BOÁLĂ, boli, s. f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ◊ Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boala papagalilor = psitacoză. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3. (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [Pl. și: boale] – Din sl. bolĭ.

BOÁLĂ, boli, s. f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ◊ Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boala papagalilor = psitacoză. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3. (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [Pl. și: boale] – Din sl. bolĭ.

BOÁLĂ, boli și boale, s. f. 1. Tulburare a activității normale a organismului sub influență unor agenți din mediul interior sau exterior; tulburare a sănătății. Boală de inimă. Boli epidemice. ▭ Și-l grijește așa de bine, că peste cîteva zile îl scoate din boală. CREANGĂ, P. 76. Nu vede bine; dar asta poate fi o boală trecătoare. NEGRUZZI, S.I 41. ◊ Fig. Criza, șomajul, risipa, mizeria maselor largi, iată bolile incurabile ale capitalismului. (Popular) Boala copiilor = epilepsie. Toți se speriarâ că l-a găsit- boala copiilor. GORJAN, H. II 155. Boală lungă sau boală mare = tifos. Boală rea = a) epilepsie; b) tifos. Boală seacă = tuberculoză. Boală de zahăr = diabet. ◊ Loc. adv. (Argotic) De boală = din capriciu, de-al dracului; diri necaz, invidie, răutate etc. ◊ Expr. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mîntuială. A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine, după ce mai întîi au fost prost spălate. (Familiar) A băga (pe cineva) în boală (sau în boale sau în toate boalele) v. băga. 2. Epitet, dat vitelor (sau altor animale) care nemulțumesc pe om (trag prost, sînt nărăvașe etc.). DU, boală! STANCU, D. 187. Ho! boală!,.. strigă Gîrneață cu glas de tunet. HOGAȘ, DR. II 98.

BOÁLĂ, boli, s. f. 1. Tulburare a sănătății, datorită unor agenți din mediul interior sau exterior al organismului. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = tifos. Boală seacă = tuberculoză. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mântuială. A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine după ce mai întâi au fost prost spălate. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3, (Fam.) Poftă, dorință; capriciu; pasiune. ◊ Expr. A avea boală să... = a avea o dorință, o poftă chinuitoare de a face ceva. ♦ (Fam.) Ciudă, necaz; pornire, pică, invidie. [Pl. și: boale] – Slav (v. sl. bolĩ).

boálă s. f., g.-d. art. bólii; pl. boli/boále (în expr. a băga în boale)

boálă s. f., g.-d. art. bólii; pl. boli (în expr. și boále: a băga în boale)

boálă sf [At: TETRAEV. (1574), 205 / Pl: boli, (pop) -le / E: vsl бoлъ] 1-2 Modificare organică (sau funcțională) a echilibrului organismului Si: afecțiune, maladie, (reg) betejală, (pop) beteșug. 3 (Pop; îc) A ~ Epilepsie. 4 (Pop; îs) ~la- babițelor Babițe. 5 (Pop; îp) ~ că(i)nească Socote. 6 (Pop; îs) -la-cerbului Tetanos. 7 (Pop; îs) -la-copiilor sau -la-rea (înv) ori sfântă Epilepsie. 8 (Pop; îs) -de-gură- și-de-picioare Febră aftoasă. 9 (îvp; îs) -de-lună Somnambulism. 10 (Înv; îs) – împărătească Melancolie. 11 (Înv; îs) -la-înălțimilor sau munților Rău de înălțime. 12 (Pop; șlpl; îs) -lumească sau (înv) secretă Boală venerică. 13 (Pop; îs) -lungă, -mare, rea sau (înv) rusească Febră tifoidă. 14 (Pop; nrc; îs) -la-mânzului Boală la vite nedefinită mai îndeaproape. 15 (Pop; îs) -la-rea Diaree. 16 (Pop; la oi; îs) – roșie Anemie pernicioasă. 17 (Pop; îs) -seacă Tuberculoză pulmonară. 18 (Îvp; îs) Sfânta- Dizenterie. 19 (Îrg; îs) -la-turcilor Ciumă. 20 (Îpp; îs) -la-uscată Atrofie. 21 (Pop; îs) -la-vacilor sau a vitelor Pesta bovină. 22 (Pop; îs) -la-de-apă Hidropizie. 23 (Pop; lpl; la femei; îs) -e de femei Boli ale aparatului genital. 24 (îpp; îs) -de-foale Diaree. 25 (Îvp; îs) -de-grăsime Obezitate. 26 (Înv; îcp; îs) ~ de șarpe Boala (1) celui căruia i-a intrat pe gură un șarpe. 27 (Pop; îs) ~ de zahăr Diabet. 28 (Îs) -la somnului Boală (1) infecțioasă gravă transmisă de musca țețe. 29 (Îs) -la papagalilor Psitacoză. 30 (Reg) Sifilis. 31 (Reg) Epilepsie. 32 (Mol) Febră tifoidă. 33 (Pfm; îe) A băga (sau a vârî) pe cineva în (toate) ~le(le) A supăra pe cineva. 34 (Pfm; îae) A enerva. 35 (Pfm; îae) A face să sufere. 36 (Pfm; îae) A face să se simtă prost. 37-39 Modificare organică, patologică sau biochimică. 40-42 Vită slabă, leneșă sau nărăvașă. 43-45 Capriciu (sau pasiune) pentru ceva (sau cineva). 46 (Pop; îe) A face cuiva ă A necăji pe cineva până se îmbolnăvește. 47 (Pop; îae) A băga pe cineva în necaz. 48 (Pop; îae) A veni cuiva de hac. 49 (Pop; îe) A avea ~ la cineva A place mult pe cineva. 50 (Îe) A avea ~ pe cineva A avea ciudă pe cineva. 51 (Îae) A invidia pe cineva. 52 (Îlav) De ~ Din necaz. 53 (Pfm; îal) Din invidie. 54 (Îal) Din capriciu.

