BOGAT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

BOGĂȚIE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale; p. gener. cantitate mare de ceva. 2. Situația omului bogat (1). 3. Resurse naturale. Petrolul este o bogăție națională. 4. Abundență și varietate de valori spirituale. Bogăție de idei. Bogăție de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.

băgat³, ~ă smf, a vz bogat

bogat, ~ă [At: COD. VOR. 117/14 / V: (reg) bâg~ / Pl: ~ați, ~e / E: vsl бгатъ^[1]] 1-2 smf, a (Om) care are mulți bani Si: (îvp) avut, (îvp) cuprins. 2^[2] a (Îe) Putred de ~ Foarte bogat. 3 a Care conține ceva în cantitate mare. 4 a Rodnic. 5 a (D. flori) Învoit. 6 a (Îe) Gură ~ă Guraliv. 7 a (Reg; îf băgat) Corpolent. 8 a (Înv) Numeros. 9 a Scump 10 a Fastuos. 11 a Luxos. 12 sf (Îrg) Bucată de minereu de aur sau argint.

bogăt, ~ă a vz bugăt

bogăți^[1] v vz îmbogăți

bogăție sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 451 / Pl: ~ii / E: bogat + -ie] 1 Situația posesorului unei mari cantități de bunuri materiale, de bani etc. 2 Abundență. 3 (Lpl) Bunuri materiale care constituie averea cuiva. 4 (Fig; lpl) Lucruri de preț. 5 Resursele unei țări, regiuni etc. 6 Abundență și varietate de valori spirituale.

bogât, ~ă a vz bugăt

boghet¹ av vz bugăt

bugăt, ~ă [At: (a. 1771) IORGA, S.D. XII, 247 / V: bog-, bogât, boghet / Pl: ~ați, ~e / E: nct] 1 (Rar) av (Copț „de”) Destul. 2 a Destul. 3 a Care este încărcat peste măsură.

îmbogăța v vz îmbogăți

îmbogăți vtr [At: CORESI, ap. GCR I, 27/32 / S și: (înv) înb~ / V: (înv; cscj) ~ța / Pzi: ~țesc / E: în- + bogat] 1-2 (A face să devină sau) a deveni bogat Si: a (se) înavuți (1-2), a (se) înstări (1-2), (îvp) a (se) bogăți. 3-4 A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual Si: a (se) amplifica, a (se) dezvolta, a (se) mări.

bogat, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f., adj. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. ◊ Expr. (A fi) putred de bogat = a fi foarte bogat. A fi (bogat) ca un stup v. stup. 2 adj. Care se află sau care conține ceva în cantitate mare. Fructele sînt bogate în vitamine. ** (despre flori) Învolt ** (despre pămînt) Mănos, roditor. ** (despre vegetație) Luxuriant. 3 adj. (despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. • pl. -ți, -te. $/<sl. veche богатъ.

bogăt, -ă adv., adj. v. bugăt.

bogăție s.f. 1 Cantitate mare de bunuri materiale, de materii prime, de bani, de obiecte prețioase etc. ♦ (mai ales la pl.) Obiecte de mare preț, comori, lucruri scumpe. În muzeu sînt bogății imense. 2 Starea, situația unui om bogat. Au înțeles... că bogăția e o necesitate înțeleasă (DIN.) 3 Resursele naturale ale unei țări, ale unei regiuni etc. care, prin prelucrare, devin bunuri utilizate de întreaga societate. Petrolul este o bogăție națională. ◊ Bogăție naturală v. natural. 4 Abundență și varietate de valori spirituale. Bogăție de idei. • pl. -ii. g.-d. -iei. /bogat + -ie.

boghet², -ă adv., adj. v. bugăt.

bugăt, -ă adv., adj. (pop.) 1 adv. (constr. cu prep. „de”) Destul, de ajuns; cu îmbelșugare. Știut-ați bugăt de bine... Că mergeți pe țări străine (POP.). 2 adj. Care este destul, suficient. Lasă-le la dracu, Doamne, Că rabdă bugătă foame (POP.). 3 adj. Care este încărcat peste măsură, cu vîrf. Un car boghet (CR.). • pl. -ți, -te. și bogăt, -ă, boghet, -ă adv., adj. /cf. bogat, boghet.

BOGAT I. adj. 1 Care are multă avere, avut, cu stare (contr. SĂRAC); proverb: nu e ~ cel ce are mult, ci cel ce se mulțumește cu puțin; – cine nu e dator e destul de ~; – decît ~ și bolnav, mai bine sărac și sănătos; familiar: putred de ~, foarte bogat ¶ 2 Care are mult, în belșug: ~ în haine și în odoare ¶ 3 Numeros, în mare cantitate: o bibliotecă ~ă ¶ 4 Mănos, roditor: pămîntul în care se vor sămăna cartoflele trebue să fie foarte ~ (ION.) ¶ 5 De mare preț, scump: hainele cele mai mîndre și mai ~e (ISP.). II. sm. Om cu stare, cu multă avere, bogătaș; proverb: nu plătește ~ul, ci săracul (sau vinovatul; – ~ul greșește și săracul își cere iertăciune; – pînă-i vine cheful ~ului, îi iese sufletul săracului [vsl.].

BOGĂȚIE sf. 1 Starea omului bogat: sărăcia e zid de piatră și bogăția gard de nuiele (ZNN.) ¶ 2 Avere multă, avuție: i-a dat Dumnezeu ~, numai nu i-a dat minte (ZNN.) ¶ 3 Îmbelșugare, belșug, rodnicie: bogăția de grîu... se pleca la adierile încropite ale vîntului (DLVR.); bogăția pămîntului țării ¶ 4 pl. Lucruri de mare preț, scumpeturi: palatul... cu toate bogățiile și podoabele din el (CRG.).

BOGHET² = BUGĂT.

BOLNAV, -VĂ adj. și sm. f. 🩺 Care pătimește de-o boală (contr. SĂNĂTOS); proverb: ~ul multe zice și sănătosul face ce știe; 👉 BOGAT [blg.].

❍BUGĂT adj. și adv. Mold. Maram. Trans. Destul, de ajuns.

BUGHET adj. și adv. Maram. = BUGĂT.

BOGAT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe și mari mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

BOGĂȚIE, bogății, s. f. 1. Cantitate abundentă de bunuri materiale, de materii prime, de bani, de obiecte prețioase etc. 2. Starea, situația în care se află posesorul unei mari cantități de bunuri materiale, de bani etc. 3. Resursele unei țări, ale unei regiuni etc. care, prin prelucrare, se transformă în bunuri utilizate de societate. Petrolul este o bogăție națională. 4. Abundență și varietate de valori spirituale. Bogăție de idei. Bogăție de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.

BOGAT, -Ă, bogați, -te, adj. 1. (Despre indivizi izolați) Care are avere mare, bani mulți sau bunuri numeroase, care a acumulat bogății. E lung pămîntul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i. COȘBUC, P. I 53. Nevasta acestui sărac era muncitoare și bună la inimă, iar a celui bogat era pestriță la mațe și foarte zgîrcită. CREANGĂ, P. 37. ◊ Expr. A fi putred de bogat v. putred. Fig. ◊ (Substantivat) Îi place bogatului să-și desfășure comorile. SLAVICI, O. II 192. Nemernic e bogatul cu sacii lui de bani! BOLLIAC, O. 69. ◊ (Despre colectivități organizate) Care dispune din abundență de bunuri materiale. Care dintre voi se simte destoinic a împărați peste o țară așa de mare și bogată... CREANGĂ, P. 184. 2. (Despre lucruri concrete și despre noțiuni abstracte) Care se află în cantitate mare, îmbelșugat, mult, numeros; care cuprinde sau conține ceva (exprimat sau subînțeles) în cantitate mare. Păr bogat. ▭ Niciodată mîndrul vultur ce-n văzduh se cumpănește... De o prad-așa bogată încă nu s-a-ndestulat. ALEXANDRESCU, P. 138. ◊ Fig. Peste tot scaldă un soare dogoritor și bogat. SAHIA, N. 17. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «în» și arătînd natura avuției) Iarna era bogată în zăpadă și troiene. SADOVEANU, M. C. 114. ◊ (Adverbial) Două jilțuri din școala lu Palladio, adică linii simple cu nuri bogat sculptate. CAMIL PETRESCU, T. II 173. ♦ (Despre flori) Cu petale multe și dese; bătut, învoit. Mari roze bogate și grele Abia mai pot capul să-și țină. MACEDONSKI, O. I 193. ♦ Variat. Floră bogată. ♦ (Despre un veșmînt) Cu multe falduri, croit din plin; larg. Își luase o rochie nouă, încă neîmbrăcată, alb-liliachie, strînsă pe pieptu-i tineresc și bogată în poalele lungi, trecute de genunchi. MIHALE, O. 501. 3. (Despre lucruri) De mare preț; scump, luxos. Își alese... hainele cele mai mîndre și mai bogate. ISPIRESCU, L. 13. Ghirai, hanul cel bătrîn, Cu hamger bogat la sîn. ALECSANDRI, P. F. 77. ♦ Strălucitor, frumos, măreț, fastuos. Se bucură cu toții în sala cea bogată. MACEDONSKI, O. I 258.

BOGĂȚIE, bogății, s. f. 1. (Uneori la pl. cu înțeles de sg.) Cantitate mare de bunuri materiale. Creșterea bogăției obștești, și deci a venitului colectiviștilor, depinde de ridicarea producției la hectar și a productivității muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669. În oricare parte de loc va fi bogăția numai la cîteva persoane numărate, acel loc este hotărît sărac, dimpreună chiar și cu acei bogați. GOLESCU, Î. 138. ♦ (Mai ales la pl.) Obiecte de mare preț, comori, lucruri scumpe. Palatul în care ședeau moșnegii și cu nora, cu toate bogățiile și podoabele din el, s-a schimbat iarăși în sărăcăciosul bordei al moșneagului. CREANGĂ, P. 89. ♦ (Rar) Lux. Totul era aici străin pentru ei, totul era altfel, neobișnuit, dușmănos în bogăția aceasta necunoscută. DUMITRIU, B. F. 72. 2. (În opoziție cu sărăcie) Starea, condiția celui bogat. Acumularea capitalului creează bogăție la un pol și mizerie la celălalt. (De obicei la pl., Urmat de determinări arătînd natura sau apartenența) Resurse naturale ale solului și subsolului unei țări, putînd fi exploatate și valorificate. Bogățiile țării. ▭ Țara noastră, datorită imenselor bogății naturale – petrol, cărbune, metal, gaz metan, metale, neferoase – are cele mai largi posibilități pentru dezvoltarea industrială. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 669. ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. Lenin l-a îndrumat și l-a ajutat pe Gorki în crearea operelor sale literare, care sînt astăzi o bogăție a poporului rus și a tuturor popoarelor lumii în ale căror limbi minunata sa operă a fost tălmăcită. STANCU, U.R.S.S. 25. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd natura avuției) Cantitate mare și variată (de lucruri concrete sau abstracte); abundență, belșug. Realitățile vieții noastre noi oferă scriitorilor o mare bogăție de teme literare. Fig. În această zi de vară și bogăție de soare, urc și eu mărunta pantă din stînga șoselei albe. SAHIA, N. 16.

ÎMBOGĂȚI, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre persoane) A agonisi bani mulți sau bunuri numeroase, a acumula bogății; a se înavuți. Cît era să cîștigăm de la dumneata? Ce, ne-mbogățeam din două lăzi? DUMITRIU, N. 260. Se îmbogățește văzînd cu ochii. REBREANU, R. I 72. Să nu spun minciuni, dar Ipate se îmbogățise însutit și înmiit. CREANGĂ, P. 153. 2. Tranz. (Cu privire la bunuri din domeniul material sau spiritual; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A adăuga noi elemente, a lărgi sfera, a face să devină mai cuprinzător, a mări, a dezvolta. [Filimon] a îmbogățit literatura romînă cu două scrieri de un adevărat merit: Slujnicarii și Ciocoii. GHICA, S. A. 80. ◊ Refl. Vocabularul continuă să se îmbogățească, pe măsură ce activitatea și gîndirea oamenilor se dezvoltă, și o dată cu aceasta se îmbogățește și fondul principal. GRAUR, F. L. 93. ♦ (Min.) A elimina o parte din substanțele sterile dintr-un minereu sau din cărbuni, mărind astfel procentul de substanță utilă.

BOGAT, -Ă, bogați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are avere mare, care a adunat bogății. ♦ (Despre colectivități organizate) Care dispune din abundență de bunuri materiale. 2. Care se află în cantitate mare, îmbelșugat, numeros; care cuprinde sau conține ceva în cantitate mare, din belșug. Păr bogat. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. Pămînt bogat. 3. (Despre lucruri) De mare preț; scump, luxos. – Slav (v. sl. bogatŭ).

BOGĂȚIE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ Obiecte de mare preț; comori. 2. Starea, condiția celui bogat. 3. (Urmat de determinări) Resurse naturale ale solului și ale subsolului (unei țări). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare și variată (de lucruri concrete sau abstracte); abundență. – Din bogat + suf. -ie.

BOGAT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (mai ales despre persoane) Care posedă mijloace materiale multe și mari; cu avere mare; avut. Țară ~tă. 2) Care are aparență de lucru scump; de mare valoare; somptuos; fastuos; luxos. Un covor ~. 3) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; abundent; îmbelșugat. Un aliment ~ în vitamine. 4) Care conține elemente importante din abundență. O limbă ~tă. Pământ ~. 5) (despre flori) Care are petale multe și dese; bătut. /<sl. bogatu

BOGĂȚIE ~i f. 1) Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesitățile obișnuite; belșug; îndestulare; abundență. 2) Situație de om bogat. 3) Mulțime de bunuri materiale (în natură sau în bani); avuție. 4) Cantitate mare de valori spirituale; abundență. ~ de idei. ~ de mijloace de expresie. 5) Aparență de lucru bogat; caracter bogat; fastuozitate; somptuozitate. ~a unui decor. [Art. bogăția; G.-D. bogăției; Sil. -ți-e] /bogat + suf. ~ie

A SE ÎMBOGĂȚI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane) A deveni bogat; a acumula în cantități mari bunuri materiale sau spirituale. 2) A se completa cu elemente noi. /în + bogat

A ÎMBOGĂȚI ~esc tranz. 1) A face să se îmbogățească. 2) (minereuri) A lipsi de substanțe străine. /în + bogat

bogat a. și m. 1. care are mult; 2. avut în producțiuni: țară bogată; 3. de mare preț: haine bogate. [Slav. BOGATŬ].

bogăție f. avuție, stare.

îmbogățì v. a (se) face bogat.

bogát, -ă adj. (vsl. bg. rus. bogátŭ). Care are multă avere: om bogat. Abundant, îmbelșugat: țară bogată. Mult, des: păr bogat. Limbă bogată, fecundă în cuvinte și întorsăturĭ. Rimă bogată, cînd se potrivește sunetu maĭ sus de accent ca: nulitate, calitate. V. baĭb.

bogăt V. bugăt.

bogățésc V. îmbogățesc.

bogățíe f. Avere, starea celuĭ bogat. Belșug. Pl. Lucrurĭ prețioase.

bugăt, -ă adj. (d. bogat). Trans. Destul: a răbda bugătă foame. Adv. Bugăt de răŭ. – Și bogăt.

îmbogățésc v. tr. Fac bogat. V. refl. Ajung bogat. – Vechĭ bogățésc.

bogat adj. m., s. m., pl. bogați; adj. f., s. f. bogată, pl. bogate

bogăție s. f., art. bogăția, g.-d. art. bogăției; pl. bogății, art. bogățiile (desp. -ți-i-)

!gură-bogată (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui gură-bogată; pl. gură-bogată

îmbogăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățesc, 3 sg. îmbogățește, imperf. 1 îmbogățeam; conj. prez. 1 sg. să îmbogățesc, 3 să îmbogățească

bogat adj. m., s. m., pl. bogați; adj. f., s. f. bogată, pl. bogate

bogăție s. f., art. bogăția, g.-d. art. bogăției; pl. bogății, art. bogățiile

!gură-bogată (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui gură-bogată; pl. gură-bogată

îmbogăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățesc, imperf. 3 sg. îmbogățea; conj. prez. 3 să îmbogățească

bogat adj. m., s. m., pl. bogați; f. sg. bogată, pl. bogate

bogăție s. f., art. bogăția, g.-d. art. bogăției; pl. bogății, art. bogățiile

gură-bogată s. m. și f.

îmbogăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățesc, imperf. 3 sg. îmbogățea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbogățească

bogat (bogată), adj. – 1. Avut, înstărit, cu dare de mînă. – 2. (Urmat de în sau de) Care are din belșug, plin. – 3. Luxos, foarte valoros. – 4. (Înv.) Numeros, în cantitate mare. – Var. (Mold., Trans.) bugăt, adv. (destul, suficient). Mr. îmbugat, megl. bogat. Sl. bogatŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34; Cihac); cf. bg. bogat, alb. bugat. De remarcat că în nici o limbă romanică nu s-a păstrat cuvîntul lat. care exprimă această noțiune. Der. bogătan sau (Trans.) bocotan, s. m. (bogătaș); bogătaș, s. m. (persoană cu multă avere); bogătate, s. f. (Trans., bogăție); bogăție, s. f. (cantitate abundentă de bunuri materiale); îmbogăți, vb. (a deveni bogat); îmbogățitor, adj. (care îmbogățește, folositor).

DIVITIAE APUD SAPIENTEM VIRUM IN SERVITUTE SUNT, APUD STULTUM IN IMPERIO (lat.) bogăția este sclava omului înțelept și stăpâna celui prost – Seneca, „De vita beata”, 26, 1.

HOMO DOCTUS IN SE SEMPER DIVITIAS HABET (lat.) omul învățat are totdeauna bogățiile în mintea sa – Fedru, „Fabulae”, 2, 7, 14.

SOUVENT TROP D’ABONDANCE APPAUVRIT LA MATIÈRE (fr.) adeseori prea multă bogăție (de cuvinte) sărăcește substanța (operei literare) – Boileau, „Art poétique”, III.

A FI BOGAT a avea cheag, a fi gros la pungă, a fi tare în gușă, a înota în aur / în bani.

gură bogată / spartă expr. 1. persoană vorbăreață. 2. persoană indiscretă.

OM BOGAT barosan, baștan, burtan, elefant, gagistru, grande, grangur, grubăr, mahăr.

BOGAT adj. 1. abundent, bun, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos, (înv. și reg.) belșugos, spornic, (înv.) sățios. (Recoltă ~.) 2. v. fertil. 3. prosper. (Regiune ~.) 4. avut, înstărit, situat (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdac, (prin Munt.) taxidit. (Țăran ~.) 5. căpătuit, chivernisit, îmbogățit, înavuțit, înstărit, pricopsit, (pop. și depr.) ajuns. (Om ~.) 6. v. îmbelșugat. 7. abundent, copios, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiar. (O masă ~.) 8. v. fastuos. 9. luxos, prețios, scump. (Haine ~.) 10. v. învolt. 11. des, îmbelșugat, învolt. (Cu păr ~.) 12. v. amplu. 13. întins, mare, vast. (Are o experiență ~.)

BOGAT adj. v. mult, numeros.

BOGĂȚIE s. 1. v. belșug. 2. v. bunăstare. 3. v. avere. 4. v. fast.

BUGĂT adv. v. îndeajuns.

BUGĂT adj., adv. v. destul, suficient.

BUGĂT adj. v. îndestulător.

ÎMBOGĂȚI vb. 1. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se înavuți, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.) 2. a se înavuți, a se închiaburi, (pop.) a se chiaburi. (Un țăran care s-a ~.)

bogat adj. v. MULT. NUMEROS.

BOGAT adj. 1. abundent, bun, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos, (înv. și reg.) belșugos, spornic, (înv.) sățios. (Recoltă ~.) 2. fecund, fertil, gras, mănos, productiv, roditor, rodnic, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Pămînt ~.) 3. prosper. (Regiune ~.) 4. avut, înstărit, situat, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdac, (prin Munt.) taxidit. (Țăran ~.) 5. căpătuit, chivernisit, îmbogățit, înavuțit, înstărit, pricopsit, (pop. și depr.) ajuns. (Om ~.) 6. îmbelșugat, (livr.) opulent. (Viață ~.) 7. abundent, copios, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiar. (O masă ~.) 8. fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~; o nuntă ~.) 9. luxos, prețios, scump. (Haine ~.) 10. bătut, înfoiat, învolt, rotat, (reg.) revărsat. (Flori ~.) 11. des, îmbelșugat, învolt. (Cu păr ~.) 12. amplu, cuprinzător, larg. (O perspectivă ~.) 13. întins, mare, vast. (Are o experiență ~.)

BOGĂȚIE s. 1. abundență, belșug, îmbelșugare, îndestulare, prisos, (rar) afluență, mănoșie, răsfăț, risipă, (livr.) opulență, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, săturare, spor. (~ de bunuri.) 2. belșug, bunăstare, prosperitate, (pop.) pricopseală, (Transilv.) prindoare, (înv.) salut, scumpete, scumpie, spor, (fig.) înflorire. (~ în care se afla.) 3. avere, avut, avuție, bun, mijloace (pl.), situație, stare, (înv. și reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. și Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.) 4. fast, lux, pompă, splendoare, strălucire. (~ alaiului.) 5. întindere, vastitate. (~ cunoștințelor sale.)

bugăt adj. v. ÎNDESTULĂTOR.

bugăt adj., adv. v. DESTUL. SUFICIENT.

bugăt adv. v. ÎNDEAJUNS.

ÎMBOGĂȚI vb. 1. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se înavuți, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.) 2. a se înavuți, a se închiaburi, (pop.) a se chiaburi. (Un țăran care s-a ~.)

