bugăt, ~ă [At: (a. 1771) IORGA, S.D. XII, 247 / V: bog-, bogât, boghet / Pl: ~ați, ~e / E: nct] 1 (Rar) av (Copț „de”) Destul. 2 a Destul. 3 a Care este încărcat peste măsură.

bugăt, -ă adv., adj. (pop.) 1 adv. (constr. cu prep. „de”) Destul, de ajuns; cu îmbelșugare. Știut-ați bugăt de bine... Că mergeți pe țări străine (POP.). 2 adj. Care este destul, suficient. Lasă-le la dracu, Doamne, Că rabdă bugătă foame (POP.). 3 adj. Care este încărcat peste măsură, cu vîrf. Un car boghet (CR.). • pl. -ți, -te. și bogăt, -ă, boghet, -ă adv., adj. /cf. bogat, boghet.

❍BUGĂT adj. și adv. Mold. Maram. Trans. Destul, de ajuns.

bugăt, -ă adj. (d. bogat). Trans. Destul: a răbda bugătă foame. Adv. Bugăt de răŭ. – Și bogăt.

bogât, ~ă a vz bugăt

boghet¹ av vz bugăt

boghet², -ă adv., adj. v. bugăt.

BOGHET² = BUGĂT.

BUGHET adj. și adv. Maram. = BUGĂT.

bogăt V. bugăt.

BUGĂT adv. v. îndeajuns.

BUGĂT adj., adv. v. destul, suficient.

BUGĂT adj. v. îndestulător.

bugăt adj. v. ÎNDESTULĂTOR.

bugăt adj., adv. v. DESTUL. SUFICIENT.

bugăt adv. v. ÎNDEAJUNS.

bugăt, adv. Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar, 1980: 54). – Et. nec. (MDA).

bugăt, (bughet, boghet), adv. – Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar, 1980: 54). – Et. nec. (MDA).

bugăt, (bughet, boghet), adv. – Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar 1980: 54). – Et. nec. (MDA).