Din totalul de 46 sunt afișate 20 definiții pentru boală (pl. boale), boală (pl. boli)   declinări

BOÁLĂ, boli, s. f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ◊ Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boala papagalilor = psitacoză. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3. (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [Pl. și: boale] Din sl. bolĭ.

BOÁLĂ, boli, s. f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ◊ Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boala papagalilor = psitacoză. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3, (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [Pl. și: boale] – Din sl. bolĩ.

BOÁLĂ, boli și boale, s. f. 1. Tulburare a activității normale a organismului sub influență unor agenți din mediul interior sau exterior; tulburare a sănătății. Boală de inimă. Boli epidemice.Și-l grijește așa de bine, că peste cîteva zile îl scoate din boală. CREANGĂ, P. 76. Nu vede bine; dar asta poate fi o boală trecătoare. NEGRUZZI, S.I 41. ◊ Fig. Criza, șomajul, risipa, mizeria maselor largi, iată bolile incurabile ale capitalismului. (Popular) Boala copiilor = epilepsie. Toți se speriarâ că l-a găsit- boala copiilor. GORJAN, H. II 155. Boală lungă sau boală mare = tifos. Boală rea = a) epilepsie; b) tifos. Boală seacă = tuberculoză. Boală de zahăr = diabet. ◊ Loc. adv. (Argotic) De boală = din capriciu, de-al dracului; diri necaz, invidie, răutate etc. ◊ Expr. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mîntuială. A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine, după ce mai întîi au fost prost spălate. (Familiar) A băga (pe cineva) în boală (sau în boale sau în toate boalele) v. băga. 2. Epitet, dat vitelor (sau altor animale) care nemulțumesc pe om (trag prost, sînt nărăvașe etc.). DU, boală! STANCU, D. 187. Ho! boală!,.. strigă Gîrneață cu glas de tunet. HOGAȘ, DR. II 98.

BOÁLĂ, boli, s. f. 1. Tulburare a sănătății, datorită unor agenți din mediul interior sau exterior al organismului. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = tifos. Boală seacă = tuberculoză. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mântuială. A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine după ce mai întâi au fost prost spălate. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3, (Fam.) Poftă, dorință; capriciu; pasiune. ◊ Expr. A avea boală să... = a avea o dorință, o poftă chinuitoare de a face ceva. ♦ (Fam.) Ciudă, necaz; pornire, pică, invidie. [Pl. și: boale] – Slav (v. sl. bolĩ).

boálă s. f., g.-d. art. bólii; pl. boli/boále (în expr. a băga în boale)

boálă s. f., g.-d. art. bólii; pl. boli (în expr. și boále: a băga în boale)

BOALA-COPÍILOR s. v. epilepsie.

BOÁLĂ s. 1. (MED.) afecțiune, maladie, (rar) rău, suferință, (livr.) morb, (pop.) beteșug, patimă, vătămare, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală, (înv.) lâncezime, lângejune, lângoare, morbiciune, pătimire. (A pune diagnosticul unei ~.) 2. (MED.) boala lui Addison = diabet bronzat; boala lui Bazedow = bazedov, gușă exoftalmică; boala lui Hodgkin v. limfogranulomatoză malignă; boala lui Nicolas-Favre = limfogranulomatoză inghinală subacută; boala lui Pierre Marie și Marinescu v. acromegalie; boala lui Recklinghausen v. osteoză fibrochistică; boala papagalilor = psitacoză; boala Rustițki-Kahler v. mielom; boala somnului = encefalită letargică; boală mintală v. nebunie; boală venerică = (pop.) boală lumească. 3. (MED. VET.) boala lui Carré = (pop.) jigăraie, jigodie, rapăn.

BOÁLĂ s. v. capriciu, chef, ciudă, fandoseală, fantezie, fason, fiță, gelozie, invidie, maimuțăreală, moft, naz, nărav, necaz, pasiune, patimă, pică, pizmă, poftă, pornire, prosteală, ranchiună, sclifoseală, toană, viciu.

BOALĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

BOALĂ-DE-ÁPĂ s. v. ciroză hidrică, hidropizie.

BOALĂ-DE-ZÁHĂR s. v. diabet.

BOALĂ-LUMEÁSCĂ s. v. boală venerică.

BOALĂ-LÚNGĂ s. v. febră tifoidă, tifos.

BOALĂ-MÁRE s. v. febră tifoidă, tifos.

BOALĂ-REÁ s. v. epilepsie, febră tifoidă, tifos.

BOALĂ-SEÁCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

IARBĂ-DE-BOÁLE s. v. usturoiță.

boálă (-óli), s. f.1. Maladie, afecțiune, beteșug. – 2. Calamitate, dezastru. – 3. Hoit, mortăciune; termen ofensiv care se folosește cu privire la animale, și uneori și la oameni. Sl. bolĭ „bolnav” (Miklosich, Slaw. Elem., 15), cf. sb. bol(a) „boală”, rus. bolĭ „durere”. Cf. boli și bolnav; bală.