salvie sf [At: LB / V: ~lbie, (înv) ~lbai sm, (reg) cil~, săl~, selghie, sel~, sil~, șalie, șa~, șăl~, șel~ / Pl: ~ii / E: lat salvia] 1 (Șîs ~-de-grădină) Mic arbust cu tulpina semilemnoasă, aromată, cu frunze lanceolate, cu flori albastre, violete, mai rar albe, originar din sudul Europei, cultivat ca plantă ornamentală și (pentru frunzele sale) medicinală Si: jale, jaleș (Salvia officinalis). 2 (Bot; reg; șîc ~-busuioacă, ~-de câmp sau -de-câmpuri, sălvie-de-fânețe, ~-sălbatică) Jale (Salvia pratensis). 3 (Șîc ~-roșie) Plantă ornamentală cu frunze ovale și cu flori roșii, așezate de-a lungul ramurilor (Salvia splendens). 4 (Îc) Sălvie amplexifoliată Arbust cu numeroase frunze (Salvia amplexifolia). 5 (Îc) Sălvie de Austria (sau austriacă) Arbust cu flori alburii sau galbene-alburii (Salvia austriaca). 6 (Bot; îc) ~-cleioasă Cinsteț (Salvia glutinosa). 7 (Bot; rar; îc) ~-de-Etiopia Șerlai (Salvia aethiopis). 8 (Îc) Sălvie-cu-frunze-de-betonică Arbust cu tulpina foliată, cu frunze oblong-lanceolate, cu flori albastre (Salvia betonicaefolia). 9 (Îc) Sălvie-de-pădure Plantă erbacee cu frunzele pețiolate, cu flori violacee sau roz (Salvia silvestris). 10 (Îc) Sălvie-plecată (sau -nutantă) Plantă erbacee cu flori violacee-albastre (Salvia nutans). 11 (Bot; rar; îc) Sălvie-verticilată Urechea porcului (Salvia verticillata). 12 (Îc) ~-albă Plantă meliferă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpină dreaptă, cu frunze lobate, cu flori trandafirii Si: (reg) ghilie, nalbă, rujă-de-deal (Lavatera thuringiaca).

SALVIE s. f. v. salbie.

SALVIE s.f. Plantă erbacee ornamentală cu flori roșii sau violete din familia labiatelor. [< lat. salvia].

SALVIE s. f. plantă erbacee ornamentală cu flori roșii sau violete, din familia labiatelor. (< lat. salvia)

SALVIE ~i f. 1) Plantă erbacee cu flori divers colorate, cultivată ca plantă medicinală sau decorativă; jaleș. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. salviei; Sil. -vi-e] /<lat. salvia

salvie f. Bot. jaleș.

* sálvie f. (lat. salvia). Bot. O plantă din familia labiatelor: sálvia Aethiopis și Sclarea (șărlăĭ) salvia glutinosa, officinalis, praténsis și silvéstris (jaleș). Salvia glutinosa se maĭ numește și cinsteț. – Uniĭ daŭ forma sálbie ca populară.

salbai sm vz salvie

salbie sf vz salvie corectat(ă)

sălvie sf vz salvie

selghie sf vz salvie

selvie sf vz salvie

silvie² sf vz salvie

șalvie sf vz salvie

șălvie sf vz salvie

șelvie sf vz salvie

SALBIE, sălbii, s. f. (Bot.) Jale². – Variantă: salvie s. f.

sálbie v. salvie.

salvie (plantă) (desp. -vi-e) s. f., art. salvia (desp. -vi-a), g.-d. art. salviei; pl. salvii, art. salviile (desp. -vi-i-)

salvie (plantă) (-vi-e) s. f., art. salvia (-vi-a), g.-d. art. salviei; pl. salvii, art. salviile (-vi-i-)

salvie s. f. (sil. -vi-e), art. salvia (sil. -vi-a), g.-d. art. salviei; pl. salvii, art. salviile (sil. -vi-i-)

salvie

SALVIE s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jale, jaleș, salbie, (reg.) șerlai. 2. (Salvia verticillata) (reg.) jaleș, năduf, buruiană-de-bubă, coada-mielului, cocean-căpresc, iarba-somnului, talpa-cucoanei, urechea-porcului. 3. (Salvia pratensis) (reg.) jale, coada-vacii, jaleș de câmp.

