16 definiții pentru destul (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTUL, -Ă, destui, -le, adj., adv. 1. Adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie. 2. Adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. ◊ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. Adj., adv. (Care este) mai mult decât trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ajunge! încetează!. 4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leagă prin prep. „de”) a) (Exprimă ideea de diminuare a calității pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește) Aproape..., suficient de..., relativ... S-au înțeles destul de bine. b) (Exprimă ideea de sporire a calității negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește). Destul de puțin. Destul de rău.De4 + sătul.

DESTUL, -Ă, destui, -le, adj., adv. 1. Adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie. 2. Adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. ◊ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. Adj., adv. (Care este) mai mult decât trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ajunge! încetează!. 4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leagă prin prep. „de”) a) (Exprimă ideea de diminuare a calității pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește) Aproape..., suficient de..., relativ... S-au înțeles destul de bine. b) (Exprimă ideea de sporire a calității negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește). Destul de puțin. Destul de rău.De4 + sătul.

destul, ~ă [At: COD. VOR. 157 / V: (înv) desătul / Pl: ~ui, ~e / E: de4 + sătul] 1-2 a, av (Care este) în număr îndestulător Si: satisfăcător, suficient. 3-4 a, av (Care este) în cantitate (foarte) mare Si: mult. 5 sn (Pfm; lpl) Lucruri multe. 6 av (Îrg; îe) A face ~ A se răzbuna. 7 av (Îrg; îae) A pune capăt la ceva. 8 av (C.i. timpul) Atât cât este necesar. 9 av (C.i. timpul) Multă vreme. 10 av (Determină verbe abstracte) Într-un grad corespunzător de calitate, de intensitate etc. 11 av (Udp „de”) Suficient de... 12 sn (Înv) Belșug. 13 sn (Înv) Mulțumire. 14 av (Îrg; îlav) ~e ori Adesea. 15 av (Îrg; îlav) În ~ Atât cât trebuie. 16 av (Îrg; îal) Intens. 17 i Încetează!

DESTUL2, -Ă, destui, -le, adj. 1. Care este în cantitate suficientă, atît cît trebuie; de ajuns, suficient. Nu înțelegi că n-are ce căuta aici [aparatul de radio]? Sîntem destule voci și fără el. SEBASTIAN, T. 77. Banii, cîți îi căpăta pentru lucru, îi erau numai buni și nu chiar destui pentru vinars. RETEGANUL, P. IV 8. Tata n-are destulă oștire să te scape? ISPIRESCU, L. 51. 2. În cantitate sau în număr mare; mare, mult. Voluntari s-au găsit destui. CAMILAR, N. I 246. În această cetate se găsesc și oameni de treabă, pe lîngă destui șmecheri. SADOVEANU, D. P. 153. Un singur gest de pamfletar... mi-a adus destulă neplăcere. GALACTION, O. I 12. Am pictat și eu destule naturi moarte. CAMIL PETRESCU, T. II 69. ◊ (Substantivat, n.) Împărăteasa avea să sufere destule, atît durerile de naștere... cît și clevetelile ce auzea că merg în urechile împăratului. RETEGANUL, P. II 28. ♦ Mai mult de cît trebuie, de cît este necesar. Sînt destule-atîte chinuri! ALECSANDRI, P. A. 88. Urechi să fie, că spate destule. ◊ (Exclamativ; verbul nu e exprimat) Destulă vorbă!

DESTUL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care satisface cerințele; în cantitate îndestulătoare; suficient. 2) Care este în număr sau în cantitate mare; mult. 3) Care este mai mult decât trebuie. 4) și adverbial De ajuns...; suficient de... /de + sătul

destul a. atât cât trebue. [Contras din de sătul]. ║ adv. de ajuns: am lucrat destul.

destúl, -ă adj.m pl. (de și sătul). Suficient, de ajuns, cît trebuĭe. Vechĭ. Îndestulat, mulțumit. S.n., pl urĭ. Vechĭ. Îndestulare, belșug. Adv. Destul am suferit! – Și în destul. – Vechĭ și desătul.

îndestul, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: în- + destul] (Înv) 1 a Destul. 2 av Cât trebuie. 3 av De ajuns.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

destul1 adj. pr. m. (Produce ~ lapte/lapte ~.), pl. destui (~ tineri); f. destu (~ apă), pl. destule (~ tinere; cu valoare neutră: A văzut ~.); g.-d. m. și f. pl. destulor (antepus, neprecedat de alt determinant cu forma cazuală marcată) (părerile/a se adresa ~ tineri/tinere.)

destul1 adj. m., pl. destui; f. destulă, pl. destule; g.-d. pl. m. și f. destulor (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cazuală marcată) / ac. m. a (la) destui, f. a (la) destule (voturile destulor tineri/acestor destui tineri/a destui tineri; s-a adresat destulor tineri/acestor destui tineri/la destui tineri)

destul adj. m., pl. destui; f. sg. destulă, pl. destule

destui pr. pl. m. (~ gândesc așa.), f. destule (~ gândesc așa.; cu valoare neutră: A îndurat ~.), g.-d. m. și f. destulora (părerile/a se adresa ~)

!destui pr. m. pl. (~ gândesc așa), f. destule (și cu valoare n.: a îndurat ~), g.-d. pl. m. și f. destulora/ac. m. a (la) destui, f. a (la) destule (voturile destulora/a destui; s-a adresat destulora/la destui)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESTUL adj., adv., interj. 1. adj. v. suficient. 2. adv. îndeajuns, suficient, (reg.) buget, (înv.) îndestul. (Ai vorbit ~.) 3. interj. v. ajunge.

DESTUL adj., adv., interj. 1. adj. îndestulător, suficient, (reg.) bugăt. (Provizii ~.) 2. adv. îndeajuns, suficient, (reg.) bugăt, (înv.) îndestul. (Ai vorbit ~.) 3. interj. ajunge!, atît!, basta!, gata!, isprăvește!, încetează!, punct!, sfîrșește!, stai!, stop!, termină!, (reg.) halt!, (fam. și peior.) ho!

Destul ≠ insuficient

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

destul adv.1. Suficient, de ajuns, în cantitate îndestulătoare. – 2. (Interj.) Ajunge!, gata!, încetează! – 3. (Adj.) Care este atît cît trebuie. De la sătul, cu prep. de (Pușcariu 1531; Tiktin; Candrea), cf. de ajuns.Der. îndestula (var. destula, (în)destuli), vb. (a da suficient; a satisface, a mulțumi, a sătura); îndestulător, adj. (suficient, abundent); neîndestulat, adj. (nemulțumit); neîndestulător, adj. (insuficient). Din rom. provine bg. destur.

Intrare: destul (adj.)
destul1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A9)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destul
  • destulul
  • destulu‑
  • destu
  • destula
plural
  • destui
  • destuii
  • destule
  • destulele
genitiv-dativ singular
  • destul
  • destulului
  • destule
  • destulei
plural
  • destui
  • destuilor
  • destule
  • destulelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destul, destuadjectiv

  • 1. Care este în cantitate suficientă, atât cât trebuie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: suficient antonime: insuficient
    • format_quote Nu înțelegi că n-are ce căuta aici [aparatul de radio]? Sîntem destule voci și fără el. SEBASTIAN, T. 77. DLRLC
    • format_quote Banii, cîți îi căpăta pentru lucru, îi erau numai buni și nu chiar destui pentru vinars. RETEGANUL, P. IV 8. DLRLC
    • format_quote Tata n-are destulă oștire să te scape? ISPIRESCU, L. 51. DLRLC
  • 2. Care este în cantitate sau în număr mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mare mult
    • format_quote Voluntari s-au găsit destui. CAMILAR, N. I 246. DLRLC
    • format_quote În această cetate se găsesc și oameni de treabă, pe lîngă destui șmecheri. SADOVEANU, D. P. 153. DLRLC
    • format_quote Un singur gest de pamfletar... mi-a adus destulă neplăcere. GALACTION, O. I 12. DLRLC
    • format_quote Am pictat și eu destule naturi moarte. CAMIL PETRESCU, T. II 69. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat neutru Împărăteasa avea să sufere destule, atît durerile de naștere... cît și clevetelile ce auzea că merg în urechile împăratului. RETEGANUL, P. II 28. DLRLC
  • 3. Care este mai mult decât trebuie, prea mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sînt destule-atîte chinuri! ALECSANDRI, P. A. 88. DLRLC
    • format_quote Urechi să fie, că spate destule. DLRLC
    • format_quote (Exclamativ; verbul nu e exprimat) Destulă vorbă! DLRLC
etimologie:
  • De + sătul DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.