bumbac s.m., s.n. 1 s.m. (bot.) Plantă textilă din familia malvaceelor, cultivată în țările cu climă caldă, cu florile gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși (Gossypium). ◊ Bumbac de cîmp = a) bumbăcariță (Eriophorum angustifolium); b) lînăriță (Vinaria vulgaris). ♦ Puful vegetal format din fibre care înconjoară semințele acestei plante. 2 s.n. Fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele acestei plante. ♦ (pop.) Vată. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine sau a se face că nu aude bine. ♦ Fir răsucit de bumbac, întrebuințat la țesut sau la cusut. Pînză de borangic cu urzeală de bumbac (PAM.). ◊ Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu; coton. 3 s.n. Țesătură din fire de bumbac. Lenjerie de pat din bumbac. 4 s.n. Fig. Bunăstare, huzur. Trai în bumbac. 5 s.n. Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. • pl. m. -ci, n. -uri. și bămbac s.m. /<srb. bumibak, bg. бубак cf. ngr. μπαμπάκι.

BUMBAC, (I) s. m., ții) s. n. I. Plantă textilă în formă de arbust care în mod obișnuit crește în regiunile tropicale și subtropicale, iar aclimatizată, și în regiunile cu climă temperată (Gossypium); fibrele pufoase care îi acoperă semințele se întrebuințează în industrie. Acum, bumbacul crește pe malurile Oltului, pe vaste întinderi. BOGZA, C. O. 389. ◊ Compus: bumbac-de-cîmp = bumbăcăriță. II. 1. Puf vegetal format din fibrele textile produse de semințele bumbacului (I) și întrebuințat, netors, în industrie și comerț; p. ext. vată. S-a tologit așa îmbrăcat, cum era, pe un divan moale ca bumbacul. CREANGĂ, P. 302. Și de frig la piept și-ncheie tremurînd halatul vechi, își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi. EMINESCU, O. I 132. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine; a se face că nu aude bine. 2. Fir răsucit de bumbac (II 1), întrebuințat la cusut (v. ață, ațică, bumbăcel) sau la țesut. Pînză de bumbac. Urzeală de bumbac. 3. Țesătură de fire de bumbac (II 1). Fochiștii, nespălați, nerași, cît îî ținea drumul, ieșeau cîte unul din tartarul căldurilor, pe jumătate goi, cu gîtul învelit în săluțul lor de bumbac. BART, E. 47. Lasă-mă, maică, să zac, Pe perină de bumbac, în brațele cui mi-i drag! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 96. Și ți-ai făcut [iie] de bumbac, Tuturor să fii pe plac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 245. ◊ Bumbac mercerizat v. mercerizat.

BUMBAC-DE-CÂMP s. v. bumbăcariță.

bumbac-de-cîmp s. v. BUMBĂCARIȚĂ.