6 intrări
39 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (10)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URLAT s. n. Faptul de a urla. – V. urla.
URLAT s. n. Faptul de a urla. – V. urla.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
urlat2, ~ă [At: DRLU / Pl: ~ați, ~e / E: urla] 1 a Rostit cu voce tare, țipând sau urlând. 2 smp (Reg; îe) A se duce pe ~ați A fugi (țipând sau urlând de durere). 3 smp (Reg; îae) A se duce foarte departe și pentru totdeauna. 4 a (Reg) Care face mereu scandal. 5 a (Trs) Necumpătat. 6 a (Trs; d. oameni; șîs ~ în jos) Bolnav de hernie. 7 a (Trs; d. construcții) Dărâmat2 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urlat1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: urla] 1 Urlare (1). 2 (Rar) Urlet (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URLAT s. n. Faptul de a urla1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urlat n. fapta de a urla.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urlát n., pl. urĭ. Acțiunea de a urla mereŭ. S. m. Iron. A se duce pe urlațĭ, a se duce draculuĭ, pe unde urlă lupiĭ, în pustietate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URLA, urlu, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranz. și tranz. P. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a țipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (și nearmonios). ♦ Fig. (Despre o colectivitate umană) A clocoti, a fremăta, a se agita. 2. (Despre vânt, viscol, ape etc.; la pers. 3) A produce zgomote puternice; a vâjâi, a vui. – Lat. ululare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URLET, urlete, s. n. 1. Strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale. ♦ Vorbă cu tonul foarte ridicat; strigăt. ♦ Plâns cu hohote, violent și zgomotos. ♦ Executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (și în mod nearmonios). ♦ Fig. Clocot, freamăt. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.; vuiet. – Urla + suf. -et.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urlăt sn vz urlet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urlet sn [At: M. COSTIN, O. 166 / V: (reg) ~lăt / Pl: ~e / E: urla + -et] 1 Strigăt prelung, specific, scos de unele animale în anumite împrejurări Si: răcnet, țipăt, zbieret, (rar) urlat1 (2). 2 (Pan) Strigăt puternic scos de om, exprimând durere, mânie, teamă etc. Si: răcnet. 3 (De obicei lpl) Cuvinte strigate cu putere. 4 (Pex) Gălăgie (1). 5 Plâns în hohote, zgomotos și violent. 6 Cântare cu tonul foarte ridicat (neplăcut pentru auz). 7 (Fig) Zgomot mare, vuiet produs prin aclamații sau proteste. 8 Vâjâit al vântului, apei etc. Si: vuiet. 9 Sunet puternic și prelung produs de aparate, dispozitive emițătoare etc. 10 Zgomot înfundat și foarte puternic produs de tunet, de arme de foc, explozii etc. Vz bubuit. 11 Zgomot puternic și prelung produs de o unealtă, de o mașină în timpul funcționării. 12 (Mun; îe) A se alege cu ~ul morii A nu se alege cu nimic. 13 (înv) Zumzet puternic produs de unele insecte când se adună grămadă. 14 (Reg) Răsunet. 15 (Reg) Ecou1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URLA, urlu, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranz. și tranz. P. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a țipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (și neplăcut pentru auz). ♦ Fig. (Despre o colectivitate umană) A clocoti, a fremăta, a se agita. 2. (Despre vânt, viscol, ape etc.; la pers. 3) A produce zgomote specifice, puternice; a vâjâi, a vui. – Lat. ululare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
URLET, urlete, s. n. 1. Strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale. ♦ Vorbă cu tonul foarte ridicat; strigăt. ♦ Plâns cu hohote, violent și zgomotos. ♦ Executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (și în mod neplăcut pentru auz). ♦ Fig. Clocot, freamăt. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.; vuiet. – Urla + suf. -et.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
URLA1, urlu, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale, mai ales despre lupi și cîini) A scoate strigăte sau urlete prelungi. Întîi are să viscolească; pe urmă au să prindă a urla lupii în fundul rîpelor. SADOVEANU, B. 23. Aș voi să-ți slujesc atîta pînă ți-or urla lupii pe cuptor. SBIERA, P. 238. Urlau dobitoacele de ți se făcea părul măciucă. ISPIRESCU, L. 7. ◊ (Despre personaje înfricoșătoare din basme și din mitologia populară) Urla prin aerul cernit mama-pădurilor. EMINESCU, N. 7. Cînd demoni și spaime pe munți se adună De urlă la stele, la nori și la lună. BOLINTINEANU, O. 70. Și-n tăcerea adîncită Satan urlă furios. ALECSANDRI, P. A. 40. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa, a se văita în gura mare; a plînge foarte tare; a cînta foarte tare (și urît). Înălță mîinile și începu să urle cu deznădejde. DUMITRIU, N. 214. Țăranii urlau ca înnebuniți. SAHIA, N. 69. De cîte ori vine vorba de răposatul... [Anca] îmi urlă toată ziua. CARAGIALE, O. I 244. ◊ Tranz. Urla în casă și în curte arii din opere. PAS, Z. I 179. Toată lumea urlă mereu: înainte! CAMIL PETRESCU, U. N. 279. Urlau mereu vorbe fără șir și sudălmi. REBREANU, R. II 205. 3. (Despre diferite surse de zgomot, în special despre elemente ale naturii) A produce zgomote foarte puternice; a vîjîi, a vui. I-auzi... cum urlă vîntul afară. SADOVEANU, O. VII 335. Cînd veni și vremea să urle-n zare tunul, Mișcatu-s-au romînii cu miile. COȘBUC, P. II 78. Lupta urlă, se-ncleștează. ALECSANDRI, P. II 16. ◊ (Fig., despre locul unde se produc zgomotele) Urlă cîmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. EMINESCU, O. I 148. Codrul urlă, clocotește, Tunetul în cer vuiește. ALECSANDRI, P. I 29. Valea largă că-mi urla Stîncile se despica. ȘEZ. IV 131. ◊ Expr. (Rar) A-i urla (cuiva) capul (sau urechile) = a-i vîjîi (cuiva) capul sau urechile. A doua zi capul grozav îi urla. PANN, P. V. I 118. A-i urla (cuiva) ceva prin cap = a-i trece (cuiva) ceva prin minte, a-i trăsni, a-i năzări. Ești un cheag zbîrcit, mai ca și mine, și iată ce-ți urlă prin cap. CREANGĂ, P. 127.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URLA2, urlu, vb. I. Intranz. (Regional) 1. A coborî un teren foarte înclinat. Urlă din munte la vale. 2. A da năvală, a năvăli peste cineva; a se năpusti. Fiara din munți s-au sculat Și pe tine au urlat. POP. 3. (Despre clădiri, construcții) A se dărîma, a se surpa, a se apleca într-o parte; a se urlui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URLET, urlete, s. n. 1. Strigăt puternic și prelung, scos de animale sau de oameni. Alexa slobozi un urlet dureros: Valeu! și căzu în brînci. SADOVEANU, O. VIII 228. Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. REBREANU, R. II 206. Auzii urletul unui lup, nu departe. BOLINTINEANU, O. 387. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc. Tresări înfiorată de un urlet asurzitor de sirenă. BART, E. 251. Surd vuia prin codri vîntul, brazii se-ndoiau de vînt, Urletul suna sinistru. COȘBUC, P. I 121. Urletul apei ne silește să vorbim tare. VLAHUȚĂ, R. P. 112. Începu a se auzi urletele tunurilor. BĂLCESCU, O. II 118.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A URLA urlu intranz. 1) (mai ales despre lupi, câini, șacali) A scoate sunete puternice prelungi; a scoate urlete. 2) (despre persoane) A emite strigăte violente și prelungi; a zbiera. 3) A cânta tare cu voce neplăcută (și falsă). 4) (despre vânt, vifor) A produce un zgomot șuierător și prelung; a vui; a vâjâi. /< lat. ululare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URLET ~e n. 1) Sunet prelung și răsunător (scos, mai ales, de animale). 2) peior. Vorbire răstită. 3) peior. Interpretare nearmonioasă a unei melodii. /a urla + suf. ~et
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
