16 definiții pentru bugăt

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bugăt, ~ă [At: (a. 1771) IORGA, S.D. XII, 247 / V: bog-, bogât, boghet / Pl: ~ați, ~e / E: nct] 1 (Rar) av (Copț „de”) Destul. 2 a Destul. 3 a Care este încărcat peste măsură.

bugăt, -ă adv., adj. (pop.) 1 adv. (constr. cu prep. „de”) Destul, de ajuns; cu îmbelșugare. Știut-ați bugăt de bine... Că mergeți pe țări străine (POP.). 2 adj. Care este destul, suficient. Lasă-le la dracu, Doamne, Că rabdă bugătă foame (POP.). 3 adj. Care este încărcat peste măsură, cu vîrf. Un car boghet (CR.). • pl. -ți, -te. și bogăt, -ă, boghet, -ă adv., adj. /cf. bogat, boghet.

bugăt, -ă adj. (d. bogat). Trans. Destul: a răbda bugătă foame. Adv. Bugăt de răŭ. – Și bogăt.

boghet2, -ă adv., adj. v. bugăt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUGĂT adj., adv. v. destul, suficient.

bugăt adj., adv. v. DESTUL. SUFICIENT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bugăt, adv. Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar, 1980: 54). – Et. nec. (MDA).

bugăt, (bughet, boghet), adv. – Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar, 1980: 54). – Et. nec. (MDA).

bugăt, (bughet, boghet), adv. – Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar 1980: 54). – Et. nec. (MDA).

Intrare: bugăt
bugăt adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bugăt
  • bugătul
  • bugătu‑
  • bugătă
  • bugăta
plural
  • bugăți
  • bugății
  • bugăte
  • bugătele
genitiv-dativ singular
  • bugăt
  • bugătului
  • bugăte
  • bugătei
plural
  • bugăți
  • bugăților
  • bugăte
  • bugătelor
vocativ singular
plural
bogăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bogât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)