16 definiții pentru destul (adj.)
din care- explicative (7)
- morfologice (5)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESTUL, -Ă, destui, -le, adj., adv. 1. Adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie. 2. Adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. ◊ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. Adj., adv. (Care este) mai mult decât trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ajunge! încetează!. 4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leagă prin prep. „de”) a) (Exprimă ideea de diminuare a calității pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește) Aproape..., suficient de..., relativ... S-au înțeles destul de bine. b) (Exprimă ideea de sporire a calității negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește). Destul de puțin. Destul de rău. – De4 + sătul.
DESTUL, -Ă, destui, -le, adj., adv. 1. Adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie. 2. Adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. ◊ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. Adj., adv. (Care este) mai mult decât trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ajunge! încetează!. 4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leagă prin prep. „de”) a) (Exprimă ideea de diminuare a calității pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește) Aproape..., suficient de..., relativ... S-au înțeles destul de bine. b) (Exprimă ideea de sporire a calității negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește). Destul de puțin. Destul de rău. – De4 + sătul.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
destul, ~ă [At: COD. VOR. 157 / V: (înv) desătul / Pl: ~ui, ~e / E: de4 + sătul] 1-2 a, av (Care este) în număr îndestulător Si: satisfăcător, suficient. 3-4 a, av (Care este) în cantitate (foarte) mare Si: mult. 5 sn (Pfm; lpl) Lucruri multe. 6 av (Îrg; îe) A face ~ A se răzbuna. 7 av (Îrg; îae) A pune capăt la ceva. 8 av (C.i. timpul) Atât cât este necesar. 9 av (C.i. timpul) Multă vreme. 10 av (Determină verbe abstracte) Într-un grad corespunzător de calitate, de intensitate etc. 11 av (Udp „de”) Suficient de... 12 sn (Înv) Belșug. 13 sn (Înv) Mulțumire. 14 av (Îrg; îlav) ~e ori Adesea. 15 av (Îrg; îlav) În ~ Atât cât trebuie. 16 av (Îrg; îal) Intens. 17 i Încetează!
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESTUL2, -Ă, destui, -le, adj. 1. Care este în cantitate suficientă, atît cît trebuie; de ajuns, suficient. Nu înțelegi că n-are ce căuta aici [aparatul de radio]? Sîntem destule voci și fără el. SEBASTIAN, T. 77. Banii, cîți îi căpăta pentru lucru, îi erau numai buni și nu chiar destui pentru vinars. RETEGANUL, P. IV 8. Tata n-are destulă oștire să te scape? ISPIRESCU, L. 51. 2. În cantitate sau în număr mare; mare, mult. Voluntari s-au găsit destui. CAMILAR, N. I 246. În această cetate se găsesc și oameni de treabă, pe lîngă destui șmecheri. SADOVEANU, D. P. 153. Un singur gest de pamfletar... mi-a adus destulă neplăcere. GALACTION, O. I 12. Am pictat și eu destule naturi moarte. CAMIL PETRESCU, T. II 69. ◊ (Substantivat, n.) Împărăteasa avea să sufere destule, atît durerile de naștere... cît și clevetelile ce auzea că merg în urechile împăratului. RETEGANUL, P. II 28. ♦ Mai mult de cît trebuie, de cît este necesar. Sînt destule-atîte chinuri! ALECSANDRI, P. A. 88. Urechi să fie, că spate destule. ◊ (Exclamativ; verbul nu e exprimat) Destulă vorbă!
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESTUL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care satisface cerințele; în cantitate îndestulătoare; suficient. 2) Care este în număr sau în cantitate mare; mult. 3) Care este mai mult decât trebuie. 4) și adverbial De ajuns...; suficient de... /de + sătul
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
destul a. atât cât trebue. [Contras din de sătul]. ║ adv. de ajuns: am lucrat destul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
destúl, -ă adj.m pl. uĭ (de și sătul). Suficient, de ajuns, cît trebuĭe. Vechĭ. Îndestulat, mulțumit. S.n., pl urĭ. Vechĭ. Îndestulare, belșug. Adv. Destul am suferit! – Și în destul. – Vechĭ și desătul.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îndestul, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: în- + destul] (Înv) 1 a Destul. 2 av Cât trebuie. 3 av De ajuns.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
destul1 adj. pr. m. (Produce ~ lapte/lapte ~.), pl. destui (~ tineri); f. destulă (~ apă), pl. destule (~ tinere; cu valoare neutră: A văzut ~.); g.-d. m. și f. pl. destulor (antepus, neprecedat de alt determinant cu forma cazuală marcată) (părerile/a se adresa ~ tineri/tinere.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
destul1 adj. m., pl. destui; f. destulă, pl. destule; g.-d. pl. m. și f. destulor (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cazuală marcată) / ac. m. a (la) destui, f. a (la) destule (voturile destulor tineri/acestor destui tineri/a destui tineri; s-a adresat destulor tineri/acestor destui tineri/la destui tineri)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
destul adj. m., pl. destui; f. sg. destulă, pl. destule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
destui pr. pl. m. (~ gândesc așa.), f. destule (~ gândesc așa.; cu valoare neutră: A îndurat ~.), g.-d. m. și f. destulora (părerile/a se adresa ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!destui pr. m. pl. (~ gândesc așa), f. destule (și cu valoare n.: a îndurat ~), g.-d. pl. m. și f. destulora/ac. m. a (la) destui, f. a (la) destule (voturile destulora/a destui; s-a adresat destulora/la destui)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESTUL adj., adv., interj. 1. adj. v. suficient. 2. adv. îndeajuns, suficient, (reg.) buget, (înv.) îndestul. (Ai vorbit ~.) 3. interj. v. ajunge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESTUL adj., adv., interj. 1. adj. îndestulător, suficient, (reg.) bugăt. (Provizii ~.) 2. adv. îndeajuns, suficient, (reg.) bugăt, (înv.) îndestul. (Ai vorbit ~.) 3. interj. ajunge!, atît!, basta!, gata!, isprăvește!, încetează!, punct!, sfîrșește!, stai!, stop!, termină!, (reg.) halt!, (fam. și peior.) ho!
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Destul ≠ insuficient
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
destul adv. – 1. Suficient, de ajuns, în cantitate îndestulătoare. – 2. (Interj.) Ajunge!, gata!, încetează! – 3. (Adj.) Care este atît cît trebuie. De la sătul, cu prep. de (Pușcariu 1531; Tiktin; Candrea), cf. de ajuns. – Der. îndestula (var. destula, (în)destuli), vb. (a da suficient; a satisface, a mulțumi, a sătura); îndestulător, adj. (suficient, abundent); neîndestulat, adj. (nemulțumit); neîndestulător, adj. (insuficient). Din rom. provine bg. destur.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A9) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
destul, destulăadjectiv
- 1. Care este în cantitate suficientă, atât cât trebuie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: suficient antonime: insuficient
- Nu înțelegi că n-are ce căuta aici [aparatul de radio]? Sîntem destule voci și fără el. SEBASTIAN, T. 77. DLRLC
- Banii, cîți îi căpăta pentru lucru, îi erau numai buni și nu chiar destui pentru vinars. RETEGANUL, P. IV 8. DLRLC
- Tata n-are destulă oștire să te scape? ISPIRESCU, L. 51. DLRLC
-
-
- Voluntari s-au găsit destui. CAMILAR, N. I 246. DLRLC
- În această cetate se găsesc și oameni de treabă, pe lîngă destui șmecheri. SADOVEANU, D. P. 153. DLRLC
- Un singur gest de pamfletar... mi-a adus destulă neplăcere. GALACTION, O. I 12. DLRLC
- Am pictat și eu destule naturi moarte. CAMIL PETRESCU, T. II 69. DLRLC
- Împărăteasa avea să sufere destule, atît durerile de naștere... cît și clevetelile ce auzea că merg în urechile împăratului. RETEGANUL, P. II 28. DLRLC
-
- 3. Care este mai mult decât trebuie, prea mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sînt destule-atîte chinuri! ALECSANDRI, P. A. 88. DLRLC
- Urechi să fie, că spate destule. DLRLC
- (Exclamativ; verbul nu e exprimat) Destulă vorbă! DLRLC
-
etimologie:
- De + sătul DEX '09 DEX '98