opțiuni
  • info

6 definiții pentru urla (mișcare)

Explicative DEX

URLA2 (urlu) vb. intr. Trans. (CONV.) A se coborî pe o coastă repede.

URLA2, urlu, vb. I. Intranz. (Regional) 1. A coborî un teren foarte înclinat. Urlă din munte la vale. 2. A da năvală, a năvăli peste cineva; a se năpusti. Fiara din munți s-au sculat Și pe tine au urlat. POP. 3. (Despre clădiri, construcții) A se dărîma, a se surpa, a se apleca într-o parte; a se urlui.

Ortografice DOOM

urla (a ~) (a țipa) vb., ind. prez. 1 sg. urlu, 3 urlă; conj. prez. 1 sg. să urlu, 3 să urle

urla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. urlu, 2 sg. urli, 3 urlă

urla vb., ind. prez. 1 sg. urlu, 2 sg. urli, 3 sg. și pl. urlă

Etimologice

urla (-lu, -at), vb. – 1. A scoate urlete specifice, a mugi, a rage, a zbiera. – 2. (Banat) A tuna. – 3. (Bihor) A coborî. – Mr. aurlu, megl., istr. urlu. Lat. ulŭlāre, probabil printr-o fază *urŭlāre (Diez, I, 436; Pușcariu 1813; REW 9039), cf. it. urlare, fr. hurler, cat. udolar, port. urra. Candrea tratează sensul 3 ca pe un cuvînt diferit și REW 6107 îl reduce la un lat. *orŭlāre; e vorba, fără îndoială, de un singur cuvînt, cu același sens dublu ca tuna, țipa, tuli, v. aici. Der. urlător, adj. (care urlă; curent de apă); urlătoare, s. f. (cascadă); urlet, s. n. (strigăt puternic și prelung, zbieret); urlătură, s. f. (strigăt, țipăt). Legătura lui urlător, cu un lat. *ululator (REW 9040) nu este necesară.

Intrare: urla (mișcare)
verb (VT90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urla
  • urlare
  • urlat
  • urlatu‑
  • urlând
  • urlându‑
 singular plural
  • urlă
  • urlați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urlu
 (să)
  • urlu
  • urlam
  • urlai
  • urlasem
a II-a (tu)
  • urli
 (să)
  • urli
  • urlai
  • urlași
  • urlaseși
a III-a (el, ea)
  • urlă
 (să)
  • urle
  • urla
  • urlă
  • urlase
plural I (noi)
  • urlăm
 (să)
  • urlăm
  • urlam
  • urlarăm
  • urlaserăm
  • urlasem
a II-a (voi)
  • urlați
 (să)
  • urlați
  • urlați
  • urlarăți
  • urlaserăți
  • urlaseți
a III-a (ei, ele)
  • urlă
 (să)
  • urle
  • urlau
  • urlară
  • urlaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urla, urluverb

regional
  • 1. A coborî un teren foarte înclinat. DLRLC
    • format_quote Urlă din munte la vale. DLRLC
  • 2. A da năvală, a năvăli peste cineva; a se năpusti. DLRLC
    • format_quote Fiara din munți s-au sculat Și pe tine au urlat. POP. DLRLC
  • 3. (Despre clădiri, construcții) A se dărâma, a se surpa, a se apleca într-o parte; a se urlui. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.