SOMPTUOZITATE s. f. Însușirea a ceea ce este somptuos, fast, eleganță, lux; splendoare. [Pr.: -tu-o-] – Din fr. somptuosité.

somptuozitate sfs [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C., 230 / P: ~ptu-o~ / V: (înv) sum~ / E: fr somptuosité] 1-2 Însușire a ceea ce este somptuos (1-2) Si: fast, eleganță (11), lux, măreție², pompă², splendoare, strălucire, (înv) ighemonicon, pohfală, saltanat.

SOMPTUOZITATE s. f. (Livr.) Însușirea a ceea ce este somptuos, fast, eleganță, lux; splendoare. [Pr.: -tu-o-] – Din fr. somptuosité.

SOMPTUOZITATE s. f. Însușirea a ceea ce este somptuos; lux, splendoare. Ceea ce sporește impresia de fast și mai mult este somptuozitatea draperiilor încrucișate. CAMIL PETRESCU, O. II 410. Acești miliardari duc o viață de somptuozitate, de un lux nebun, care întrece închipuirea omenească. GHEREA, ST. CR. II 316.

SOMPTUOZITATE s.f. Însușirea a ceea ce este somptuos; splendoare, măreție, lux. [Pron. -tu-o-. / cf. fr. somptuosité].

SOMPTUOZITATE s. f. însușirea a ceea ce este somptuos; splendoare, lux. (< fr. somptuosité, lat. somptuositas)

SOMPTUOZITATE f. Caracter somptuos. [G.-D. somptuozității; Sil.-tu-o-] /<fr. somptuosité

sumptuozitate sf vz somptuozitate

*sumptuozitáte f. (lat. sumptuosis, -átis). Mare lux: sumptuozitatea unuĭ ospăț.

somptuozitate (desp. somp-tu-o-) s. f., g.-d. art. somptuozității

somptuozitate (somp-tu-o-) s. f., g.-d. art. somptuozității

somptuozitate s. f. (sil. somp-tu-o-), g.-d. art. somptuozității

SOMPTUOZITATE s. 1. v. fast. 2. eleganță, lux. (~ unui interior.)

SOMPTUOZITATE s. 1. fast, lux, măreție, pompă, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ de la Curte.) 2. eleganță, lux. (~ unui interior.)