urlet n. 1. strigăt prelung al lupului și al câinelui; 2. fig. țipăt ascuțit și prelungit (de durere sau de mânie).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
úrlet n., pl. e (d. a urla). Strigătu obișnuit al lupuluĭ, ĭar al cîneluĭ numaĭ cînd e trist. Fig. Urlet de durere, strigăt desperat de durere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
úrlu, a -á v. intr. (lat. pop. úrulo, -áre, disimilat din cl. ululare; it. urlare, sard. urulare, fr. hurler, cat. udolar, pg. urror. D. rom. vine ugr. urliázo, sîrb. urlati și urlikati). Scot urlete. Fig. Iron. Strig contra cuĭva, cînt prea tare: nu urla la urechea mea! A urla de durere, a striga desperat de durere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
urlat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urlat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urlat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
urla (a ~) (a țipa) vb., ind. prez. 1 sg. urlu, 3 urlă; conj. prez. 1 sg. să urlu, 3 să urle
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urlet s. n., pl. urlete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. urlu, 2 sg. urli, 3 urlă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urlet s. n., pl. urlete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urla vb., ind. prez. 1 sg. urlu, 2 sg. urli, 3 sg. și pl. urlă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
urlet s. n., pl. urlete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
urlu, -li 2, -lă 3 pl., -le 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
URLA vb. v. tuna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URLA vb. 1. (Transilv.) a băuna. (Câinii, lupii ~.) 2. v. striga. 3. a răcni, a striga, a țipa, a zbiera, (reg.) a țivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. și Maram.) a țipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 4. v. vocifera. 5. v. răsti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URLET s. 1. v. strigăt. 2. răcnet, strigăt, țipăt, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere; ce sunt ~ele astea?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URLA vb. 1. (Transilv.) a băuna. (Cîinii, lupii ~.) 2. a striga, a țipa, a zbiera, (înv. și reg.) a toi, (înv.) a chema. (~ cît il ținea gura.) 3. a răcni, a striga, a țipa, a zbiera, (reg.) a țivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. și Maram.) a țipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 4. a răcni, a striga, a țipa, a vocifera, a zbiera. (Ia nu mai ~, că te aud!) 5. a răcni, a se răsti, a striga, a țipa, a zbiera, (pop.) a se oțărî, a se stropși, (înv. și reg.) a se răpști, (reg.) a se răboțoi, a se răcămăți, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (prin Olt. și Munt.) a se răboli, (înv.) a se marecuvînta, (fam.) a se burzului, a se rățoi, a se zborși. (Ce ~ așa la mine?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urla vb. v. TUNA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URLET s. 1. strigăt, țipăt, zbieret, (înv.) chemare, vreavă. (Încetează cu ~ele!) 2. răcnet, strigăt, țipăt, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere; ce sînt ~ astea?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
urla (-lu, -at), vb. – 1. A scoate urlete specifice, a mugi, a rage, a zbiera. – 2. (Banat) A tuna. – 3. (Bihor) A coborî. – Mr. aurlu, megl., istr. urlu. Lat. ulŭlāre, probabil printr-o fază *urŭlāre (Diez, I, 436; Pușcariu 1813; REW 9039), cf. it. urlare, fr. hurler, cat. udolar, port. urra. Candrea tratează sensul 3 ca pe un cuvînt diferit și REW 6107 îl reduce la un lat. *orŭlāre; e vorba, fără îndoială, de un singur cuvînt, cu același sens dublu ca tuna, țipa, tuli, v. aici. Der. urlător, adj. (care urlă; curent de apă); urlătoare, s. f. (cascadă); urlet, s. n. (strigăt puternic și prelung, zbieret); urlătură, s. f. (strigăt, țipăt). Legătura lui urlător, cu un lat. *ululator (REW 9040) nu este necesară.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
URLAT subst. 1. – b. (C Bog); – Dragoș 1432 curtean moldovean (14 – 15 A 96) -ul b. (Ștef; 16 B V 44). 2. Urlătoi s. (16 B, III 21). 3. Din forma de plural: Urlați, tîrgul și trei sate; toponimul Dealul Orlaților de lîngă tîrg (17 B IV 507) ar sugera etim. < Orlat, (numele satului de lîngă Sibiu), pe care N. Iorga îl derivă din Orlea + suf. -at. Pentru frecvența sufixului v. Drăganu (op. cit. 480); v. și Orlea.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a urla ca din gură de șarpe expr. a urla foarte tare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT90) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT90) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
urlatsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a urla. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- urla DEX '98 DEX '09
urla, urluverb
- 1. A coborî un teren foarte înclinat. DLRLC
- Urlă din munte la vale. DLRLC
-
- 2. A da năvală, a năvăli peste cineva; a se năpusti. DLRLC
- Fiara din munți s-au sculat Și pe tine au urlat. POP. DLRLC
-
- 3. (Despre clădiri, construcții) A se dărâma, a se surpa, a se apleca într-o parte; a se urlui. DLRLC
urla, urluverb
-
- Întîi are să viscolească; pe urmă au să prindă a urla lupii în fundul rîpelor. SADOVEANU, B. 23. DLRLC
- Aș voi să-ți slujesc atîta pînă ți-or urla lupii pe cuptor. SBIERA, P. 238. DLRLC
- Urlau dobitoacele de ți se făcea părul măciucă. ISPIRESCU, L. 7. DLRLC
- Despre personaje înfricoșătoare din basme și din mitologia populară: DLRLC
- Urla prin aerul cernit mama-pădurilor. EMINESCU, N. 7. DLRLC
- Cînd demoni și spaime pe munți se adună De urlă la stele, la nori și la lună. BOLINTINEANU, O. 70. DLRLC
- Și-n tăcerea adîncită Satan urlă furios. ALECSANDRI, P. A. 40. DLRLC
-
- 1.1. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (și nearmonios). DEX '09 DLRLC
- Înălță mîinile și începu să urle cu deznădejde. DUMITRIU, N. 214. DLRLC
- Țăranii urlau ca înnebuniți. SAHIA, N. 69. DLRLC
- De cîte ori vine vorba de răposatul... [Anca] îmi urlă toată ziua. CARAGIALE, O. I 244. DLRLC
- Urla în casă și în curte arii din opere. PAS, Z. I 179. DLRLC
- Toată lumea urlă mereu: înainte! CAMIL PETRESCU, U. N. 279. DLRLC
- Urlau mereu vorbe fără șir și sudălmi. REBREANU, R. II 205. DLRLC
-
-
-
- I-auzi... cum urlă vîntul afară. SADOVEANU, O. VII 335. DLRLC
- Cînd veni și vremea să urle-n zare tunul, Mișcatu-s-au romînii cu miile. COȘBUC, P. II 78. DLRLC
- Lupta urlă, se-ncleștează. ALECSANDRI, P. II 16. DLRLC
- Despre locul unde se produc zgomotele: DLRLC
- Urlă cîmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
- Codrul urlă, clocotește, Tunetul în cer vuiește. ALECSANDRI, P. I 29. DLRLC
- Valea largă că-mi urla Stîncile se despica. ȘEZ. IV 131. DLRLC
-
- A-i urla (cuiva) capul (sau urechile) = a-i vâjâi (cuiva) capul sau urechile. DLRLC
- A doua zi capul grozav îi urla. PANN, P. V. I 118. DLRLC
-
- A-i urla (cuiva) ceva prin cap = a-i trece (cuiva) ceva prin minte, a-i trăsni, a-i năzări. DLRLC
- Ești un cheag zbîrcit, mai ca și mine, și iată ce-ți urlă prin cap. CREANGĂ, P. 127. DLRLC
-
-
etimologie:
- ululare DEX '09 DEX '98
urlet, urletesubstantiv neutru
- 1. Strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Alexa slobozi un urlet dureros: Valeu! și căzu în brînci. SADOVEANU, O. VIII 228. DLRLC
- Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. REBREANU, R. II 206. DLRLC
- Auzii urletul unui lup, nu departe. BOLINTINEANU, O. 387. DLRLC
-
- 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vuiet
- Tresări înfiorată de un urlet asurzitor de sirenă. BART, E. 251. DLRLC
- Surd vuia prin codri vîntul, brazii se-ndoiau de vînt, Urletul suna sinistru. COȘBUC, P. I 121. DLRLC
- Urletul apei ne silește să vorbim tare. VLAHUȚĂ, R. P. 112. DLRLC
- Începu a se auzi urletele tunurilor. BĂLCESCU, O. II 118. DLRLC
-
etimologie:
- Urla + sufix -et. DEX '98 DEX '09