6 intrări
67 de definiții
din care- explicative (29)
- morfologice (13)
- relaționale (15)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
- altele (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂRIT2 s. n. (Pop.) Măritat1. ◊ Loc. adj. De mărit = (despre fete) bună de măritat. ◊ Expr. A-și face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. – Din mărita (derivat regresiv).
MĂRIT2 s. n. (Pop.) Măritat1. ◊ Loc. adj. De mărit = (despre fete) bună de măritat. ◊ Expr. A-și face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. – Din mărita (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂRIT3 s. n. Faptul de a (se) mări1; mărire. – V. mări1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂRIT3 s. n. Faptul de a (se) mări1; mărire. – V. mări1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂRIT4, -Ă, măriți, -te, adj. 1. Devenit mai mare1; crescut. ♦ (Despre ochi) Care este larg deschis; lărgit. 2. Slăvit, măreț, înălțat, glorios; cinstit. ♦ Vestit, celebru, ilustru, nobil. – V. mări1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂRIT4, -Ă, măriți, -te, adj. 1. Devenit mai mare1; crescut. ♦ (Despre ochi) Care este larg deschis; lărgit. 2. Slăvit, măreț, înălțat, glorios; cinstit. ♦ Vestit, celebru, ilustru, nobil. – V. mări1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂRIT1, măriți, s. m. (Înv. și reg.) Soț; mire. – Lat. maritus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂRIT1, măriți, s. m. (Înv. și reg.) Soț; mire. – Lat. maritus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mărit3 sn [At: DEX / Pl: (nob) ~uri / E: mări] 1-3 Mărire (1, 3, 5). 4 Dezvoltare. 5 Amploare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărit2 sn [At: CIHAC, I, 158 / Pl: (nob) ~uri / E: pvb mărita] (Pop) 1 Măritat1 (1). 2 (Îla) De ~ De măritat. 3 (În superstiții; îe) A-și face de ~ A face vrăji, farmece pentru a se mărita.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărit4, ~ă a [At: (a. 1669) GCR I, 183/18 / Pl: ~iți, ~e / E: mări1] 1 Devenit mai mare1 (1) Si: crescut. 2 (D. ochi) Care este larg deschis Si: lărgit. 3 Vestit. 4 Nobil. 5 (Îvp; ca termen de reverență) Slăvit. 6 (îvp; ca termen de reverență) Cinstit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărit1 sm [At: PSALT. 31 / Pl: ~iți / E: ml maritus] (Îrg) 1 Soț. 2 Mire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRIT2, -Ă, măriți, -te, adj. 1. Devenit mai mare; crescut, sporit. Viteză mărită. ▭ Ochii lor, măriți peste măsură, sfredelesc zarea. BART, S. M. 38. 2. Fig. Slăvit, glorios, plin de mărire. Cugeta ce vorbe alese să rostească în fața măritului divan. SADOVEANU, O. VII 107. Mărită fie dimineața Ce-a săvîrșit a noastră nuntă. GOGA, P. 15. Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat. EMINESCU, O. I 146.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRIT1 s. n. (Popular) Măritat. Măritu-i lucru mare, Nime nu-l poate stricare. MARIAN, NU. 287. ♦ Loc. adj. De mărit = de măritat, în vîrstă potrivită pentru căsătorie. Pare-mi bine c-ați venit, Dar n-am fată de mărit. BIBICESCU, P. P. 268.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărit a. 1. înălțat, glorios: Domnul nostru ar vrea să vază pe măritul împărat EM.; 2. titlul dat od. Domnilor țării: mărite doamne!
