PINTENAȘ, pintenași, s. m. 1. Diminutiv al lui pinten. 2. (Bot.; compus) Nemțișor-de-câmp. – Pinten + suf. -aș.

pintenaș sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: pinten + -aș] 1 (Șhp) Pinten (1, 10,15, 17) (mic) Si: pintenel (1-14). 2 (Bot, reg; mpl; șîc ~i-de-câmp) Nemțișor (Delphinium consolida). 3 (Bot; reg; lpl) Călțunaș (Tropaeolum majus). corectat(ă)

PINTENAȘ, pintenași, s. m. 1. Diminutiv al lui pinten. 2. (Bot.) Nemțișor de câmp. – Pinten + suf. -aș.

PINTENAȘ, pintenași, s. m. (Bot.) Nemțișor de cîmp. V. nemțișor.

PINTENAȘ ~i m. (diminutiv de la pinten) Plantă erbacee cu tulpina erectă, având frunze cu crestături adânci și flori de culoare albastră-mov cu sepale posterioare asemănătoare cu un pinten; nemțișor. /pinten + suf. ~aș

pintenaș m. pl. Bot. nemțișori de câmp.

pintenáș m. (d. pinten). O plantă ranunculacee cu proprietățĭ iritante și vermifuge numită și nemțișorĭ de cîmp și toporașĭ (delphinium consólida).

pintenaș s. m., pl. pintenași

pintenaș s. m., pl. pintenași

pintenaș s. m., pl. pintenași

PINTENAȘ s. v. surguci.

pintenaș s. v. SURGUCI.

pintenași s. pl. v. NEMȚIȘOR.

pintenaș, pintenași, s.m. – 1. (bot.) Plantă erbacee având frunze cu crestături adânci și flori de culoare albastră; nemțișor de câmp (Dephinium C.). 2. Motiv geometric pe țesături (Iuga, 2011). – Din pinten (< sl. *pentinǔ) + suf. -aș (Scriban, DEX, MDA).