5 definiții pentru sporit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPORÍT, -Ă, sporiți, -te, adj. Crescut, mărit, înmulțit. Tăcuți ei s-alătură-n pripă, Dînd goanei sporite puteri. COȘBUC, P. I 291. ◊ (Metaforic) A așezat talerul pe masă, pe cînd ochii sporiți de uimire, i se aținteau asupra lui Mitrea. SADOVEANU, M. C. 32.

SPORÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SPORI. 2) Care este mai mare, luat în raport cu ceva normal; crescut; majorat. Cu puteri ~te. /v. a spori


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPORÍT adj. 1. v. mărit. 2. crescut, mărit, ridicat. (Cantități ~ de mărfuri.) 3. v. extins. 4. v. majorat. 5. v. amplificat.

SPORIT adj. 1. mărit, rotunjit. (Avere ~.) 2. crescut, mărit, ridicat. (Cantități ~ de mărfuri.) 3. crescut, extins, lărgit, mărit. (Suprafețe cultivate continuu ~.) 4. crescut, majorat, mărit, ridicat, urcat. (Prețuri ~.) 5. amplificat, crescut, intensificat, întărit, mărit, potențat. (O valoare fizică mult ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sporít s.n. (înv.) sporire, creștere, înmulțire, mărire.

Intrare: sporit
sporit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sporit
  • sporitul
  • sporitu‑
  • spori
  • sporita
plural
  • sporiți
  • sporiții
  • sporite
  • sporitele
genitiv-dativ singular
  • sporit
  • sporitului
  • sporite
  • sporitei
plural
  • sporiți
  • sporiților
  • sporite
  • sporitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)