9 definiții pentru urlat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URLÁT s. n. Faptul de a urla. – V. urla.
URLÁT s. n. Faptul de a urla. – V. urla.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
urlat1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: urla] 1 Urlare (1). 2 (Rar) Urlet (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urlat2, ~ă [At: DRLU / Pl: ~ați, ~e / E: urla] 1 a Rostit cu voce tare, țipând sau urlând. 2 smp (Reg; îe) A se duce pe ~ați A fugi (țipând sau urlând de durere). 3 smp (Reg; îae) A se duce foarte departe și pentru totdeauna. 4 a (Reg) Care face mereu scandal. 5 a (Trs) Necumpătat. 6 a (Trs; d. oameni; șîs ~ în jos) Bolnav de hernie. 7 a (Trs; d. construcții) Dărâmat2 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URLÁT s. n. Faptul de a urla1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urlat n. fapta de a urla.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urlát n., pl. urĭ. Acțiunea de a urla mereŭ. S. m. Iron. A se duce pe urlațĭ, a se duce draculuĭ, pe unde urlă lupiĭ, în pustietate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
urlat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urlat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urlát s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
urlatsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a urla. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- urla DEX '98 DEX '09