urlet sn [At: M. COSTIN, O. 166 / V: (reg) ~lăt / Pl: ~e / E: urla + -et] 1 Strigăt prelung, specific, scos de unele animale în anumite împrejurări Si: răcnet, țipăt, zbieret, (rar) urlat¹ (2). 2 (Pan) Strigăt puternic scos de om, exprimând durere, mânie, teamă etc. Si: răcnet. 3 (De obicei lpl) Cuvinte strigate cu putere. 4 (Pex) Gălăgie (1). 5 Plâns în hohote, zgomotos și violent. 6 Cântare cu tonul foarte ridicat (neplăcut pentru auz). 7 (Fig) Zgomot mare, vuiet produs prin aclamații sau proteste. 8 Vâjâit al vântului, apei etc. Si: vuiet. 9 Sunet puternic și prelung produs de aparate, dispozitive emițătoare etc. 10 Zgomot înfundat și foarte puternic produs de tunet, de arme de foc, explozii etc. Vz bubuit. 11 Zgomot puternic și prelung produs de o unealtă, de o mașină în timpul funcționării. 12 (Mun; îe) A se alege cu ~ul morii A nu se alege cu nimic. 13 (înv) Zumzet puternic produs de unele insecte când se adună grămadă. 14 (Reg) Răsunet. 15 (Reg) Ecou¹ (1).