasă, în formă de con, de culoare galbenă roșiatică, cu gust dulce, este întrebuințată în alimentație Si: (reg) moroc, mure (Daucus carota sativa). 2 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp, ~-galben,~-sălbatic Rușinea-fetei (Daucus carota). 3 (Bot; reg; îc) ~-de-deal Scaiul-dracului (Eryngium campestre). 4 (Bot; reg; îc) ~-porcesc Nap porcesc (Helianthus tuberosus). 5 (Îf morcovă; îc) ~-vadelelor Mutătoare (Bryonia alba). 6 (Îc) ~i-albi Cartofi (Solanum tuberosum). 7 (Arg) Fiecare dintre bornele fixate pe marginea unei șosele.

ȘOÁRECE, șoareci, s. m. Animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit și cu coada lungă și subțire (Mus musculus).Șoarece de bibliotecă = se spune despre o persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind și studiind. Șoarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi, a se avea) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele, se spune despre două persoane care nu se pot suferi, care se ceartă întruna. I-au mas șoarecii în pântece (sau burtă), se spune despre un om foarte flămând. A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă. În gaură (sau în bortă) de șoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de șarpe. ◊ Compus: Șoarece de câmp = mic rozător de câmp care face mari stricăciuni în culturi (Apodemus agrarius); șoarece de pădure = animal rozător care trăiește în pădure (Apodemus sylvaticus). [Var.: șoárec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

TĂMÂÍȚĂ, tămâițe, s. f. Nume dat mai multor plante; a) plantă erbacee cu miros aromatic puternic și cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) plantă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tămâiță-de-câmp = plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis).Tămâie + suf. -iță.

GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus).Garoafă de câmp (sau sălbatică) = garofiță (2). Garoafă de munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.

arată toate definițiile

Intrare: câmp
câmp1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câmp
  • câmpul
  • câmpu‑
plural
  • câmpuri
  • câmpurile
genitiv-dativ singular
  • câmp
  • câmpului
plural
  • câmpuri
  • câmpurilor
vocativ singular
plural
câmp2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Numai la pl. art. (câmpii) în expresie.
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câmp
  • câmpul
  • câmpu‑
plural
  • câmpi
  • câmpii
genitiv-dativ singular
  • câmp
  • câmpului
plural
  • câmpi
  • câmpilor
vocativ singular
plural
Intrare: Câmp
Câmp nume propriu
nume propriu (I3)
  • Câmp
Intrare: bumbac-de-câmp
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bumbac-de-câmp
  • bumbacul-de-câmp
plural
genitiv-dativ singular
  • bumbac-de-câmp
  • bumbacului-de-câmp
plural
vocativ singular
plural
Intrare: capul-câmpului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capul-câmpului
plural
genitiv-dativ singular
  • capului-câmpului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cocoșel-de-câmp
cocoșel-de-câmp substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoșel-de-câmp
  • cocoșelul-de-câmp
plural
  • cocoșei-de-câmp
  • cocoșeii-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • cocoșel-de-câmp
  • cocoșelului-de-câmp
plural
  • cocoșei-de-câmp
  • cocoșeilor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: frag-de-câmp
frag-de-câmp substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frag-de-câmp
  • fragul-de-câmp
plural
  • fragi-de-câmp
  • fragii-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • frag-de-câmp
  • fragului-de-câmp
plural
  • fragi-de-câmp
  • fragilor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: garoafă-de-câmp
garoafă-de-câmp substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garoafă-de-câmp
  • garoafa-de-câmp
plural
  • garoafe-de-câmp
  • garoafele-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • garoafe-de-câmp
  • garoafei-de-câmp
plural
  • garoafe-de-câmp
  • garoafelor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: iarba-câmpului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iarba-câmpului
plural
genitiv-dativ singular
  • ierbii-câmpului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: jale-de-câmp
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jale-de-câmp
  • jalea-de-câmp
plural
genitiv-dativ singular
  • jale-de-câmp
  • jalei-de-câmp
plural
vocativ singular
plural
Intrare: molie-de-câmp
molie-de-câmp substantiv feminin
  • silabație: mo-li-e-
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molie-de-câmp
  • molia-de-câmp
plural
  • molii-de-câmp
  • moliile-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • molii-de-câmp
  • moliei-de-câmp
plural
  • molii-de-câmp
  • moliilor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: morcov-de-câmp
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morcov-de-câmp
  • morcovul-de-câmp
plural
genitiv-dativ singular
  • morcov-de-câmp
  • morcovului-de-câmp
plural
vocativ singular
plural
Intrare: nemțișor-de-câmp
nemțișor-de-câmp substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemțișor-de-câmp
  • nemțișorul-de-câmp
plural
  • nemțișori-de-câmp
  • nemțișorii-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • nemțișor-de-câmp
  • nemțișorului-de-câmp
plural
  • nemțișori-de-câmp
  • nemțișorilor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: pătrunjel-de-câmp
pătrunjel-de-câmp substantiv masculin
  • silabație: pă-trun-
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătrunjel-de-câmp
  • pătrunjelul-de-câmp
plural
  • pătrunjei-de-câmp
  • pătrunjeii-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • pătrunjel-de-câmp
  • pătrunjelului-de-câmp
plural
  • pătrunjei-de-câmp
  • pătrunjeilor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: salată-de-câmp
salată-de-câmp substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salată-de-câmp
  • salata-de-câmp
plural
  • salate-de-câmp
  • salatele-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • salate-de-câmp
  • salatei-de-câmp
plural
  • salate-de-câmp
  • salatelor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: șoarece-de-câmp
șoarece-de-câmp substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarece-de-câmp
  • șoarecele-de-câmp
plural
  • șoareci-de-câmp
  • șoarecii-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • șoarece-de-câmp
  • șoarecelui-de-câmp
plural
  • șoareci-de-câmp
  • șoarecilor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: tămâiță-de-câmp
tămâiță-de-câmp substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămâiță-de-câmp
  • tămâița-de-câmp
plural
  • tămâițe-de-câmp
  • tămâițele-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • tămâițe-de-câmp
  • tămâiței-de-câmp
plural
  • tămâițe-de-câmp
  • tămâițelor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: trestie-de-câmp
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestie-de-câmp
  • trestia-de-câmp
plural
genitiv-dativ singular
  • trestii-de-câmp
  • trestiei-de-câmp
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestie-mi
  • trestia-mi
plural
genitiv-dativ singular
  • trestii-mici
  • trestiei-mici
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestie-noduroa
  • trestia-noduroa
plural
genitiv-dativ singular
  • trestii-noduroase
  • trestiei-noduroase
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zambilă-de-câmp
zambilă-de-câmp substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zambilă-de-câmp
  • zambila-de-câmp
plural
  • zambile-de-câmp
  • zambilele-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • zambile-de-câmp
  • zambilei-de-câmp
plural
  • zambile-de-câmp
  • zambilelor-de-câmp
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