BOÁLĂ s. 1. (MED.) afecțiune, maladie, (rar) rău, suferință, (livr.) morb, (pop.) beteșug, patimă, vătămare, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală, (înv.) lâncezime, lângejune, lângoare, morbiciune, pătimire. (A pune diagnosticul unei ~.) 2. (MED.) boala lui Addison = diabet bronzat; boala lui Bazedow = bazedov, gușă exoftalmică; boala lui Hodgkin v. limfogranulomatoză malignă; boala lui Nicolas-Favre = limfogranulomatoză inghinală subacută; boala lui Pierre Marie și Marinescu v. acromegalie; boala lui Recklinghausen v. osteoză fibrochistică; boala papagalilor = psitacoză; boala Rustițki-Kahler v. mielom; boala somnului = encefalită letargică; boală mintală v. nebunie; boală venerică = (pop.) boală lumească. 3. (MED. VET.) boala lui Carré = (pop.) jigăraie, jigodie, rapăn.

BOÁLĂ s. v. capriciu, chef, ciudă, fandoseală, fantezie, fason, fiță, gelozie, invidie, maimuțăreală, moft, naz, nărav, necaz, pasiune, patimă, pică, pizmă, poftă, pornire, prosteală, ranchiună, sclifoseală, toană, viciu.

Boală ≠ sănătate

boálă (-óli), s. f. – 1. Maladie, afecțiune, beteșug. – 2. Calamitate, dezastru. – 3. Hoit, mortăciune; termen ofensiv care se folosește cu privire la animale, și uneori și la oameni. Sl. bolĭ „bolnav” (Miklosich, Slaw. Elem., 15), cf. sb. bol(a) „boală”, rus. bolĭ „durere”. Cf. boli și bolnav; bală.

BOÁLĂ boli f. 1) Tulburare a stării normale a unui organism (uman sau animal); maladie; afecțiune. ~ infecțioasă. ~ epidemică. ~ de piele. ◊ ~a copiilor (sau neagră) epilepsie. ~ de zahăr diabet. Boli profesionale boli care survin în urma exercitării unei profesii. ~ mintală psihoză. A băga pe cineva în ~e a) a băga groaza în cineva; a speria pe cineva de moarte; b) a supăra tare pe cineva. 2) fig. Obișnuință anormală, nedirijată de voință și de rațiune; înclinație excesivă și condamnabilă; viciu; patimă. [G.-D. bolii; Sil. boa-lă; Pl. și boale (în expresii)] /<sl. boli

boală f. 1. dărăpănarea sănătății: boala copiilor, epilepsie; boală câinească, umflarea pântecelui la copiii de țâță; boală uscată, consumpțiune; 2. stricăciune (la plante). [Slav. BOLĬ].

boală f. vită (în graiul țărănesc): hais, boală. [Cf. bou].

boálă f., pl. e și (est) bolĭ (vsl. bolĭ, bolnav; sîrb. bol, durere, rus. bolĭ, durere. V. bolesc, boleșniță, bolnav). Stricarea sănătățiĭ, starea ființeĭ orĭ planteĭ bolnave, ca atuncĭ cînd suferă de frigurĭ, holeră, oftică, dalac, mălură, tăcĭune ș.a. (V. epidemie, diateză). Fig Pasiune, manie: acest om are boala politiciĭ. Persoană nesuferită, cĭumă, scîrbă: cine-ĭ cĭuma asta? Epitet injurios cu care țăranu se adresează viteĭ: hăĭs, boală! A băga în boală saŭ în boale, a îngrozi, a emoționa grozav. A băga rufele’n boală, a le murdări spălîndu-le răŭ. Boala copiilor, epilepsie. Boală cînească, socote, unflarea pînteceluĭ la copiĭ cînd îi înțarcă și mănîncă fără să se sature. Boală uscată, consumare, stingere, marazm.

BOALA-COPÍILOR s. v. epilepsie.

BOALĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

BOALĂ-DE-ÁPĂ s. v. ciroză hidrică, hidropizie.

BOALĂ-DE-ZÁHĂR s. v. diabet.

BOALĂ-LUMEÁSCĂ s. v. boală venerică.