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
3) mărít, a -á v. tr. (lat. marito, -áre, d. maritus, bărbat, soț; it. maritare, pv. cat. sp. pg. maridar, fr. marier). Căsătoresc (vorbind de fete). V. refl. Mă mărit. V. însor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) mărít m. (lat. máritus [d. mas, máris, bărbat, mascul], de unde și it. marito, fr. mari. V. mascur). Vechĭ. Bărbat, soț. Mire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) mărit, -ă adj. (d. măresc. V. mare 2). Glorios, plin de mărire: măritu împărat. Titlu cu care te adresaĭ odinioară domnuluĭ: mărite doamne (Măria ta)!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂRI1, măresc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. ♦ Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. și refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂRI1, măresc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. ♦ Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. și refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂRITA, mărit, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă s. f. = rujă-galbenă. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmmărita v vz mărita
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mări1 [At: PSALT. HUR. 111V/17 / Pzi: ~resc / E: mare1] (îoc a micșora) 1-2 vrt (Cu sens dimensional, uneori cumulând și ideea de cantitate) (A deveni sau) a face mai mare1 (1). 3 vr (D. ființe) A se face mai mare1 (24) Si: a crește. 4-5 vrt (Cu sens durativ) (A crește sau) a face să crească în timp. 6-7 vrt (Csn) A (se) face mai mare1 (39) Si: a crește, a spori. 8-9 vtr (Csn) (Spc) A crește ca număr, ca plafon Si: a (se) înmulți. 10 vt (Îoc a scădea) A ridica. 11-12 vtr A (se) intensifica. 13 vt A da cinstea, considerația cuvenită Si: a glorifica, a preamări, a proslăvi. 14 vr (Îvp) A se îngâmfa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărita [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. II, 340/12 / Pzi: mărit (A și: reg, mărit) / E: ml maritare] 1 vr (D. femei; udp „cu” sau, pop, „după”) A se uni prin căsătorie cu un bărbat Si: a se căsători. 2 (Buc; îcs) ~-m-aș sau ~tă-mă Horă nedefinită mai îndeaproape. 3 (Îas) Melodie după care se execută această horă. 4 vr (Reg; irn; d. bărbați) A se însura stabilindu-se, prin căsătorie, în casa soției. 5 vt (Gmț; fam) A da, a vinde ceva pe un preț de nimic pentru a scăpa de el. 6 vt (Gmț; fam) A se descotorosi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRITA, mărit, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂRI2, măresc, vb. IV. 1. Refl. A-și spori dimensiunile, a crește, a deveni mai mare. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește. EMINESCU, O. I 152. Pînă-s mere mititele Stau în creangă cu putere; Iară dacă se măresc Oamenii le-agrămădesc! HODOȘ, P. P. 71. ♦ A se înmulți ca număr, a crește în număr, a spori. Pe măsură ce treceau prin inima satului, prin «centru», ceata se mărea. DUMITRIU, N. 253. ◊ Refl. pas. între timp i se mări leafa cu cinci lei pe zi. SAHIA, N. 109. ♦ A crește în vîrstă, a se dezvolta. Mărindu-se și mergînd la școală, el întrecea la învățătură și istețime pe toți copiii. ISPIRESCU, M. V. 4. 2. Tranz. A face mai mare, a face să sporească, să crească; p. ext. a intensifica. Zgomotul depărtat al văilor frămîntate de vijelia Bistriței amuți, fantasmagoria fără de margini a nopții își mări farmecul. HOGAȘ, DR. II16. 3. Tranz. (Rar) A slăvi, a preamări, a lăuda. (Refl. pas.) Nu lipsea a ridica și un monument în care să se mărească dumnezeul... îndurărilor. NEGRUZZI, S. I 196. 4. Refl. (Învechit) A se făli, a se fuduli, a se îngîmfa. Asinul mărindu-se întru sine a întrebat pe leu... ce judeci de glasul meu? ȚICHINDEAL, F. 16.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRITA, mărit, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se uni legitim, prin căsătorie, cu un bărbat, a se căsători. Irino, tu să mă aștepți, să nu te măriți pînă nu m-oi întoarce, că pe alta n-o să iau. BUJOR, S. 64. Nu erau mai mult decît două săptămîni de cînd se măritase. CREANGĂ, P. 114. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Mîndruța te-a lăsat, Cu altul s-a măritat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100. ♦ Tranz. A da în căsătorie. Împăratul vrea să-și mărite fata. CREANGĂ, P. 77. În loc să-și bată capu ca să mărite pe duduca, el umblă să se însoare. ALECSANDRI, T. I 338. Plînsese o zi întreagă cînd auzise c-or să o mărite. NEGRUZZI, S. I 73. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «după» sau «cu») El a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. CREANGĂ, P. 294. ◊ Fig. Iar calul... spuma alb-o mărita Cu sînge roș ce picura Din strînsele zăbale. COȘBUC, P. I 195. ♦ (Regional, despre un soț care se stabilește la gospodăria nevestei) A se însura. 2. Tranz. Fig. A vinde, a da cu preț mic ceva nefolositor sau de proastă calitate; a se debarasa de ceva. În sfîrșit, dur la deal, dur la vale, unul mai dă, altul mai lasă, și Prepeleac mărită capra! CREANGĂ, P. 43.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A MĂRI ~esc tranz. 1) A face să se mărească. 2) (persoane) A ridica în slăvi; a glorifica; a proslăvi; a elogia; a exalta; a cânta. /Din mare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE MĂRI mă ~esc intranz. 1) A deveni mai mare; a crește sub aspect cantitativ și/sau calitativ; a spori; a majora. 2) (despre procese, fenomene) A crește în intensitate; a deveni mai puternic; a se amplifica; a se intensifica; a se înteți. 3) pop. A se ține mândru; a se fuduli; a se mândri; a se făli. /Din mare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A MĂRITA mărit tranz. 1) (fete, femei) A face să se mărite; a da în căsătorie; a căsători. 2) fig. (lucruri puțin trebuincioase) A vinde, mai ales cu un preț de nimic. /<lat. maritare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE MĂRITA mă mărit intranz. (despre fete, femei) A se uni prin căsătorie; a se căsători. /<lat. maritare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărì v. 1. a (se) face mare; 2. fig. a glorifica: monumente în care să se mărească D-zeul răsboaielor NEGR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărità v. a da, a lua de bărbat (vorbind de femei). [Lat. MARITARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărésc v. tr. (d. mare). Fac mare, sporesc, augmentez: a mări armata, averea, mirarea. Fig. Preamăresc, glorific, laud: a mări faptele cuĭva. V. refl. Cresc, sporesc, mă fac maĭ mare: veniturile s’aŭ mărit. Fig. Mă glorific. V. majorez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mărit3 (mire) (înv., reg.) s. m., pl. măriți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărit2 (măritat, mărire) (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+mărit1 (înv.) adj. m., pl. măriți; f. mărită, pl. mărite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărit2 (măritat, mărire) (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărit1 (mire) (înv., reg.) s. m., pl. măriți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărit (mire) s. m., pl. măriți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărit (măritat, mărire) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mări1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măresc, 3 sg. mărește, imperf. 1 măream; conj. prez. 1 sg. să măresc, 3 să mărească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mărit, 2 sg. măriți, 3 mărită; conj. prez. 1 sg. să mărit, 3 să mărite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mări2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măresc, imperf. 3 sg. mărea; conj. prez. 3 să mărească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărita (a ~) vb., ind. prez. 3 mărită
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măresc, imperf. 3 sg. mărea; conj. prez. 3 sg. și pl. mărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărita vb., ind. prez. 1 sg. mărit, 3 sg. și pl. mărită
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂRIT s. v. bărbat, căsătorie, ginere, măritat, măritiș, mire, soț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRIT adj. 1. v. extins. 2. v. dilatat. 3. v. holbat. 4. v. sporit. 5. rotunjit, sporit. (Avere ~.) 6. v. majorat. 7. v. amplificat. 8. v. preamărit. 9. v. glorios. 10. v. înălțat. 11. lăudat, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRIT adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, celebru, distins, faimos, ilustru, înalt, mare, nobil, renumit, reputat, vestit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRIT adj. 1. crescut, extins, lărgit, sporit. (Suprafețe cultivate continuu ~.) 