câmp

  • comentariu Doar în expresiile (1.5.) și (1.6.) și doar în forma de plural articulat se folosește varianta masculină câmpii. Unele surse mai vechi o menționează și în alte contexte.
    surse: DOOM 2
  • 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: câmpie șes (s.n.) diminutive: câmpurele câmpușor 6 exemple
    exemple
    • Acum 18 ani, auziți voi, acum 18 ani alergam pe cîmpul acesta... la această oră. SAHIA, N. 19.
      surse: DLRLC
    • La noi sînt codri verzi de brad Și cîmpuri de mătasă. GOGA, P. 12.
      surse: DLRLC
    • Pe cîmpul gol el vede un copil umblînd desculț. EMINESCU, O. I 84.
      surse: DLRLC
    • Cerul viscole stîrnea, Și cu fulgi prin neguri cîmpii așternea. ALECSANDRI, P. A. 76.
      surse: DLRLC
    • Vînară munții cu urșii, Văile cu fiarele, Cîmpurile cu florile. TEODORESCU, P. P. 177.
      surse: DLRLC
    • De-ar veni luna lui mai, Să-mi aud ceriul tunând... Cai în cîmpuri nechezînd. ALECSANDRI, P. P. 287.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.
      surse: DEX '09 NODEX 3 exemple
      exemple
      • Patria-mi își deșfășoară Cîmpii veșnic roditori. MACEDONSKI, O. I 7.
        surse: DLRLC
      • Adună toată drăcimea și-o pune la lucru pe cîmp. CREANGĂ, P. 158.
        surse: DLRLC
      • Dragă mi-i mîndră micuță, Că la cîmp e hărnicuță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 431.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Munca câmpului = lucrarea pământului.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Artilerie de câmp = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială În plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. expresie A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie A-și lua (sau a apuca) câmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Cînd gîndesc... că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez, să iau cîmpii, nu altă ceva. CREANGĂ, P. 123.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A bate câmpii = a se abate de la subiect; a vorbi într-aiurea.
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.7. Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • În cîteva minute sînt afară, la cîmp. CARAGIALE, O. II 15.
        surse: DLRLC
    • 1.8. Câmp de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • O vorbă, o căutătură, un gest al nostru intră ca un ferment, ca o sămânță nouă în cîmpul de observație al copilului. VLAHUȚĂ, O. A. 196.
      surse: DLRLC
    • În teatru avea cîmp deschis. CARAGIALE, O. III 10.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Câmp de luptă (sau de bătaie) = porțiune de teren pe care se duc acțiuni de luptă cu inamicul terestru.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Curtea întreagă a fabricii se transformă într-un cîmp de luptă. SAHIA, N. 37.
        surse: DLRLC
      • figurat Această concurență – putere oarbă și inconștientă – lucrează așa de bine, încit aruncă toată viața socială într-un cîmp de luptă. GHEREA, ST. CR. II 310.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Câmp de exploatare = porțiune dintr-un zăcământ cuprinsă între două galerii.
      surse: DLRLC
    • 2.3. Câmp de experiență = teren de cercetări experimentale.
      surse: DLRLC
    • 2.4. Câmp de aterizare = loc amenajat pentru decolarea și aterizarea avioanelor.
      surse: DLRLC
    • 2.5. Câmp de joc = teren pe care se desfășoară jocul echipelor sportive.
      surse: DLRLC
    • 2.6. Câmp de tragere = teren amenajat pentru executarea exercițiilor de tragere.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.7. Câmp de curse = loc unde se desfășoară alergările de cai.
      surse: DLRLC
    • 2.8. Câmp de activitate sau (rar) câmpul muncii = domeniu de activitate, limitele între care se desfășoară o activitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vechimea în câmpul muncii.