SALVIE s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jale, jaleș, salbie, (reg.) șerlai. 2. (Salvia verticillata) (reg.) jaleș, năduf, buruiană-de-bubă, coada-mielului, cocean-căpresc, iarba-somnului, talpa-cucoanei, urechea-porcului. 3. (Salvia pratensis) (reg.) jale, coada-vacii, jaleș de cîmp.

SALBIE s. (BOT.; Salvia officinalis) jale, jaleș, salvie, (reg.) șerlai.

SALVIE-CLEIOASĂ s. v. cinsteț.

SĂLVIE s. (BOT.) sălvie austriacă (Salvia austriaca) = (reg.) coada-lupului, urechea-porcului; sălvie de Etiopia (Salvia aethiopis) = (reg.) desfăcătoare, șerlai, tutunaș, iarba-sfântului-Ion.

SĂLVIE DE PĂDURE s. v. coada-vacii, jale.

SALBIE s. (BOT.; Salvia officinalis) jale, jaleș, salvie, (reg.) șerlai.

salvie cleioasă s. v. CINSTEȚ.

SĂLVIE s. (BOT.) sălvie austriacă (Salvia austriaca) = (reg.) coada-lupului, urechea-porcului; sălvie de Etiopia (Salvia aethiopis) = (reg.) desfăcătoare, șerlai, tutunaș, iarba-sfîntului-Ion.

sălvie de pădure s. v. COADA-VACII. JALE.

salvie (sălvii), s. f. – Jale (Salvie pratensis). – Var. Mold. sălvie, șălvie, șalvie, salbie. Lat. salvia prin intermediul sl., cf. žalbija, rus. šalvija, pol. szałwija (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 284), cf. și salbă, și mag. zsálya › jaleș, și Trans. șalie. Sl. explică mai bine var.; forma salvie, care nu apare popular, poate fi un împrumut din lat. științifică, în sec. XIX.

SALVIE, salvii, s.f. În gastronomie, frunzele de salvie (Salvia officinalis) sunt folosite, mai ales în țările mediteraneene, drept condiment în preparatele din carne de vițel, de miel, în sosuri, umpluturi de cârnați, la pizza etc., precum și ca aromatizant pentru diverse băuturi (vermut, oțet), dându-le un gust și o aromă caracteristice acestor zone geografice.

SÁLVIE (SÁLBIE) (< lat., fr) s. f. Plantă anuală ornamentală din familia labiatelor, înaltă de 30-100 cm, cu frunze ovate și flori roșii (Salvia splendens). Se cunosc c. 700 de specii, răspândite pretutindeni; pe lângă cele decorative, unele specii se cultivă ca plante eterouleioase și medicinale.

LAVATERA L., SALVIE ALBĂ, fam. Malvaceae. Gen originar din regiuni mediteraneene, Asia, Australia, California, cca 28 specii, erbacee, arbuști sau arbori pubescenți sau pîsloși. Flori (caliciu dublu, unul intern și altul extern, cel extern trifidat. Corolă bilobată pedunculate, solitare, în axa frunzei sau în ciorchine terminal. Frunze mai mult sau mai puțin lobate.

SALVIA L., JALEȘ, SALVIE, fam. Labiatae. Gen originar din zonele calde și temperate ale globului, cca 700 specii, erbacee, semilemnoase, anuale, bienale sau perene, semitufe săli tufe, cu tulpini fistuloase în 4 muchii. Frunze opuse, nedentate, dentate, crestate sau crestat-penate, pețiolate, lipsite de stipele. Flori hermafrodite, neregulate, divers colorate: roșii, albastre, mov, albe (caliciul bilabiat, persistent, mai scurt decît corola cilindrică, bilabiată, labiul superior întreg sau emarginat, curbat sau drept, iar cel inferior trilobat, mai scurt decît primul, 2 stamine fertile, scurte, uneori și stamine sterile, mici), cîte 2 sau mai multe, în verticile reunite în raceme terminale. înfloresc eșalonat, din iun. pînă la venirea brumei (noiemb.). Fruct compus din 4 nucule închise în caliciu.

Salvia aethiopis L. (syn. Sclarea aethiopis Mill., S. lanata Moench.). Specie care înflorește vara. Flori albe, pînă la 12 în verticile, formînd un spic drept, caliciul cca 1 cm lungime, cu buză superioară plană, dinți ovați, lung-acuminați, corolă cca 2 cm lungime cu labiul superior presat, în formă de semilună, tub fără inel, păros. Frunze cordat-ovate, mai lungi decît late, crenate, lobate cu peri lungi, albicioși. Plantă bianuală, erbacee, cu peri lungi, albicioși, cu tulpină foliată, ramificată.

Salvia coccinea L. f. (syn. S. rosea Vahl). Specie care înflorește vara-toamna. Flori (caliciul verde, tridentat, corolă mai scurtă, roșie, cu labiul inferior mult alungit) în verticile ce formează un spic. Plantă pînă la 60 cm înălțime acoperită cu peri albi, cenușii. Frunze cordiforme sau ovat-rotunde, acuminate, dentate.

Salvia glutinosa L. Specie care înflorește vara. Flori mari, sulfurii, maro-închis, punctate, 6-8 în buchet, formînd o paniculă ramificată, labiul inferior are un desen roșiatic, caliciul tubulos-campanulat, labiul inferior cu 2 crestături. Frunze mari, ovate, cu vîrf ascuțit, dentate, lung-pețiolate, verde-viu, slab-pubescente. Plantă erbacee, perenă, cu tulpina în treimea superioară glandulos-pubescentă, lipicioasă, pînă la 0,80 m înălțime.

Salvia nemorosa L. (syn. S. Sylvestris Jacq.). Specie care înflorește vara. Flori miei, albastre-lila, rar roz sau albe, 2-4 în verticile, formînd un spic drept, caliciul sub 1 cm lungime, gri, pubescent, campanulat, cu dinți ascuțiți, cu buza superioară convexă, corolă puțin mai lungă decît caliciul, labiul superior în formă de coif, cel inferior trilobat. Frunzele, pe partea inferioară gri, cele inferioare cu pețioli dentați, ovat-lanceolate, cele din treimea superioară fără pețioli și mai mici. Plantă erbacee, vivace, cca 60 cm înălțime, aromată, gri-pîsloasă.

Salvia officinalis L. Specie care înflorește vara. Flori, pînă în 12, în verticile formînd un racem drept, violete, albastre, mai rar albe, tubul corolei în interior cu inel păros. Plantă la bază semilemnoasă, cca 60 cm înălțime, odorantă, tufoasă, cu frunze lanceolate sau alungit-eliptice, cele tinere gri-tomentoase, pețiolate, tulpină foliată.

Salvia pratensis L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albastre-violet, așezate, pînă la 6, îri verticile, reunite în spice dispuse terminal, pe tulpină (corolă, 2 cm lungime, labiul inferior cilindric, cel superior în formă de semilună cu dinți acuți, verzi, cu buza superioară convexă). Frunze verzi, rugoase, ovate, 3-8 lobate sau întregi, crenate, pe dos pubescente, nepețiolate, cele inferioare cordate și cu pețioli. Plantă erbacee, perenă, odorantă, tulpină lipicios-păroasă, pînă la 0,60 m înălțime.

Salvia sclarea L,. Specie care înflorește vara. Flori lila-deschis așezate, pînă ia 6, în verticile distanțate, dispuse în spice erecte, terminale. Frunze mari, de la cordate la ovate, verzi, dublu-crenate, tomentoase, rugoase. Plantă erbacee, bienală, odorantă, tulpină dreaptă pînă la 1 m înălțime, păroasă.

Salvia splendens Sello. Specie care înflorește în iun.-oct. Flori roșii-stacojii-luminos (caliciul cilindric, țridentat la vîrf, corolă bilabiată, labiul inferior curbat, cei superior patent cu 3 lobi), dispuse în spice terminale, erecte. Frunze ovat-alungite sau aproape ovat-rotunde, la bază cordiforme, lucioase, glabre, acuminate, crenate, pețiolate. Plantă pînă la 0,90 m înălțime, de jos bogat ramificată, formînd tufe compacte (Pl. 65, fig. 368).

Salvia verticillata L. Specie care înflorește vara. Flori mici, albăstrui, violacee (corolă, 1,2 cm lungime, bilabiată, labiul inferior cu 3 lobi, cel superior curbat, tub au inel păros în interior, caliciul pînă la 8 mm lungime, bilabiat, labiul inferior cu 2 dinți, cel superior cu 3, ambele – corola și caliciul – păroase), pînă la 20 în verticile sferice, distanțate, formînd un spic continuu. Frunze triunghiulare, cordate, dentate. Plantă erbacee, perenă, tulpină erectă, ramificată în treimea superioară, pubescentă, pînă la 80 cm înălțime.