2. dilatat, lărgit. (Un conduct anatomic ~.) 3. bulbucat, căscat, holbat, mare, umflat, zgîit, (rar) bălăbănos, (pop. și fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboșat, bolboșat, boldit, (reg.) măciuliat. (Cu ochii ~.) 4. crescut, ridicat, sporit. (Cantități ~ de mărfuri.) 5. rotunjit, sporit. (Avere ~.) 6. crescut, majorat, ridicat, sporit, urcat. (Prețuri ~.) 7. amplificat, crescut, intensificat, întărit, potențat, sporit. (O valoare fizică mult ~.) 8. binecuvîntat, glorificat, lăudat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!) 9. glorios, (înv. și pop.) slăvit. (~ domn al Moldovei.) 10. înălțat, preamărit, preaslăvit, slăvit, (în unele țări) serenisim. (~te doge!) 11. lăudat, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~te Doamne!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mărit adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. CELEBRU. DISTINS. FAIMOS. ILUSTRU. ÎNALT. MARE. NOBIL. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mărit s. v. BĂRBAT. CĂSĂTORIE. GINERE. MĂRITAT. MĂRITIȘ. MIRE. SOȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Mărit ≠ micșorat, redus
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRI vb. 1. v. crește. 2. v. extinde. 3. a (se) extinde, a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăți. (Și-a ~ stăpânirea peste...) 4. v. dilata. 5. v. holba. 6. a crește, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ în matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. v. înmulți. 9. a crește, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Și-a ~ averea.) 11. a crește, a se înmulți, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a prisosi, a se mulți, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 12. v. majora. 13. v. amplifica. 14. a crește, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. v. lungi. 16. v. intensifica. 17. a crește, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. v. adânci. 19. v. glorifica. 20. v. preamări.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRI vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRITA vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tânără.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mări vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂRI vb. 1. a crește, a se dezvolta, a se-înălța, (înv. și pop.) a odrăsli, (pop.) a se ridica, a sălta, a (se) zburătăci. (Ce mult s-a ~ copilul!) 2. a crește, a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) ridica, a spori, a (se) urca. (Suprafețele cultivate s-au ~ la...) 3. a (se) extinde, a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăți. (Și-a ~ stăpînirea peste...) 4. a (se) dilata, a (se) lărgi. (A ~ un conduct anatomic în timpul operației.) 5. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) holba, a (se) umfla, a (se) zgîi, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (De ce i s-au ~ ochii atît de mult?) 6. a crește, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ în matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. (MAT.) a înmulți. (A ~ de patru ori un număr.) 9. a crește, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Și-a ~ averea.) 11. a crește, a se înmulți, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a prisosi, a se mulți, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 12. a crește, a (se) majora, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (Au ~ prețul; prețurile s-au ~.) 13. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) potența. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 14. a crește, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. a (se) lungi, a (se) prelungi. (Ziua s-a ~.) 16. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se întări, a se înteți, a spori. (Viteza vîntului s-a ~.) 17. a crește, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. a (se) adînci, a (se) agrava, a (se) amplifica, a crește, a (se) intensifica, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Disensiunile s-au ~.) 19. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să ~ pe eroii patriei.) 20. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂRITA vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tînără.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A mări ≠ a (se) împuțina, a denigra, a diminua
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) mări ≠ a (se) micșora, a (se) reduce
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mărit (măriți), s. m. – Soț, bărbat. Mr. mărit. Lat. marῑtus (Candrea-Dens., 1050). Sec. XVI, înv., pare să se fi conservat în expresia de mărit „de măritat” (Tiktin crede că este un postverbal de la a mărita). – Der. mărita, vb. (a (se) căsători o fată), mr. marit, mărtare, megl. marit, măritari, istr. marit, din lat. marῑtāre (Pușcariu 1032; Candrea-Dens., 1051; REW 5361), cf. alb. marton, it. maritare, fr. marier, prov., cat., sp., port. maridar (e cuvînt de uz general, cf. ALR, I, 250); măritiș, s. n. (căsătorie). Der. neol. marital, adj., din fr. marital; maritalmente, adv., din fr. maritalement.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mări, măresc, vb. refl. – A se făli, a se mândri; a fi îngâmfat: „Pânzătură cu puiț’, / Măi feciori, nu vă măriț” (Bilțiu, 2006: 51). – Din adj. mare (< lat. mas, maris) (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MAIOR E LONGINQUE REVERENTIA (lat.) depărtarea mărește respectul – Tacit, „Annales”, I, 47. Scurgerea timpului face să crească prestigiul marilor personalități, țesând o aureolă în jurul lor și trecându-le în legendă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
mărita, mărit v. t. 1. a pierde ceva. 2. a da ceva de pomană. 3. a vinde ceva. 4. a scăpa de un obiect nefolositor.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂRÍT2 s. n. (Popular) Măritat1. Cf. CIHAC, I, 158. Fețișoară cu părinți, Nu sili să te măriți, Că măritu-i lucru mare, Nime nu-l poate stricare. MARIAN, NU. 287, cf. TDRG, ALR II 2 679/95. ◊ Loc. adj. De mărit = de măritat, v. m ă r i t a t1. Pețitorii. . . trag mai întîi la un cunoscut sau la un vecin de-a omului cu fata de mărit. MARIAN, NU. 120, cf. BUL. FIL. VII-VIII, 366. Pare-mi bine c-ați venit, Dar n-am fată de mărit. BIBICESCU, P. P. 268. De ești fată de mărit, Mă primești tu la pețit? BÎRLEA, B. 110, cf. ALR II/I h 156, ib. MN 110, 2 802/64. (E x p r. ; în superstiții) A-și face de mărit = a face vrăji, farmece pentru a se mărita. Marți seara și sâmbătă seara își fac fetele de mărit pe vale. GOROVEI, CR. 10. - Postverbal de la mărita.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRÍT 1 s. m. (Învechit șiregional) Soț ; mire. El ca măritu (g i n e r e CC2, m i r e N, ; m i r e l e H) ieși din celariul său. PSALT. 31, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LM, DDRF, TDRG, DHLR II, 492, SCRIBAN, D., ROSETTI, R. VI, 252. Dă-mă, mamă, la mărit, Că vremea mni s-o-mplinit! Șî mă dă, mamă, cui mă cere, Să mă fac șî ieu muiere. ARH. FOLK. V, 142, cf. ALRT, II 62. – Pl.: măriți. – Lat. maritus.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRÍT3, -Ă adj. 1. Devenit mai mare 1 (I); crescut. Cf. LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Jur-prejur de measă Verdeață stufoasă, Trestică mărită, Iederă-nflorită. TEODORESCU, P. P. 25. Frunză verde măr mărit, Tot cu boii am pornit. ȘEZ. I, 45. ♦ (Mai ales despre ochi) Care este larg deschis ; lărgit. Îi punea mîna pe frunte, privind lung în ochii lui măriți, plini încă de pîcla celor neștiute. SADOVEANU, O. IX, 150. Ochii lor, măriți peste măsură, sfredelesc zarea. BART, S. M. 38. Negustorii care-l cunoșteau priveau mirați și-i dădeau bună ziua, cu ochii măriți. CAMIL PETRESCU, O. II, 89. 2. Vestit, celebru, ilustru ; nobil. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Fiice a lui Agamemnon, odrasle de neam mărit. BELDIMAN, O. 12/6. Cum vor, pe cei mici supun, Fie cît de ne-nvâțați. . . L-e destul că-s neam mărit. MUMULEANU, ap. GCR II, 249/9. Lamartin, măritul poet (versuitor) s-au mbărcat la Marsilia pe brigul Alcesta. CR (1 832), 2041/8. 3. (Învechit și popular, mai ales ca termen de reverență pe lîngă cuvinte reprezentînd un titlu, o calitate etc.) Slăvit, înălțat măreț, glorificat; cinstit. V. m ă r i e1 (III 2), m ă r i m e (IV 4). Censtitul și măritul pror[o]c (a. 1669). GCR I, 183/18, cf. LB, COSTINESCU. Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat. EMINESCU, O. I, 146. Mărite împărate, ți-am făcut slujbele cu care m-ai însărcinat. ISPIRESCU, L. 30. Oaspeți mari din țări străine! Prea măritul domn al vostru vă poftește lîngă sine. EFTIMIU, Î. 10. Tudor. . . cugeta ce vorbe alese să rostească în fața măritului divan. SADOVEANU, O. V, 625. Vine și un rădvan mare, Cu lăute de cîntare, Stînd în el mărita nună țiind în mîni o cunună. TEODORESCU, P. P. 172, cf. 32, GCR II, 315. Prea înălțate și mărite împărate. ȘEZ. I, 98. – Pl.: măriți, -te. – V. mări1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRI1 vb. IV. (De obicei în opoziție cu a (se) micșora) I. R e f l. și t r a n z. (Cu sens dimensional, uneori cumulînd și ideea de cantitate) A deveni sau a face (mai) mare1 (I). S-au apucat a tocmi cetatea ș-a o mări ș-a o lărgi. Neculce, L. 158. Este o apă mică curgătoare, pe care cu meșteșug prin închidere de porți, ca cu o stavilă, o măresc și o micșoresc. GOLESCU, Î. 96. Părule,. . . te-ai înălțat, te-ai mărit Mai presus de-ai tăi tovarăși. CONACHI, R. 204. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește. EMINESCU, O. I, 152, cf. id. N. 25. El vedea că fiecare strop de apă, cînd pică înapoi la matcă. . ., de ce merge se mărește. ISPIRESCU, L. 34. Își mărea ochii, de parcă ar fi vrut să vadă mai bine. ARDELEANU, U. D. 75. Apele i se vor mări prin simpla lor depărtare de la locul de origine, înmulțindu-se parcă din ele însele. BOGZA, C. O. 89. Dar dealul se tot mărește. JARNIK-BÎRSEANU, D. 164. Groapă în pămînt care se tot măre. ALR II 4 381/362. ◊ Refl. F i g. Cînta-voi ție în limbi, că se mări pînră la ceriu domniia ta. PSALT. HUR. 48r/9. Mări-se pără în ceriu meserearea ta. PSALT. 109. II. R e f l. (Despre ființe) A se face (mai) mare1 (II); a crește. Fetele s-au mărit. LM. Iară dacă se mai mări copilul, pustnicul se apucă și-l învăță să citească. ISPIRESCU, L. 147, cf. 122, id. M,. V. 4. Bietele fete mai nu ieșeau din casă singure, după ce se mai măreau. MOROIANU, S. 37. De cînd, maică, m-am mărit, Nimica nu ți-a lipsit. TEODORESCU, P. P. 576, cf. 418. S-a mărit măgarul, s-a micșorat samarul, se spune despre un copil care a crescut și i-au rămas hainele mici. Cf. ZANNE, P. I, 536. III. R e f l. și t r a n z. (Cu sens durativ) A (se) prelungi, a crește sau a face să crească (în timp). Durata zilei este mărită prin fenomenul crepusculei. DRĂGHICEANU, C. 91. Du-mâ, Doamne, de pe-aici, Unde sînt zilele mici, Că pe-aicea s-au mărit. JARNIK-BÎRSEANU, D. 213. 1V. T r a n z. și r e f l. (Cu sens cantitativ) A (se) face (mai) mare1 (IV), a crește, a spori; s p e c. a crește ca număr, ca plafon, a (se) înmulți. Omul ce se însoară numai pentru ca să-și mărească starea niciodată nu ia soție bună. FILIMON, O. I, 97. Între timp i se mări leafa cu cinci lei pe zi. SAHIA, N. 109. Aideți, mîndro, să fugim. . ., Că satul ni s-a mărit Și nu mai e de trăit. ALECSANDRI, P. P. 269. ♦ T r a n z. (în opoziție cu a scădea) A ridica. A mărit prețul. DDRF. V. T r a n z. și r e f l. (Cu sens intensiv) A (se) intensifica, a spori, a (se) dezvolta. Den întrebarea lui încredințară-se că, să iaste o credință, ea se și măreaște și micșureazâ, den vedeare și den nevedeare. CORESI, EV. 252. Pre orice meșteșug și pre orice știință vreamea le creaște și le măreaște, cînd necurmat să pun în lucrare (a. 1826). GCR II, 253/5, cf. ASACHI, S. L. I, 131. P-atuncea înflorea Vitejiile, știința și virtutea să mărea. PANN, E. I, 1/12, cf. HOGAȘ, DR. II, 16, CONTEMP. 1948, nr. 108, 5/1. Aceasta va da posibilitatea să se mărească productivitatea muncii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 393. [Vîntul] s-a mărit. ALR SN III h 793/414. VI. (Cu sens calitativ) 1. T r a n z. A da cinstea, considerația cuvenită ; a stima, a prețui, a preamări, a glorifica, a proslăvi (pe cineva sau ceva). Atunce în limbi mărit-au Domnul. PSALT. HUR. 111v/17. Laudu numele Dzeului mieu cu cîntare, mârescu elu în laudă. PSALT. 134, cf. 64, 136, 213, CORESI, EV. 24, 63, 87, 150, 180, CUV. D. BĂTR. II, 356/18. Tot ce suflă și toată lumea cu frică te măreaște (cca 1 633). GCR I, 80/18, cf. 83/30, 86/31. Te vor cinsti arhanghelii, te vor mări oamenii. VARLAAM, C. 384. Atuncea, zise Maria, măreaște sufletul mieu pre Domnul. N. TEST. (1 648), 66v/19, cf. GCR I, 164/25, 165/4. Tu l-ai măritu-l pre-mpăratul. DOSOFTEI, PS. 56/11. Zise Saul: greșit-am, ce măreaște-mă dară înaintea bâtrînilor lui Israil. BIBLIA (1 688), 2062/27. Să mărești pre Dumnezău pururea. FL. D. (1693), 48v/ll, cf. GCR II, 15/19, 17/9, 56/1. Eretici spurcați. . . îl măriia pre Cain de patriiarh lor. N. COSTIN, L. 