        surse: DLRLC
    • 2.9. Câmp vizual = porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 un exemplu
      exemple
      • figurat Scopul producției socialiste este deci omul cu cerințele sale, spre deosebire de scopul producției capitaliste, unde omul nu înseamnă nimic, unde omul și cerințele sale dispar din cîmpul vizual. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 44.
        surse: DLRLC
  • 3. fizică Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 un exemplu
    exemple
    • Câmp sonor.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Formă specială a materiei care se distinge prin repartiția continuă în spațiu și prin capacitatea de acțiune mecanică, prin intermediul căreia se exercită interacțiunile între corpuri electrizate.
        surse: DLRLC
      • 3.1.1. Câmp electric = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 3.1.2. Câmp magnetic = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca acelea care se exercită între doi magneți vecini.
        surse: DEX '09
  • 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule.
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Câmp electromagnetic.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. medicină Fâșie de pânză sterilă care delimitează plaga operatorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 5.1. Câmp operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală.
      surse: DEX '09 MDN '00
  • 6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Cîmpul portretului era albastru, în dreapta și în stînga chipului, perdele roșii. EMINESCU, N. 156.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.
      surse: MDN '00
  • 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 7.1. Câmp lexical = ansamblu de cuvinte din aceeași sferă semantică, care exprimă noțiuni asemănătoare sau asociabile.
      surse: MDN '00
  • 8. filosofie Câmp ideologic = ansamblul metodelor, conceptelor și ideilor delimitate istoric în interiorul cărora se elaborează o doctrină, o știință, o creație culturală etc.
    surse: DEX '09
  • 9. informatică Cea mai mică unitate dintr-un sistem bază de date care poate fi accesată.
    surse: DEX '09
    • diferențiere Subîmpărțire din punct de vedere logic a unei cartele conținând, fiecare, o informație reprezentată codificat.
      surse: MDN '00
  • 10. Spațiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.
    surse: MDN '00

etimologie:

bumbac-de-câmp

etimologie:

capul-câmpului

etimologie:

cocoșel-de-câmp

etimologie:

frag-de-câmp

etimologie:

garoafă-de-câmp

etimologie:

iarba-câmpului

  • 1. Plantă erbacee cu tulpinile noduroase și cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera).
    surse: DEX '09

etimologie:

morcov-de-câmp

etimologie:

nemțișor-de-câmp

  • 1. Plantă erbacee cu flori albastre sau roz, cu fructul o capsulă (Delphinium Consolida).
    surse: DLRLC sinonime: pintenaș

etimologie:

șoarece-de-câmp

  • 1. Mic rozător de câmp care face mari stricăciuni în culturi (Apodemus agrarius).
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • [Păsărelele] furnică pe jos ca niște șoareci-de-cîmp; nu pot zbura și copiii le prind cu mîna. BART, B. 168.
      surse: DLRLC
    • Șoarecii-de-cîmp și mai ales chițoranii strică îndeajuns. PAMFILE, A. R. 92.
      surse: DLRLC

etimologie:

tămâiță-de-câmp

  • 1. Plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis).
    surse: DEX '09

etimologie:

trestie-de-câmp trestie-mică trestie-noduroasă

  • 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori verzi-deschis, violacee sau purpurii (Calamagrostis epigeios).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

zambilă-de-câmp

etimologie: