10 definiții pentru urlet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÚRLET, urlete, s. n. 1. Strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale. ♦ Vorbă cu tonul foarte ridicat; strigăt. ♦ Plâns cu hohote, violent și zgomotos. ♦ Executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (și în mod nearmonios). ♦ Fig. Clocot, freamăt. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.; vuiet. – Urla + suf. -et.

ÚRLET, urlete, s. n. 1. Strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale. ♦ Vorbă cu tonul foarte ridicat; strigăt. ♦ Plâns cu hohote, violent și zgomotos. ♦ Executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (și în mod neplăcut pentru auz). ♦ Fig. Clocot, freamăt. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.; vuiet. – Urla + suf. -et.

ÚRLET, urlete, s. n. 1. Strigăt puternic și prelung, scos de animale sau de oameni. Alexa slobozi un urlet dureros: Valeu! și căzu în brînci. SADOVEANU, O. VIII 228. Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. REBREANU, R. II 206. Auzii urletul unui lup, nu departe. BOLINTINEANU, O. 387. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc. Tresări înfiorată de un urlet asurzitor de sirenă. BART, E. 251. Surd vuia prin codri vîntul, brazii se-ndoiau de vînt, Urletul suna sinistru. COȘBUC, P. I 121. Urletul apei ne silește să vorbim tare. VLAHUȚĂ, R. P. 112. Începu a se auzi urletele tunurilor. BĂLCESCU, O. II 118.

ÚRLET ~e n. 1) Sunet prelung și răsunător (scos, mai ales, de animale). 2) peior. Vorbire răstită. 3) peior. Interpretare nearmonioasă a unei melodii. /a urla + suf. ~et

urlet n. 1. strigăt prelung al lupului și al câinelui; 2. fig. țipăt ascuțit și prelungit (de durere sau de mânie).

úrlet n., pl. e (d. a urla). Strigătu obișnuit al lupuluĭ, ĭar al cîneluĭ numaĭ cînd e trist. Fig. Urlet de durere, strigăt desperat de durere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÚRLET s. 1. v. strigăt. 2. răcnet, strigăt, țipăt, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere; ce sunt ~ele astea?)

URLET s. 1. strigăt, țipăt, zbieret, (înv.) chemare, vreavă. (Încetează cu ~ele!) 2. răcnet, strigăt, țipăt, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere; ce sînt ~ astea?)

Intrare: urlet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urlet
  • urletul
  • urletu‑
plural
  • urlete
  • urletele
genitiv-dativ singular
  • urlet
  • urletului
plural
  • urlete
  • urletelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urlet

  • 1. Strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Alexa slobozi un urlet dureros: Valeu! și căzu în brînci. SADOVEANU, O. VIII 228.
      surse: DLRLC
    • Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. REBREANU, R. II 206.
      surse: DLRLC
    • Auzii urletul unui lup, nu departe. BOLINTINEANU, O. 387.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Vorbă cu tonul foarte ridicat.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: strigăt
    • 1.2. Plâns cu hohote, violent și zgomotos.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: plâns (plânset)
    • 1.3. Executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (și în mod nearmonios).
      surse: DEX '09
    • surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vuiet 4 exemple
    exemple
    • Tresări înfiorată de un urlet asurzitor de sirenă. BART, E. 251.
      surse: DLRLC
    • Surd vuia prin codri vîntul, brazii se-ndoiau de vînt, Urletul suna sinistru. COȘBUC, P. I 121.
      surse: DLRLC
    • Urletul apei ne silește să vorbim tare. VLAHUȚĂ, R. P. 112.
      surse: DLRLC
    • Începu a se auzi urletele tunurilor. BĂLCESCU, O. II 118.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Urla + sufix -et.
    surse: DEX '98 DEX '09