15 definiții pentru lux (fast; -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lux2 sn [At: (a. 1777-1782) FURNICĂ, I. C. 56 / V: (înv) lus, ~us / S și: lucs / Pl: (rar) ~uri / E: fr luxe, lat luxus] 1 Exces de eleganță Si: luxură (3). 2 Nivel de viață foarte costisitor. 3 Fast. 4 (Îs) Ediție (sau tiraj) de ~ Ediție tipărită într-un număr foarte mic de exemplare, pe hârtie de foarte bună calitate, în condiții grafice superioare și adesea bogat ornamentată. 5 (Îs) Mașină de ~ Automobil foarte scump. 6 (Iuz; eliptic) Automobil. 7 (Asr; îla) Cu ~ Fastuos. 8 (Îla) De ~ De prim rang Si: elegant, select, somptuos. 9 (Îal) De calitate superioară. 10 (Îal) Deosebit. 11 (Îal) De excepție. 12 (Îal) Scump. 13 (Îal) Rafinat. 14-15 (Îal) Care (produce sau) comercializează articole de calitate superioară și de rafinament. 16 (Îal) Care nu este necesar Si: superfluu. 17 (Îe) A face ~ A duce o existență foarte costisitoare. 18 (Spc; îae) A se îmbrăca extrem de costisitor și de elegant. 19 Bogăție. 20 (Fig) Exuberanță. 21 (Îlav) Cu ~ de amănunte Foarte amănunțit. 22 Cheltuieli fără măsură Si: risipă. 23 (Fig) Extravaganță. 24 (Îvr) Bijuterie.

LUX2 s. n. Nivel de viață excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganță, somptuozitate, splendoare. ◊ Loc. adj. De lux = a) extrem de confortabil; care nu reprezintă un lucru de primă necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioară, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioară și de rafinament. Magazin de lux.Expr. A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; spec. a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor. – Din fr. luxe, lat. luxus.

LUX2, (rar) luxuri, s. n. Nivel de viață excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganță, somptuozitate, splendoare. ◊ Loc. adj. De lux = a) extrem de confortabil; care nu reprezintă un lucru de primă necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioară, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioară și de rafinament. Magazin de lux.Expr. A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; spec. a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor. – Din fr. luxe, lat. luxus.

LUX s.n. Exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor; risipă. ♦ Splendoare exterioară; fast, somptuozitate. ♦ (Fig.) Bogăție, abundență. [Cf. lat. luxus, fr. luxe].

LUX2 s. n. 1. exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor. ♦ de ~ = foarte elegant, de foarte bună calitate; care nu este absolut necesar. ♦ splendoare, eleganță; fast, somptuozitate. 2. (fig.) risipă, exces. (< fr. luxe, lat. luxus)

LUX1 ~uri n. 1) Mod de viață excesiv de costisitor, caracterizat prin abundență de bunuri materiale. ◊ De ~ a) extrem de confortabil; b) elegant; somptuos. 2) fig. Lipsă de măsură; abuz. ~ de amănunte. /<fr. luxe, lat. luxus

lux n. 1. măreție, splendoare în îmbrăcăminte, în mâncare, în mobile; 2. fig. mare abundanță, profuziune: lux de precauțiuni; 3. ornament bogat: carte editată cu lux.

*lux n., pl. urĭ (fr. luxe, d. lat. luxus, lux). Exces de întrebuințare a bogățiiĭ în îmbrăcăminte, edificiĭ, mîncare și altele (sumptuozitate): înțeleptuluĭ nu-ĭ place luxu. Profuziune, exuberanță: lux de vegetațiune. A face lux, a fi luxos; tutun de lux, de cea maĭ bună calitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUX s. 1. v. fast. 2. bogăție, fast, pompă, splendoare, strălucire. (~ul ceremoniei.) 3. eleganță, somptuozitate. (~ul unui interior.)

LUX s. 1. fast, măreție, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ de la Curte.) 2. bogăție, fast, pompă, splendoare, strălucire. (~ ceremoniei.) 3. eleganță, somptuozitate. (~ unui interior.)

Lux ≠ mizerie, sărăcie


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lux (luxuri), s. n. – Fast, eleganță. Fr. luxe.Der. luxos, adj., din fr. luxueux.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LUX. Subst. Lux, fast, măreție, pompă, somptuozitate (livr.), magnificență (livr.), eleganță, strălucire (fig.), fală, grandoare, splendoare, frumusețe, șic; bogăție, avuție, opulență (livr.). Viață mondenă, mondenitate. Adj. Luxos, fastuos (livr.), măreț, pompos, grandios, somptuos (livr.); elegant, fașionabil (înv.), strălucitor, splendid, bogat, avut, opulent (livr.). Monden. Vb. A trăi în lux, a trăi pe picior mare, a huzuri. V. bogăție, frumusețe, grandoare, împodobire, modă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PERSICOS ODI, PUER, APPARATUS (lat.) urăsc, copile, luxul persan – Horațiu, „Ode”, I, 38, 1. Viața simplă și austeră în mijlocul naturii este, spune poetul, singura care îl face pe om fericit.

Intrare: lux (fast; -uri)
lux (fast; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lux
  • luxul
  • luxu‑
plural
  • luxuri
  • luxurile
genitiv-dativ singular
  • lux
  • luxului
plural
  • luxuri
  • luxurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)