16 definiții pentru ruina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ruina [At: LB / V: (reg) ruiena, roina, roena, ruini, rueni / Pzi: ~nez / E: lat ruinare, fr ruiner] 1-2 vrt A (se) preface în mină (1) Si: a (se) dărăpăna (1), a (se) degrada (17), a (se) nărui. 3 vt (Fig) A strica. 4 vt (Fig) A distruge (6) (sănătatea). 5 vr (Fig) A decădea sufletește. 6-7 vrt (Fig) A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea Si: a (se) sărăci, a (se) distruge (7).

RUINÁ, ruinez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. Fig. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge. ♦ A(-și) distruge sănătatea. [Pr.: ru-i-] – Din lat. ruinare, fr. ruiner.

RUINÁ, ruinez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. Fig. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge. ♦ A(-și) distruge sănătatea. [Pr.: ru-i-] – Din lat. ruinare, fr. ruiner.

RUINÁ, ruinez, vb. I. 1. Refl. (Despre o construcție, o localitate) A cădea sau a se preface în ruină, a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada. Intri pe o poartă boltită, pe sub clopotnița care începe să se ruineze. SADOVEANU, O. VII 204. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci; a distruge. Nu vede că omul acest fățarnic îl înșală, îl ruinează, îl trage la pieire. NEGRUZZI, S. III 151. ♦ A distruge sănătatea cuiva. I-a ruinat sănătatea.Începu să asculte... privind pe gînduri trupurile și fețele lor ruinate de vreme. SADOVEANU, O. VIII 224.

RUINÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (Fig.) A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea; a sărăci. ♦ (Fig.) A(-și) distruge sănătatea. [Pron. ru-i-. / cf. fr. ruiner].

RUINÁ vb. tr., refl. 1. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (fig.) a-și pierde, a face pe cineva să-și piardă averea; a sărăci. ◊ (fig.) a(-și) distruge sănătatea. (< fr. ruiner, lat. ruinare)

A RUINÁ ~éz tranz. A face să se ruineze. ◊ A-și ~ sănătatea a-și distruge sănătatea. /<lat. ruinare, fr. ruiner

A SE RUINÁ mă ~éz intranz. 1) (despre construcții) A se preface în ruine; a se dărâma; a se distruge. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde averea; a deveni sărac; a sărăci; a se distruge. /<lat. ruinare, fr. ruiner

ruinà v. 1. a schimba în ruine, a dărâma; 2. a cauza ruina averii, a sănătății: jocul ruinează; 3. a cădea în ruine; 4. a-și pierde averea, sănătatea.

*ruinéz v. tr. (fr. ruiner). Dărîm, prăbușesc: cutremuru din 1908 a ruinat Messina. Fig. Sărăcesc: jocu de cărțĭ l-a ruinat. Stric tare: beția ĭ-a ruinat sănătatea. V. refl. Cad în ruină: mînăstirea a’nceput a se ruina. Sărăcesc, perd averea: a te ruina la jocu de cărțĭ. V. vatăm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ruiná (a ~) (ru-i-) vb., ind. prez. 3 sg. ruineáză

ruiná vb. (sil. ru-i-), ind. prez. 1 sg. ruinéz, 3 sg. ruineáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ruinéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RUINÁ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) strica, (reg. și fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. v. sărăci.

RUINÁ vb. v. distruge, nenoroci, prăpădi.

ruina vb. v. DISTRUGE. NENOROCI. PRĂPĂDI.

RUINA vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) strica, (reg. și fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. a calici, a sărăci, a scăpăta, (înv. și reg.) a sărmăni, (înv.) a meseri, a mișeli, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (S-a ~, nu mai are nimic.)

A (se) ruina ≠ a (se) îmbogăți, a (se) înavuți

Intrare: ruina
  • silabație: ru-i-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ruina
  • ruinare
  • ruinat
  • ruinatu‑
  • ruinând
  • ruinându‑
singular plural
  • ruinea
  • ruinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ruinez
(să)
  • ruinez
  • ruinam
  • ruinai
  • ruinasem
a II-a (tu)
  • ruinezi
(să)
  • ruinezi
  • ruinai
  • ruinași
  • ruinaseși
a III-a (el, ea)
  • ruinea
(să)
  • ruineze
  • ruina
  • ruină
  • ruinase
plural I (noi)
  • ruinăm
(să)
  • ruinăm
  • ruinam
  • ruinarăm
  • ruinaserăm
  • ruinasem
a II-a (voi)
  • ruinați
(să)
  • ruinați
  • ruinați
  • ruinarăți
  • ruinaserăți
  • ruinaseți
a III-a (ei, ele)
  • ruinea
(să)
  • ruineze
  • ruinau
  • ruina
  • ruinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)