15 definiții pentru clocot colcot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clocot sn [At: DDRF / V: ~cut, (Mun) colcot / Pl: ~e / E: vsl клокоть] 1 Mișcare zgomotoasă a lichidului când fierbe. 2 (Pex) Fierbere. 3-4 (Îe) A (se) da în(tr-un) ~ A (se) fierbe. 5 (Pan) Mișcare agitată (și zgomotoasă) a unui lichid. 6 (Fig) Frământare (sufletească, socială etc.).

CLÓCOT, clocote, s. n. 1. Mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe. ♦ P. gener. Mișcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid. 2. Fig. Zbucium, agitație (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială). [Var.: (pop.) cólcot s. n.] – Din sl. klokotŭ.

CLÓCOT, clocote, s. n. 1. Mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe. ♦ P. gener. Mișcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid. 2. Fig. Zbucium, agitație (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială). [Var.: (pop.) cólcot s. n.] – Din sl. klokotŭ.

CLOCÓT, clocote, s. n. 1. Mișcarea zgomotoasă pe care o face un lichid cînd fierbe. Se pune într-un ceaun lapte dulce și se fierbe pînă la clocot. ȘEZ. I 251. ◊ Expr. A da în clocot = a începe să fiarbă, a da în undă. 2. Mișcare zgomotoasă produsă de lichide agitate de altceva decît de căldură. Zvonurile din stepă muriseră și, în locul lor, clocotul mării stăpînea stepa, pe cînd valurile spumoase năzuiau spre țărm. DUNĂREANU, N. 199. Foșnesc valurile de jur-împrejur, un clocot e rîul. VLAHUȚĂ, O. A. II 168. Sîngele de-i năvălea în clocote la cap, se trîntea cu fața la pămînt și săruta florile sălbatice. DELAVRANCEA, S. 27. 3. Fig. Mișcare năvalnică, furtunoasă; zbucium, agitație, frămîntare. Prin mijlocul acestui clocot geologic, o apă mare se rostogolește la vale. BOGZA, C. O. 250. Zgomotele depărtate, clocotul de codri, veneau crescînd, bubuind, întinzîndu-se într-o sălbatică melodie, scuturînd codrii plini de rouă. SADOVEANU, O. I 64.

CLÓCOT ~e n 1) Mișcare zgomotoasă a lichidelor provocată de fierbere. ◊ A da în ~ a începe să fiarbă. 2) Agitație zgomotoasă a mărilor, a râurilor, provocată de anumite fenomene naturale (vânt, furtună); vuiet. /<sl. klokotu

clocot (colcot) n. 1. bășici de aburi ce crapă la suprafața unui lichid în fierbere: apa fierbe în clocote; 2. fig. agitațiune furtunoasă: un clocot de glasuri. [Slav. KLOKOTŬ].

clócot n., pl. e (vsl. klokotŭ. V. clocotesc și clopot). Clocotire, ferbere. A da în clocot, a ferbe în clocote, cu clocote, a ferbe tare. – În vest și cólcot. V. undă.

CÓLCOT s. n. v. clocot.

CÓLCOT s. n. v. clocot.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clócot s. n., pl. clócote

clócot s. n., pl. clócote


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLÓCOT s. 1. clocotire, fierbere, fiert, (rar) colcăială, fiertură. (~ul apei puse la foc.) 2. v. agitație.

CLOCOT s. 1. clocotire, fierbere, fiert, (rar) colcăială, fiertură. (~ apei puse la foc.) 2. agitație, frământare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium. zbuciumare, (rar) zbuciumeală. (~ apelor ieșite din matcă.)

Intrare: clocot
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocot
  • clocotul
  • clocotu‑
plural
  • clocote
  • clocotele
genitiv-dativ singular
  • clocot
  • clocotului
plural
  • clocote
  • clocotelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colcot
  • colcotul
  • colcotu‑
plural
  • colcote
  • colcotele
genitiv-dativ singular
  • colcot
  • colcotului
plural
  • colcote
  • colcotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clocot colcot

  • 1. Mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe.
    exemple
    • Se pune într-un ceaun lapte dulce și se fierbe pînă la clocot. ȘEZ. I 251.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A da în clocot = a începe să fiarbă, a da în undă.
      surse: DLRLC
    • 1.2. prin generalizare Mișcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vuiet 3 exemple
      exemple
      • Zvonurile din stepă muriseră și, în locul lor, clocotul mării stăpînea stepa, pe cînd valurile spumoase năzuiau spre țărm. DUNĂREANU, N. 199.
        surse: DLRLC
      • Foșnesc valurile de jur-împrejur, un clocot e rîul. VLAHUȚĂ, O. A. II 168.
        surse: DLRLC
      • Sîngele de-i năvălea în clocote la cap, se trîntea cu fața la pămînt și săruta florile sălbatice. DELAVRANCEA, S. 27.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Zbucium, agitație (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agitație frământare zbucium 2 exemple
    exemple
    • Prin mijlocul acestui clocot geologic, o apă mare se rostogolește la vale. BOGZA, C. O. 250.
      surse: DLRLC
    • Zgomotele depărtate, clocotul de codri, veneau crescînd, bubuind, întinzîndu-se într-o sălbatică melodie, scuturînd codrii plini de rouă. SADOVEANU, O. I 64.
      surse: DLRLC

etimologie: