14 definiții pentru redus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

redus, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~uși, ~e / E: reduce] 1 Micșorat (ca proporții, cantitate, intensitate etc.). 2 Mic. 3 (Mil; îs) Termen ~ Stagiu militar cu o durată mai mică, de care beneficiază absolvenții unei facultăți. 4 (Mil; îs) Tragere ~ă Tragere de exercițiu. 5 (Lin; despre sunete) Slab perceptibil. 6 Limitat. 7 (D. oameni; adesea însoțit de determinările „mintal”, „la minte”) Care are o putere de înțelegere limitată Si: mărginit, prost. 8 (D. mintea sau manifestările oamenilor) Care arată posibilitățile limitate de judecată și de înțelegere. 9 Lipsit de profunzime. 10 (Chm; d. substanțe) Care a suferit operația de reducere (11). 11 (Mat; d. funcții și expresii algebrice) Care a suferit operația de reducere (7).

REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură; mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură; mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Care a fost micșorat, scăzut. Mijloace reduse. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență sau de cultură, mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Care a suferit operația de reducere.

REDÚS, -Ă adj. 1. Micșorat, scăzut. ♦ (Despre fracții și expresii algebrice) Simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență; mărginit, prost. ♦ (Lingv.; despre sunete) Slab perceptibil. 3. (Despre substanțe) Din care s-a eliminat oxigenul. [< reduce].

REDÚS, -Ă adj. 1. scăzut, micșorat; mic. ◊ (despre fracții, expresii algebrice) simplificat. 2. (despre oameni) lipsit de inteligență; mărginit, prost. ◊ (lingv.; despre sunete) slab perceptibil. 3. (despre substanțe) care a suferit operația de reducere (3). (< reduce)

REDÚS ~să (~și, ~se) 1) v. A REDUCE și A SE REDUCE. 2) fig. (despre persoane) Care denotă inteligență insuficientă; mărginit; mediocru; limitat. /v. a (se) reduce

*redús, -ă adj. (d. reduc). Micșorat, scăzut: preț redus. Fig. Prost (cu mintea redusă).

*redúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. redúcere; fr. reduire. V. duc și arăduc). Micșorez, scad: a reduce cheltuelile, prețurile, efectivu, pretențiunile. Reproduc orĭ copiez în mic; a reduce un desemn, o statuă. Prefac, transform (în ceva maĭ mic): a reduce grîu în făină, Traĭan a redus Dacia în provincie romană, incendiu l-a redus la mizerie, a reduce niște fracțiunĭ la acelașĭ numitor (Aritm.). Micșorez, înfrîng, înving moralmente: pe el nu-l reduce nimenĭ. Chir. Pun la loc un os luxat: a reduce o luxațiune. Chim. Separ metalu de oxid. V. refl. Îmĭ micșorez luxu, trăĭesc maĭ cumpătat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REDÚS adj. 1. mic. (O suprafață ~; de proporții ~.) 2. diminuat, micșorat, scăzut. (O suprafață aridă ~.) 3. v. limitat. 4. v. insuficient. 5. v. prescurtat. 6. v. scurt. 7. concentrat, prescurtat, rezumat, scurtat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 8. împuținat, micșorat, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.) 9. v. sărac. 10. sărac. (Are un vocabular ~.) 11. încetinit, micșorat, moderat. (Merge cu viteză ~.) 12. v. atenuat. 13. diminuat. 14. v. scăzut. 15. coborât, jos, scăzut, scoborât. (Temperatură ~.) 16. mic, prost, slab. (O vizibilitate ~.) 17. v. slab. 18. limitat, mic. (Un câștig ~.) 19. limitat, mărginit, restrâns. (Trebuințe ~.) 20. v. secundar. 21. v. scăzut. 22. insuficient, mic, puțin, slab. (Are posibilități ~ de realizare.) *23. (fig.) v. mărginít. 24. v. slab.

REDUS adj. 1. mic. (O suprafață ~; de proporții ~.) 2. diminuat, micșorat, scăzut. (O suprafață aridă ~.) 3. limitat, mărginit, restrîns. (Într-un cadru ~.) 4. insuficient, neîndestulător, nesatisfăcător. (Cantitate ~.) 5. micșorat, prescurtat, scurtat. (Text ~.) 6. mic, restrîns, scurt. (Un text extrem de ~.) 7. concentrat, prescurtat, rezumat, scurtat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 8. împuținat, micșorat, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.) 9. insuficient, neîndestulător, nesatisfăcător, sărac. (Un inventar ~ de utilaje.) 10. sărac. (Are un vocabular ~.) 11. încetinit, micșorat, moderat. (Merge cu viteză ~.) 12. atenuat, calmat, diminuat, domolit, liniștit, potolit. (Durere ~.) 13. diminuat, domolit, micșorat, potolit, scăzut, slăbit. (Forța mult ~ a vîntului.) 14. coborît, scăzut. (Nivelul ~ al apei.) 15. coborît, jos, scăzut, scoborît. (Temperatură ~.) 16. mic, prost, slab. (O vizibilitate ~.) 17. mic, slab, (fig.) anemic. (O lumină ~.) 18. limitat, mic. (Un cîștig ~.) 19. limitat, mărginit, restrîns. (Trebuințe ~.) 20. mic, secundar. (Problemă de importanță ~.) 21. mediocru, modest, scăzut. (Operă de valoare ~.) 22. insuficient, mic, puțin, slab. (Are posibilități ~ de realizare.) 23.* (fig.) încuiat, îngust, limitat, mărginit, obtuz, opac, (rar fig.) scurt. (O minte ~.) 24. mic, puțin slab. (~ nădejde să...)

Redus ≠ căpos, deștept, erudit, inteligent, isteț, mărit, numeros, vast

Intrare: redus
redus adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redus
  • redusul
  • redusu‑
  • redu
  • redusa
plural
  • reduși
  • redușii
  • reduse
  • redusele
genitiv-dativ singular
  • redus
  • redusului
  • reduse
  • redusei
plural
  • reduși
  • redușilor
  • reduse
  • reduselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)