54. Pre prea curata de D[u]mnezeu născătoarea,. . . o mărim. MINEIUL (1776), 188r1/5. Rumânce, fiți mărite voi în bărbații voștri. I. VĂCĂRESCUL, P. 141/4. Azi te poartă pă sus, te mărește, mîine. . . te-ncarcă dă Doamne ajută. JIPESCU, O. 97. Te-nalță, te mărește, Pănă ce te chicuiește. CONTEMPORANUL, I, 235. Mărită fie dimineața Ce-a săvîrșit a noastră nuntă. GOGA, P. 15. Pre alt Dumnezeu nu știm, Pre tine toți te mărim. POP., ap. GCR II, 324, cf. 342. Așteptăm pe Dumnezeu Să-l mărim, să-l ospătăm. BUD, P. P. 72, cf. ZANNE, P. I, 671. ◊ A b s o l. Să slăvim și să mărim și să ne închinăm voiei lui ceaia sfînta. CORESI, EV. 19. ◊ R e f l. p a s. Mâriia-se numele D[om]nului Ii]sus]. COD. VOR. 6/21. El nu lipsea a ridica și un monument în care să se mărească Dumnezeul războaielor. NEGRUZZI, S. I, 196. 2. R e f l. (Învechit și popular) A se îngîmfa, a se făli, a se mîndri. Lepădatu-i-ai, căndu măriră-se. PSALT. 145. Să nu vă măriți și întru voi să nu fie sfadă. CORESI, L. 385/1. Să nu ne mărim în deșert cu strînsura de avuție. id. EV. 52, cf. 14, 63, 94, 146. Acest craiu. . . s-au fost mărit și s-au fost sumețit. AXINTE URICARIUL, LET. II, 183/14. Să nu se adaugă dup-aceea omului a se mări pre pămînt (a. 1 710). GCR I, 365/17. Vlădicul acesta atîta s-au mărit după acestea de, de la boierii cu moșii încă poftea să-i zică măria ta. ȘINCAI, HR. III, 199/35, cf. I, 37/13, II, 61/9. Asinul mârindu-se întru sine, au întrebat pre leu. ȚICHINDEAL, F. 16/12, cf. BUD, P. P. 27, 56, BÎRLEA, C. P. 73, ALR II 3 702/353, 3 723/250, 353, 362, 928. – Prez. ind.: măresc. – V. mare1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRI2 interj. v. măre1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRITA vb. I. 1. Refl. (Despre femei, adesea urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau, popular, „după”) A se uni prin căsătorie cu un bărbat ; a se căsători. Acestea sîntu preutesele celea ce după moarte popilor eale s-au măritatu (a. 1 580). CUV. D. BĂTR. II, 340/12. Venindu-i vremea de măritat, o luă acesta, priiatenul împăratului. HERODOT (1645), 331. Muierile cealea, ce când le vor lipsi bărbații de acasă, să vor mărita. BRAV. 131, cf. 134, 135, 140, 171, 204, 205. Mai sus-numita stăpînă-sa s-a prins de dragoste asupra lui și s-a măritat cu dînsul. VĂCĂRESCUL, IST. 247. Macar de s-ar mărita Marghiolița mai degrabă, ca să scap de-o grijă. ALECSANDRI, T. I, 32, cf. 77, 166. Reginele se măritau, regii se însurau și fanții îmbiau înamorați. EMINESCU, N. 67. Nu erau mai mult decît două săptămîni de cînd se măritase. CREANGĂ, P. 114. Eu nu mă pot mărita, ISĂIRESCU, L. 26. Să nu te măriți pînă nu m-oi întoarce, că pe alta n-o să iau. BUJOR, S. 64. Se măritase fără voie, fugind de acasă. SADOVEANU, E. 128. Cînd fata de șaisprezece ani se măritase, ei erau mai toți la Paris. CAMIL PETRESCU, O. III, 131. Nu vă, fete, supărare. . . Doară vă veți măritare. JARNIK-BÎRSEANU, D. 450, cf. 122, 140, 182, 278, 448, 470, HODOȘ, P. P. 143, ȘEZ. VI, 24, 50, ALR I/II h 250, ALRM I/II h 341, ALRM II/I h 206. Pînă nu m-oi vedea cununată, nu mă țin că sînt măritată ( =să nu te lauzi înainte de izbîndă). Cf. ZANNE, P. IV, 326. Se mărită pometul cu grădina, se spune despre cei bogați care se căsătoresc pentru avere. Cf. id. ib. I, 265. ◊ R e f l. r e c i p r. F i g. Pe splendidele margini de fulguri diafane Se-ngînă, se mărită acele culori varii. HELIADE, O. I, 213. Doi brazi solitarii crescuți pe a lor groapă, Cu cît cresc către ceruri cu-atît ale lor ramur Voiesc să se mărite. id. ib. 354, cf. LM. Slova de foc și slova făurită, împărecheate-n carte se mărită Ca fierul cald îmbrățișat în clește. ARGHEZI, VERS. 20. ◊ T r a n z. O măritară, fără voia ei, după un boiariu mare și bogat. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 139r/17. Am măritat-o după un cinovnic de la Tulcin. NEGRUZZI, S. I, 59, cf. 73, 246. În loc să-și bată capu ca să mărite pe duduca, el umblă să se însoare. ALECSANDRI, T. I, 338, cf. 203. El a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. CONV. LIT. XI, 216, cf. CREANGĂ, P. 77. Pe mama o măritase repede bunica. STANCU, D. 6. Totdauna fețișoara Mărită pe fețișoară. ZANNE, P. II, 136. Săracele sutele, Cum mărită mutele. id. ib. V, 616. (în context figurat) A d-a cincea era fățăria și o mărită dăpă fețili bisericești. JIPESCU, ap. GCR II, 261. (F i g.) Iar calul ud de cale, Pămîntu-n loc îl frămîntă Și spuma alb-o mărita Cu sînge roș ce picura Din strînsele zăbale. COȘBUC, P. I, 195. ♦ (Prin Bucov.) Mărita-m-aș sau (t r a n z.) mărită-mă subst. = numele unei hore. VARONE, D. ♦ C o mp u s: (Tranz.) mărită-mă-mamă subst. = ruji-galbene (Rudbeckia laciniata). ♦ (Regional, ironic ; despre bărbați) A se însura stabilindu-se, prin căsătorie, în casa soției. Cf. MARIAN, NU. 6, MOLDOVAN, Ț. N. 80. 