23 de definiții pentru zăduf

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., sb. zaduh.

zăduf sn [At: COD. VOR2 56r/9 / V: (îrg) ~ug, ~uh, ~uu, ~uv, (îvr) zeduv / Pl: ~uri / E: vsl *задуфури, cf bg задуф] 1 Căldură mare, înăbușitoare. Si: (Înv) ars (8), (reg) arsoare (1), (pop) arsură (7), arșiță (1), caniculă (2), cocăt, crăpăt, cuptor (25), dogoare (1), dogoreală (1), fierbințeală (2), friptoare (1), jar, japsă, năbușeală, năduf, nădușeală, năplăială, pâclă, pârjol, pojar, prepăt, prigoare, (îrg) pripeală1, pripec, puhăială1, toropeală, (liv) torpoare, vipie, zăpușeală, zăpuc2. 2 (Pop; fig) Necaz (1). 3 (Reg) Sufocare (1). 4 (Fig; lpl) Dificultăți (3).

zăduf s.n. 1 Căldură mare, sufocantă; arșiță, caniculă, nădușeală; zăpușeală. Un zăduf nesuferit (CHIRIȚ.). 2 Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. Avea un zăduf că nu putea să-și sfîrșească planul. • pl. -uri. și zăduh s.n. /<sl. veche задоуха; cf. bg. задух.

ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz, (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., scr. zaduh.

ZĂDÚF, zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală. V. caniculă. Odată ne pomenim cu el în toiul verii, cînd era zăduful mai mare, că vine la vecernie îmbrăcat cu două blăni. STĂNOIU, C. I. 121. Banii – cînd e zăduf – ți-aduc reveneală... cînd ți-e frig, îți țin de cald. DELAVRANCEA, O. II 297. Era mare secetă, nesuferită arșiță, greu zăduf. SLAVICI, O. I 331. 2. Fig. (Și în forma zăduh) Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. Zăduful ce-o muncește simte bine c-o sugrumă. DELAVRANCEA, S. 37. Am dat zarafului (casierului ) de la Cochii Vechi lei 1000, ca să nu-mi facă zădufuri (greutăți) la numărătoarea banilor. FILIMON, C. 230. – Variantă: zădúh s. n.

ZĂDÚF, zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înnăbușitoare; arșiță, caniculă, zăpușeală. 2. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Bg., sb. zaduh.

ZĂDÚF ~uri n. 1) Căldură înăbușitoare; zăpușeală. 2) fig. Stare sufletească apăsătoare; necaz. /<bulg., sb. zaduhu

zăduf n. căldură năbușitoare: e mare zăduf; 2. fig. greutate, necaz. [Slav. ZADUHŬ].

zădúf și (vechĭ) -úh și -úv n., pl. urĭ (vsl. za-duhŭ, năduf; bg. záduh, zadúha, zăduf, năduf; pol. zaduch. V. duh). Căldură înăbușitoare, zăpuc, zăpușeală: e mare zăduf azĭ. Fig. Năduf, necaz, supărare: mult zăduf mĭ-a făcut acest om!

ZĂDÚH s. n. v. zăduf.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăduf s. n., (necazuri) pl. zădufuri

zăduf s. n., (necazuri) pl. zădufuri

zădúf s. n., (dificultăți) pl. zădúfuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂDÚF s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

ZĂDUF s. (MET.) arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

zăduf s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zădúf (-furi), s. n.1. Arșiță, caniculă. – 2. Supărare, necaz, greutate, suferință. – Var. Mold. zăduv. Sl. zaduchŭ (Tiktin; Conev 37), cf. bg. zaduh(a), slov. zaduha.Der. zăduși, vb. (a sufoca), din sl. zadušiti; zăduhos, adj. (înăbușitor), înv.

ZĂDÚV s. n. (Mold., Var.) Zăduf.

Intrare: zăduf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăduf
  • zăduful
  • zădufu‑
plural
  • zădufuri
  • zădufurile
genitiv-dativ singular
  • zăduf
  • zădufului
plural
  • zădufuri
  • zădufurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăduv
  • zăduvul
  • zăduvu‑
plural
  • zăduvuri
  • zăduvurile
genitiv-dativ singular
  • zăduv
  • zăduvului
plural
  • zăduvuri
  • zăduvurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăduh
  • zăduhul
  • zăduhu‑
plural
  • zăduhuri
  • zăduhurile
genitiv-dativ singular
  • zăduh
  • zăduhului
plural
  • zăduhuri
  • zăduhurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăduf, zădufurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.