bugăt, -ă adv., adj. (pop.) 1 adv. (constr. cu prep. „de”) Destul, de ajuns; cu îmbelșugare. Știut-ați bugăt de bine... Că mergeți pe țări străine (POP.). 2 adj. Care este destul, suficient. Lasă-le la dracu, Doamne, Că rabdă bugătă foame (POP.). 3 adj. Care este încărcat peste măsură, cu vîrf. Un car boghet (CR.). • pl. -ți, -te. și bogăt, -ă, boghet, -ă adv., adj. /cf. bogat, boghet.