2. Tranz. (Glumeț și familiar) A da, a vinde ceva (pe un preț de nimic) pentru a scăpa de el; a se descotorosi (de ceva). În sfîrșit, dur la deal, dur la vale, unul mai dă, altul mai lasă, și Prepeleac mărită capra. CREANGĂ, P. 43, cf. id. GL., MARIAN, NU. 6. Am cumpărat doi cai și îndată i-am măritat. DR. V, 209. N-am măritat haramu di cal. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, cf. CV 1949, nr. 6, 29. – Prez. ind.: mărit (accentuat, regional, și: mărit ALRM I/II h 341). – Lat. maritare.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
mărit, mărităadjectiv
-
- Viteză mărită. DLRLC
- Ochii lor, măriți peste măsură, sfredelesc zarea. BART, S. M. 38. DLRLC
- 1.1. (Despre ochi) Care este larg deschis. DEX '09sinonime: lărgit
-
-
- Cugeta ce vorbe alese să rostească în fața măritului divan. SADOVEANU, O. VII 107. DLRLC
- Mărită fie dimineața Ce-a săvîrșit a noastră nuntă. GOGA, P. 15. DLRLC
- Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
-
etimologie:
- mări DEX '09
măritsubstantiv neutru
măritsubstantiv neutru
-
- Măritu-i lucru mare, Nime nu-l poate stricare. MARIAN, NU. 287. DLRLC
- De mărit = (despre fete) bună de măritat. DEX '09 DLRLC
- Pare-mi bine c-ați venit, Dar n-am fată de mărit. BIBICESCU, P. P. 268. DLRLC
-
- A-și face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. DEX '09
-
etimologie:
- mărita DEX '09
mărit, mărițisubstantiv masculin
etimologie:
- maritus DEX '09 DEX '98
mări, mărescverb
- 1. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
- Pînă-s mere mititele Stau în creangă cu putere; Iară dacă se măresc Oamenii le-ngrămădesc! HODOȘ, P. P. 71. DLRLC
- Pe măsură ce treceau prin inima satului, prin «centru», ceata se mărea. DUMITRIU, N. 253. DLRLC
- Între timp i se mări leafa cu cinci lei pe zi. SAHIA, N. 109. DLRLC
- 1.1. A crește în vârstă, a se face mai mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mărindu-se și mergînd la școală, el întrecea la învățătură și istețime pe toți copiii. ISPIRESCU, M. V. 4. DLRLC
-
-
- 3. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: dezvolta intensifica
- Zgomotul depărtat al văilor frămîntate de vijelia Bistriței amuți, fantasmagoria fără de margini a nopții își mări farmecul. HOGAȘ, DR. II16. DLRLC
-
- 4. A (se) prelungi în timp. DEX '09 DEX '98
- 5. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Nu lipsea a ridica și un monument în care să se mărească dumnezeul... îndurărilor. NEGRUZZI, S. I 196. DLRLC
-
-
- Asinul mărindu-se întru sine a întrebat pe leu... ce judeci de glasul meu? ȚICHINDEAL, F. 16. DLRLC
-
etimologie:
- mare DEX '09 DEX '98 NODEX
mărita, măritverb
- 1. (Despre femei) A se căsători. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: căsători
- Irino, tu să mă aștepți, să nu te măriți pînă nu m-oi întoarce, că pe alta n-o să iau. BUJOR, S. 64. DLRLC
- Nu erau mai mult decît două săptămîni de cînd se măritase. CREANGĂ, P. 114. DLRLC
- Mîndruța te-a lăsat, Cu altul s-a măritat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100. DLRLC
- 1.1. A da o fată în căsătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Împăratul vrea să-și mărite fata. CREANGĂ, P. 77. DLRLC
- În loc să-și bată capu ca să mărite pe duduca, el umblă să se însoare. ALECSANDRI, T. I 338. DLRLC
- Plînsese o zi întreagă cînd auzise c-or să o mărite. NEGRUZZI, S. I 73. DLRLC
- El a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. CREANGĂ, P. 294. DLRLC
- Iar calul... spuma alb-o mărita Cu sînge roș ce picura Din strînsele zăbale. COȘBUC, P. I 195. DLRLC
-
- 1.2. (Despre un soț care se stabilește la gospodăria nevestei) A se însura. DLRLCsinonime: însura
-
- 2. A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În sfîrșit, dur la deal, dur la vale, unul mai dă, altul mai lasă, și Prepeleac mărită capra! CREANGĂ, P. 43. DLRLC
-
etimologie:
- maritare DEX '09 DEX '98