BOGĂȚIE. Subst. Bogăție, belșug, îmbelșugare, îndestulare, opulență (livr.), abundență, prisos, prisoseală (pop.), prisosință, prisosire, blagă (reg.), berechet (reg.), bunăstare, prosperare, prosperitate; avuție, avere, stare, chiverniseală (pop. și fam.), osînză (fig.), seu (fig.), proprietate, avut. Bani, parale (fam.), arginți; venit, cîștig, capital; patrimoniu, bunuri, moșie, posesiune (înv.): tezaur, comoară. Confort, lux, magnificență (livr.), somptuozitate (livr.), fast, strălucire. Îmbogățire, înavuțire, chivernisire (pop. și fam.), chiverniseală (pop. și fam.), căpătuială, căpătuire, pricopsire (pop.), pricopseală (pop.). Bogătaș, bogătan (depr.), bogat, avut, barosan (fig., fam. și arg.), nabab, milionar, miliardar, magnat. Chiabur, chiaburan (depr.), chiaburaș (dim., depr.), chiaburoi (augm., depr.), gazdă (reg., peior.). Adj. Bogat, îmbelșugat, opulent (livr.), copios, abundent, îndestulat; avut, ajuns, cu stare, cu cheag, prosper, plin de bani, (fecior) de bani gata, cu dare de mînă, ceafă groasă (grasă), gros la ceafă, gros la pungă, cu osînză (la pîntece), putred de bogat, bogat putred. Îmbogățit, căpătuit, înstărit, pricopsit (pop.), chivernisit (pop. și fam.); milionar; miliardar. Luxos, somptuos (livr.), fastuos (livr.), strălucit (fig.). Vb. A sta bine, a avea bani, a poseda bunuri, a avea cheag, a prospera; a fi bogat, a fi cu dare de mînă, a avea avere multă, a fi putred de bogat, a fi bogat ca un stup; a se scălda în bani, a fi stup de bani, a fi căptușit de bani, a mînca banii cu lingura, a se juca cu banii, a fi doldora (plin) de bani, a avea bani (strînși) la ciorap, a fi plin de parale ca cîinele de purici, a fi tare de chică, a avea la chimir. A huzuri, a se lăfăi; a trăi (a fi, a se simți) ca în pîntecele maicii, a trăi ca un prinț, a trăi ca (un) bimbașă (pașă), a trăi pe moale, a trăi ca cîinele la stînă, a înota în miere, a trăi ca în pămîntul făgăduinței, a trăi ca în sînul lui Avram, a trăi pe picior mare, a ține casă mare, a trăi cu banii în ladă. A se îmbogăți, a se înavuți, a face avere, a se căpătui, a se chivernisi (pop. și fam.), a se pricopsi (pop.), a se chiaburi (rar), a prinde (a face) cheag, a prinde mîzgă, a prinde (a face) seu, a se face om, a-și face suma, a cîștiga (ceva) parale, a se face stup de bani. Adv. Din belșug, îndestul, îndestulător, din abundență, cu prisos, cu prisosință, berechet (reg.). V. acumulare, aviditate, bani, lux, zgîrcenie.

Bogat ≠ nevoiaș, sărac, sărman

Bogăție ≠ mizerie, sărăcie

A (se) îmbogăți ≠ a (se) ruina, a sărăci

En mariage, comme ailleurs, contentement passe richesse – (fr. „În căsnicie, ca și în altele, mulțumirea întrece bogăția”) – replică din Doctorul fără voie de Molière (act. II, sc. 2). De obicei se citează ultima parte a expresiei: „Contentement passe richesse”, care a devenit proverb în limba franceză și e folosit cînd vrem să subliniem că satisfacția sufletească prețuiește mai mult decît cea materială. LIT.

On ne prête qu’aux riches (fr. „Nu se împrumută decît celor avuți”) – zicală franceză, care are două sensuri: primul sens – propriu – care rezultă și din traducerea românească, și un sens figurat, care recunoaște faptul că unor oameni deosebit de înzestrați din punct de vedere intelectual le sînt atribuite calități, fapte sau expresii ieșite din comun. De exemplu, cînd sînt multe cuvinte de duh puse în seama unor oameni celebri ca Mark Twain, Bernard Shaw, Caragiale, Tristan Bernard, pentru că „on ne prête quaux riches!” FOL.

bugăt, adv. Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar, 1980: 54). – Et. nec. (MDA).

bugăt, (bughet, boghet), adv. – Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar, 1980: 54). – Et. nec. (MDA).

bugăt, (bughet, boghet), adv. – Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar 1980: 54). – Et. nec. (MDA).